Mih 5,1-4a
Evr 10,5-10
Lc 1,39-45
Aș dori să începe de data aceasta cu o scrisoare de la Isus, pe care a primit-o o femeie pe nume Ana. Într-o zi Ana s-a dus la cutia ei poștală în care a găsit o singură scrisoare. A ridicat-o și a privit la ea înainte de a o deschide, însă nevăzând nimic pe ea a început să o analizeze mai cu atenție. Scrisoarea nu avea nici o ștampilă, nici un timbru, ci doar numele și adresa ei. Imediat a deschis-o și a citit scrisoare:
Dragă Ana
Voi fi la tine în cartier duminica viitoare după amiază, și mi-aș dori să mă opresc la tine pentru o scurtă vizită.
Cu drag
Isus
Mâinile ei au început imediat să tremure puternic în timp ce a pus scrisoarea pe masă. De ce ar dori Domnul să mă viziteze? Nu sunt cu nimic specială. Nu am nimic să îi ofer. Cu acel gând Ruth și-a amintit că bucătăria ei era complet goală. O Doamne, chiar că nu am nimic să îi ofer. Trebuie să fug până la magazin ca să cumpăr ceva de mâncare. S-a dus imediat la poșeta ei și a și început să numere bani. 50 de lei și 10 bani. Ei bine, măcar pot cumpăra o pâine și ceva carne. Și-a luat haine pe ea și s-a grăbit la magazin. A cumpărat o pâine de cartofi la cuptor, un pui, și o sticlă de lapte… Însă aceste cheltuieli neprevăzute o lăsau pe Ana cu doar 5 lei cu care trebuia să se descurce până Luni.
Ana se simțea destul de bine și mulțumită pe când se întorcea acasă cu acele puține cumpărături la braț când deodată a auzit pe cineva strigând-o Hey doamnă, ne puteți ajuta? Ana fusese atât de absorbită cu planurile ei de cină, încât nu observase cele două figuri zgribulite pe alea de lângă ea. Un bărbat și o femeie, amândoi îmbrăcați cu doar câteva zdrențuri. Privește doamnă, nu am reușit să obțin un loc de muncă, iar acum eu și soția mea am ajuns să trăim aici pe stradă, și e atât de frig și foame; ne-ai putea ajuta, doamnă, am aprecia enorm de mult. Ana s-a uitat la amândoi. Amândoi erau murdari, miroseau enorm de rău, și sincer avea impresia că sigur ar fi găsit ceva de lucru dacă chiar și-ar fi dorit. Domnule, aș vrea să te ajut dar și eu sunt tot o femeie sărmană. Tot ceea ce am e doar acest pui și ceva pâine pe care le-am luat pentru un oaspete deosebit pe care îl voi avea la cină în această seară. Da, bine doamnă, înțeleg. Mulțumim oricum. Omul și-a pus brațul în jurul soției lui, s-au întors și au dat să plece pe acea alee. Când stătea și privea cum aceștia doi pleacă, Ana a simțit o strângere de inimă. Imediat a strigat, Hey domnule, așteaptă! Acel cuplu s-a oprit și s-a întors spre ea care fugea pe alee spre ei. Uite, de ce nu luați voi această mâncare. Mă voi gândi eu la altceva cu ce să îmi servesc oaspetele. Apoi i-a dat omului sacoșa ei de cumpărături. Mulțumim doamnă. Mulțumim enorm de mult! Mulțumim!
După ce le-a dat sacoșa de mâncare, Ana a privit spre soția acestuia și a văzut-o cum tremura enorm de mult. Știți, mai am o altă haină acasă. Ia-o te rog pe a mea. Ana și-a dat jos haina și a pus-o pe umeri acelei femeii. Apoi cu zâmbetul pe față și bucurie în inimă s-a întors și a plecat spre mașină, însă fără haina ei și fără nici un aliment pe care să îl gătească pentru oaspetele ei. Mulțumim doamnă!
Mulțumim foarte mult! Însă când Ana a ajuns la ușa casei ei deja era destul de înfricoșată și îngrijorată. Domnul venea la ea în vizită iar ea nu avea absolut nimic să îi ofere. S-a tot cotrobăit prin poșeta ei după cheia de la ușă. Însă pe când o căuta, a observat un alt plic în cutia ei poștală. Ciudat. Poștașul de obicei nu vine de două ori în aceiași zi. A luat plicul și l-a deschis:
Dragă Ana
M-am bucurat atât de mult să te văd din nou. Mulțumesc pentru minunata ta masă. Și mulțumesc enorm de mult și pentru superba haină.
Cu drag
Isus
Cu toate că era destul de frig, chiar și fără haina ei pe ea, Ana nici măcar nu a apucat să mai observe lipsurile.
