Mt 25,1-13
Privind la cele veșnice
Astăzi Biserica o comemorează pe sfânta Lucia ca pe o fecioară martiră de mai bine de 1500 de ani. Există o poveste care spune că mama sfintei Lucia suferea de pe urma unei boli foarte grave care era în fază terminală, iar toată medicina acelui timp nu a reușit să o vindece sau să o ajute cu vreo ceva, așa că sfânta Lucia și mama ei au plecat într-un pelerinaj la mormântul sfintei Agata, o fecioară martiră consacrată, ce fusese martirizată cu mai bine de 50 de ani înaintea ei, pentru a obține vindecarea prin mijlocirea ei.
Mama și fiica au petrecut întreaga noapte în rugăciune la mormântul sfintei, însă fiind împovărate de oboseala adunată de pe urma călătoriei au adormit amândouă lângă mormânt. Sfânta Agata i-a apărut Luciei și i-a promis vindecarea mamei ei, însă i-a și relatat de modul în care Lucia avea să sufere martiriul asemenea ei.
Mama sfintei Lucia a fost vindecată, motiv pentru care imediat după aceea a și distribuit mare parte din averea lor celor săraci iar Lucia s-a consacrat pe ea însăși lui Cristos.
Asemenea sfintei Cecilia, a sfintei Agneza și a sfintei Agata, astăzi noi o cinstim pe sfânta Lucia ca pe o fecioară martiră ce s-a consacrat lui Cristos. Fecioarele consacrate erau un semn contra-cultural în imperiul Roman în care au trăit ele, și din păcate la fel este și în ziua de astăzi.
Fecioarele ne reamintesc că noi nu trebuie să trăim doar pentru această lume, și că fiecare dintre noi, indiferent că suntem preoți, persoane căsătorite, singure va trebui să ne dedicăm cu totul slujirii lui Dumnezeu. Toate darurile noastre, fizice, mentale, spirituale, timpul, talentele și comorile noastre, vor trebuie oferite înapoi lui Dumnezeu spre edificarea împărăției sale.
Și totuși după atâta timp, aceste fecioare martire ne învață că în ciuda faptului că cultura noastră preamărește promiscuitatea, în curăție și în castitate există o mare bucurie, ele ne reamintesc că fericirea se poate găsi numai în brațele lui Cristos. Tot ele ne mai învață că chiar dacă cultura noastră preamărește frumsețea fizică, ele ne spun că frumusețea fizică e mult inferioară frumuseții spirituale. Și că sufletul omului devine tot mai frumos prin imitarea lui Cristos, care el însuși s-a consacrat voinței Tatălui său ceresc.
Sfânta Lucia a dobândit un grad mare de sfințenie în viața ei prin consacrarea ei lui Cristos. Ba mai mult, a și dat mărturia supremă, mărturia martiriului ei. Însă această consacrarea a ei ca fecioară a atras cu sine și furia unui potențial pretendent la mâna ei care a denunțat-o ca fiind creștină în fața unui judecător Roman din timpul persecuției împăratului Diocletian. Judecătorul a dat poruncă ca ea să aducă o jertfă păgână împăratului. Sfânta Lucia însă a refuzat cu mult curaj motiv și pentru care a fost condamnată la moarte.
Istoria noastră creștină este plină de femeii cu un curaj extraordinar asemenea sfintei Lucia, care ne-au învățat prin harul lor, puterea lor și prin iubirea lor față de Cristos. Numele ei de Lucia tradus din latină înseamnă lumină, motiv pentru care este și patronul sfânt al persoanelor cu probleme de vedere, adică oarbe.
Rugăciunea zilei de la această sărbătoare a ei pe care noi o rostim la sfânta Liturghie pentru a obține ajutorul ei menționează la un moment dat de Privind la cele veșnice. Adesea ne lăsăm distrași de lucrurile temporare și trecătoare. În loc să ne hrănim sufletul, să creștem înc aritate, devenim tot mai atașați de cele triviale și devenim orbi spiritual, adică față de ceea ce contează cel mai mult.
Ceea ce va trebui noi să facem e să identificăm acele lucruri și activități care doresc să ne atragă atenția, să ne distragă, cele care atât de des ne îndepărtează de Cristos. Iar odată ce le-am identificat va trebui să le îndepărtăm, măcar pe perioada acestui timp al Adventului.
Sfânta Lucia pe care o comemorăm astăzi este un sfânt minunat pentru Advent, un sfânt care ne ajută să ne concentrăm pe iubirea lui Cristos prin a rămâne mult mai atenți asupra lui. Să ne rugăm astăzi ca sfânta Lucia să ne ajute cu adevărat în a ne întoarce cu adevărat spre cele veșnice. Să ne rugăm ca ea să ne vindece de orbirea noastră spirituală și să ne lumineze în a căuta cum se cuvine imitarea lui Cristos și răspândirea evangheliei Sale. Amin
