In 11,17-27
Suflete alese
Isus ne invită mereu să îl urmăm dar mai ales ne promite că ne duce înapoi acasă. Isus niciodată nu ne-a spus că va fi ușor, fiindcă drumul pe care a mers el nu a fost unul deloc ușor. Însă Isus a spus, desigur, că cei care îl urmează nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vieții. Dacă dorim să îl urmăm atunci va trebui să ne luăm crucile în brațe și să mergem după el, indiferent de care sunt aceste cruci ale noastre. Cineva spusese la un moment dat că cel mai mare om care a umblat vreodată pe pământ a primit o cruce și a murit pe ea, iar dacă suntem destul de norocoși atunci vom primi și noi una.
Acum când ne aflăm la înmormântarea surorii noastre________, care a suferit și a trăit atât de mult, nu putem să nu ne întrebăm care e oare diferența dintre boală și suferință? Există vreo una? Ei bine, diferența dintre boală și suferință e faptul că nu toate bolile sunt trimise de Dumnezeu, și nici toate bolile nu sunt neapărat și suferințe. Suferința este o vocație, este răscumpărătoare, e o împărtășire directă a suferinței pe care Isus a îndurată de dragul nostru, a tuturor. Doar sufletele alese sunt chemate la slujire și la apostolatul suferinței. Dacă ochii mei nu pot vedea, atunci mâinile și urechile mele trebuie să aibă grijă ca eu să pot vedea. Tot la fel e și în Trupul poporului lui Dumnezeu. E o căutare plăcută, o societatea hedonistă, în care majoritatea oamenilor evită durerea cu orice preț, în care pastile de toate tipurile sunt folosite pentru a atenua realitățile vieții, în această societate cineva tot trebuie să poarte crucea. Sunt de părere că există multe suflete alese în jurul nostru, în spitalele noastre, sau care suferă în casele lor, care poartă crucea în locul celor care fug de ea. Vocația suferinței este însoțită de harul și puterea de a purta crucea, iar cel care suferă este mântuit și curățat în acest proces.
Dacă dăm mărturie de faptul că suntem creștini, atunci noi va trebui să murim în timpul vieții noastre. Prin a muri în timpul vieții mă refer la acea moarte care e necesară și obligatorie pentru ca eu și tu să putem trăi o viață cu adevărat creștină, o moarte față de propriul nostru sine, față de satisfacția proprie, de libertatea mea, față de tot ceea ce poate fi o parte a unei bolii sau suferință de lungă durată. Dacă creștinul a reușit deja această moarte aici, atunci, când va veni sfârșitul pentru el, moartea lui se va asemăna cu o adormire ușoară, iar asta fiindcă moartea deja a avut loc cu mult timp în urmă.
Când avem de-a face cu oameni care au avut parte de boli de lungă durată, cu siguranță ne-am gândit și la nevoile lor. De exemplu, un copil adesea adoarme protestând că nu este obosit și că nu poate dormi. Se zbate în zadar să stea treaz. Sau o persoană trebuie să doarmă, o persoană muribundă trebuie să moară. Moartea poate fi la fel de naturală precum somnul. Sunt momente în care nu are rost și e lipsit de sens să rezistăm somnului sau morți. Și cei îndoliați trebuie să se confrunte cu această rezistență. Cu rezistența dorului după compania celor care au plecat și de a-i lăsa să se odihnească.
Noi suntem oameni ai speranței, ai speranței veșnice. Un membru al familiei noastre poate că deja a plecat acasă în timp ce noi am fost lăsați să umblăm prin valea acestei vieții pentru încă un timp. E asemenea acelui moment în care tu și familia ta sau prieteni tăi ies la o plimbare prin parc sau prin păduri, iar unul pleacă înainte și iese din raza privirii tale, poate că s-a dus după un copac sau după colț. După cum spunea și sfântul papă Ioan al XXIII-lea, Moartea? Nu există nici o moarte! Cu toți sau dus acasă, chiar după colț, și ne așteaptă și pe noi. Un preot obișnuia să spună, Moartea este doar un orizont, iar un orizont nu e nimic decât limita vederii noastre.
Există o veche zicală care spune, Moartea este cel mai bun doctor al bietului om. Pentru o persoană care a avut parte de o suferință îndelungată, moartea poate fi cu adevărat, o adevărată vindecare. Într-adevăr, moartea este vindecarea completă a tuturor bolilor noastre umane. Moartea Domnului este totala vindecare a tuturor bolilor noastre omenești. Mâna vindecătoare a Domnului a ajuns și la sora noastră răposată, iar acum ea e bine din nou. Amin