Motivul pentru care am început cu această poveste mai lungă e faptul că astăzi, fiecare dintre noi e invitat să fim atât în slujba lui Dumnezeu cât și în slujba celor din jurul nostru. Asemenea sfintei Fecioare Maria, în momentul Buneivestiri, când ea a primit mesajul că Dumnezeu dorește să o facă mama Fiului său, Domnul nostru și Dumnezeu adevărat. Dumnezeu a binecuvântat-o. Ea însăși și-a dat consimțământul deplin pentru a fi aleasă în rolul de mamă a lui Dumnezeu când a spus, „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Maria a răspuns imediat și din toată inima, spre diferență de noi care adesea ezităm și răspundem cu jumătate de gură sau fără tragere de inimă la ceea ce Dumnezeu cere de la noi. Maria a răspuns Da, total și complet la voința Tatălui pentru ea. Prin urmare, prima lecție pe care o putem învăța astăzi de la Maria este tocmai această slujire umilă a Fiului ei și Domnul nostru Isus Cristos.
Și totuși această poziție favorită nu a făcut-o pe Maria să fie mândră de ea însăși și nici nu s-a considerat superioară celorlalți. Acesta e un pericol care se poate întâmpla oricui. De exemplu, dacă ești mai inteligent decât ceilalți sau dacă ai o mașină mai scumpă sau dacă ai un loc de muncă mai bun decât ceilalți sau dacă ești mai proeminent fiindcă familia ta e mai proeminentă, am putea imediat să începem să credem că suntem mai buni decât ceilalți. Însă Maria este diferită, în ciuda poziției ei de favorită, Maria tot a rămas umilă și la fel de grijulie și atentă și cu aceiași preocupare de a urma tot mai mult exemplul lui Dumnezeu.
După plecarea îngerului primul ei gând nu a fost asupra ei însăși ci la verișoara ei Elisabeta, care la acea vârstă înaintată se afla deja la un stadiu avansat al sarcinii ceea ce însemna că avea nevoie de ajutorul ei. Prin urmare, în vizita ei la Elisabeta, evanghelia de astăzi ne spune că Maria călătorit cu mare grabă prin țara lui Iuda plină de dealuri, o călătorie lungă de trei zile. Această țară deluroasă spre locul pe care acum îl mai numim și ca Ein Karim. Un preot care a mers el însuși pe acel drum spunea că distanța dintre Nazaret și Ein Karim unde locuia Elisabeta era asemenea distanței de la București la Bacău. De asemenea alt preot care a fost și el pe același drum a spus că pe acest traseu este mai mult decât un singur deal.
Era un drum arid și stâncos. Un drum impracticabil de mașini, pe care se putea călători numai pe jos. Un drum dur și o cărare pe care băteau vânturi puternice. Și totuși Maria, care deja era însărcinată și în ciuda tuturor acestor inconveniențe, tot s-a ridicat și a făcut acea călătorie. Nu a ținut cont de confortul ei și pentru maternitatea ei de după, ci s-a grăbit și a pornit în această călătorie dură pentru a o asista pe verișoara ei Elisabeta. Cu alte cuvinte, asta e ceea ce înseamnă cu adevărat să fii creștin, să ai grijă și să te dedici nevoilor și bunăstării celorlalți pentru ca acele persoane pe care noi le ajutăm și ele să îi ajute pe alți la rândul lor. Un alt lucru pe care noi îl putem învăța de la Maria este această slujire umilă și grijă față de nevoile și binele celorlalți.
A existat la un moment un preot care s-a dus la una din femeile care ieșeau după sfânta Liturghie afară și a întrebat-o dacă dorește să devină voluntar la asociația caritabilă a parohiei. Femeia i-a spus că cum aș putea să fac asta din moment ce am un stomac înfometat. Ceea ce a făcut preotul apoi a fost să se ducă în parohie pentru a aduce niște conserve de pește și alte alimente pe care le-a dat acestei femeii. După aceasta, această femeie a atras în această asociație alte 50 de persoane. Atât de puternică și mișcătoare poate fi grija noastră față de ceilalți. Acesta e tipul de slujire care îi poate atinge profund pe membri familiei, pe prieteni sau cei din jurul nostru.
Din păcate noi avem tendința de a nu fi siguri pe Da-urile noastre. Adesea spunem sigur, însă acest răspuns nu este un Da absolut ci un poate. Acest sigur al nostru mai poate fi interpretat și ca probabil. Cu alte cuvinte, răspunsurile noastre cele mai frecvente sunt condiționate.
Astăzi suntem cu toți invitați să imităm Da-ul necondiționat al Mariei. Consimțământul ei desăvârșit nu doar că a inspirat-o să fie o ascultătoare ci mai ales o făptuitoare a cuvântului lui Dumnezeu. A fost un da spus din toată ființa ei. Astfel și noi suntem invitați să fim asemenea ei, adică în slujirea lui Dumnezeu și în slujirea tuturor celor din jurul nostru.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra acestor cuvinte ce provin la sfântul papă Ioan Paul al II-lea, pe care le-a rostit în momentul alegerii sale din 16 octombrie 1978, Nu vă temeți. Deschideți ușile pentru Mântuitorul. Amin
