Is 62,1-5
Fap 13,16-17.22-25
Mt 1,1-25
El va mântui poporul său de păcatele sale
Avem marea bucurie de a celebra Vigilia Nașterii Domnului, sfânta Liturghie din ajun. Lecturile dar ce ne sunt propuse la această sfântă Liturghie sunt un ecou al cuvintelor lui Isus din evanghelia lui Luca capitolul 21, în care le spusese discipolilor lui, vegheați și vă rugați (Lc 21,36). În doar câteva ore, întreaga lume va celebra ziua de Crăciun prin comemorarea nașterii pruncului Isus în lume, venit pentru a mântui poporul său din păcatele lor. Sosirea lui Isus în istoria mântuirii marchează momentul în care îndrumarea lui Israel de către Dumnezeu Tatăl a fost transferată lui Isus care a instituit sfânta sa Biserică.
Cuvântul vigilie provine de la cuvântul latinesc vigilia care tradus înseamnă a veghea sau a sta de veghe. În limbajul Bisericii, acest termen este folosit pentru a desemna ziua ce precede o sărbătoare sau o solemnitate mai mult sau mai puțin importantă. Vigilia este o zi care a fost pusă deoparte de Biserică tocmai ca timp de pregătire pentru ziua cea mare care urmează imediat după ea. În primele secole ale creștinismului credincioși obișnuiau să se adune în sau în apropierea unei biserici în ajunul unei mari sărbători, pentru a-și aduce recunoștința în rugăciune, în onoarea misterului credinței, sau a acelui sfânt ce avea să fie venerat în cadrul acelei sărbători. Această observare a unei serbători pe parcursul întregii zile precedente a devenit treptat o adevărată disciplină sau obicei al creștinismului. Tocmai în acest mod tradiția creștină a fost confirmată și transmisă mai departe.
Lecturile de la această sfântă Liturghie au fost alese și propuse de Biserică tocmai pentru a ne reaminti de promisiunea lui Yahweh de mântuire a poporului său ales și de împlinirea acelei promisiuni prin Isus Cristos.
În cadrul primei lecturi, am auzit prin cuvintele profetului Isaia că Domnul și-a găsit plăcerea în Sion, în cetatea Ierusalimului. De mult timp Dumnezeu fusese tăcut, nu mai vorbise poporului său prin profeți tocmai din cauza căilor lor păcătoase. Acum Dumnezeu a decis să își manifeste din nou milostivirea. El a promis că nu va avea liniște până când justificarea lui Sion va străluci asemenea aurorei iar mântuirea ei asemenea unei torțe aprinse (Is 62,1).
Când Dumnezeu vorbește despre justificarea lui Sion, aceasta trebuie înțeleasă prin faptul că El vorbește în mod simbolic despre justificarea poporului său. Justificarea Domnului va fi atât de glorioasă încât Dumnezeu nu se va limita doar la poporul evreu. Justificarea Domnului era destinată spre vindecarea sufletelor tuturor celor care aveau să intre în Trupul lui Cristos prin acceptarea lui Isus ca Mântuitor al lor prin credință și prin sacramentul botezului. La această glorie va fi martoră întreaga lume, toate popoarele de pe pământ.
Datorită acestei transformări glorioase, poporul lui Dumnezeu nu va mai fi părăsit niciodată, și nici nu va mai fi numită dezolată. Plăcerea și bucuria lui Dumnezeu în Trupul lui Cristos avea să fie asemenea unei căsătorii. După cum a fost prevestită de Dumnezeu încă dinainte de crearea lumii și profețită cu multe secole înainte de nașterea lui Isus, Una, Sfântă, Catolică și Apostolică Biserică avea să devină glorioasa Mireasă a lui Cristos. După cum ne-a spus și profetul Isaia astăzi: după cum se bucură mirele de mireasă, aşa se va bucura de tine Dumnezeul tău (Is 62,5).
Aceste eveniment măreț nu avea cum să vină fără împlinirea promisiunii pe care Dumnezeu a făcut-o lui Abraham și urmașilor lui. Cea de-a doua lectură de la această sfântă Liturghie luată din cartea Faptele Apostolilor afirmă tocmai această împlinire a promisiunii lui Dumnezeu. Și am putut auzi că: Când Dumnezeu l-a ridicat pentru ei ca rege pe David, despre care a dat mărturie: L-am aflat pe David, fiul lui Iese, un om după inima mea, care va împlini toată voința mea (Fap 13,22). Apoi că: Din descendența acestuia, Dumnezeu a ridicat pentru Israel, după promisiunea sa, un mântuitor: pe Isus (Fap 13,23).
Înainte de venirea lui Isus, Ioan Botezătorul a terminat prima fază a lucrării lui Dumnezeu legată de această întrupare prin proclamarea botezului pocăinței tuturor oamenilor lui Israel (Fap 13,24-25). Ca slujitor al lui Dumnezeu, misiunea lui Ioan Botezătorul a fost misiunea lui Dumnezeu. Misiunea lui Ioan a fost aceea de a aduce la sfârșit perioada lui Israel ca unic popor al lui Dumnezeu. La acel moment din istoria mântuirii, slujirea lui Ioan Botezătorul a deschis calea pentru slujirea lui Isus Cristos.
Textul evangheliei de la această sfântă Liturghie ne-a descris relatarea genealogiei lui Isus Cristos, Fiul lui David, fiul lui Abraham (Mt 1,1). Însă întrebarea e de ce oare o genealogie atât de lungă? Motivul e acela pentru a dovedi tuturor credincioșilor din toate timpurile că Isus este cu adevărat Mesia. Dovada că prin Isus, mântuirea a venit în lume. Dovada că promisiunea lui Dumnezeu lui Abraham a fost în sfârșit împlinită.
Știm bine cu toți că Isus nu era fiul biologic al lui Iosif. Isus, ce a fost zămislit în Maria prin puterea Duhului Sfânt (Mt 1,20), a fost fiul adoptiv al lui Iosif. Prin această adopție, Isus a devenit moștenitor al tronului lui David ca Rege. Prin această adopție, Isus a dus la împlinire promisiunea Tatălui ceresc.
Ca fiu adoptiv al sfântului Iosif, Isus a devenit capabil și a moștenit coroana Împărăției cerului. Tot la fel, prin această adopție a noastră de către Dumnezeu, și noi am devenit capabili și vom moșteni și noi Împărăția Cerului. Tot ceea ce sper e ca noi să fim recunoscători lui Isus pentru această binecuvântare veșnică care ne așteaptă pe toți.
Textul evangheliei de la această sfântă Liturghie se termină prin a spune că Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel, care înseamnă: Dumnezeu-cu-noi (Mt 1,23). După cum ne învață și istoria, Fecioara Maria a zămislit cu adevărat un Fiu iar numele lui este Emanuel. Prin Isus, locuiește toată plinătatea dumnezeirii trupește (Col 2,9).
În doar câteva ore, timpul Adventului va ajunge la sfârșit. Săptămânile de așteptare vor fi înlocuite cu o mare bucurie și pace. Oameni de toate vârstele și popoarele își vor înălța vocile în cântări de laudă și de glorie lui Dumnezeu. În timpul acestei sărbători multe familii frânte se vor împăca și mulți prieteni despărțiți și certați se vor împăca. Fiindcă puterea Duhului Sfânt va transforma aceste suflete, reamintindu-le că Vestea cea bună, pruncul Isus a ajuns.
În încheiere vă invit să nu uităm niciodată că Isus a venit în lume. Că a venit pentru a mântui poporul său din păcatele lor. A venit pentru a ne mântui, pe mine, pe tine, pe noi toți. Amin
