1Sam 26,2.7-9. 12-13.22-23
1Cor 15,45-49
Lc 6,27-38
Iertarea
Fotografiile cu sfântul papă Ioan Paul al II-lea din celula din închisoare cu cel care a încercat să îl omoare, cum stau de vorbă împreună iar apoi dau mâna, sunt cel mai probabil unele dintre cele mai bune exemple asupra a ceea ce ne-a spus Isus în textul evangheliei de astăzi adică să ne iubim dușmani (v.27). La șapte ani după această întâlnire a lor, papa Ioan Paul al II-lea a cerut ca acest potențial asasin al său să fie iertat si eliberat din închisoare. În papa Ioan Paul al II-lea putem vedea cuvintele pe care Isus ni le-a spus astăzi, iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc (v.27).
Prima lectură de astăzi, luată din prima carte a profetului Samuel, este un alt exemplu al iubirii față de dușmani, ai iertării și de a nu căuta răzbunarea. Regele Saul era gelos pe realizările uimitoare și talentele lui David, motiv pentru care a căutat să îl ucidă pe David. Saul în mod personal a încercat să îl ucidă pe David în loc să trimită pe altcineva. David apoi s-a dus și s-a ascuns și a fost pe fugă timp de mulți ani. Toate acestea s-au întâmplat înaintea momentului din prima lectură de astăzi. Însă la un moment dat, în timpul unei nopții, pe când regele Saul și armata sa dormeau, David a intrat în tabăra lor și a furat lancea chiar de lângă capul regelui Saul pe când acesta dormea având alături doi paznici care și ei dormeau profund. Apoi în dimineața următoare, David a dezvăluit lancea regelui care s-a dovedit că era chiar cea care fusese în interiorul cortului regelui Saul în timpului acelei nopți, și că în ciuda ocaziei de a-l ucide pe Saul, David nu s-a atins absolut deloc de el. Dacă stăm să citim această întreagă istorie a lui David care fugea de Saul, ne vom da seama cât de iertător a fost David. Inițial David a primit ajutor de la preoți din Nob pe când se afla pe fugă, iar Saul a cerut soldaților lui să ucidă acei preoți care l-au ajutat. A ucis 85 de preoți (1Sam 22). După aceea pe când Saul era în peșteră, David a tăiat o bucată din haina lui Saul (1Sam 24). Acesta a fost primul moment în care David a avut ocazia să îl ucidă pe Saul, însă Saul din răzbunare tot a căutat să îl ucidă pe David. Apoi avem acest incident din prima lectură de astăzi, care de fapt e a doua oară când David cruță viața lui Saul. În persoana lui David, din prima lectură de astăzi putem vedea cuvintele lui Isus din evanghelia de astăzi, iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc (v.27).
În sfânta Scriptură mai găsim și multe alte exemple de iertare foarte bine cunoscute. Patriarhul Iosif spre finalul cărții Genezei (Gen 37-50) a fost și el victima geloziei. Frați lui l-au vândut în sclavie și a ajuns tocmai în Egipt, unde în timp a reușit să ajungă al doilea după faraon ca putere. Frați lui nu au avut pic de milă de Iosif însă el a fost plin de milostivire față de ei, ba chiar și-a invitat întreaga familie în Egipt ca oaspeți ai lui Faraon.
Dacă mergem în Noul Testament avem ocazia să vedem un alt exemplu de iertare, în cazul și persoana primului martir sfântul Ștefan, care s-a rugat pentru executori săi pe când se afla sub ploaia de pietre, spunând: Doamne nu le socoti lor păcatul acesta (Fap 7, 60). Unul dintre cei care stăteau și priveau era chiar Saul (Fap 8,1) care avea să devină marele apostol sfânt Paul. E greu să ne imaginăm că Paul nu fusese mișcat în nici un fel de mărturia lui Ștefan din timpul martiriului acestuia. Oare să fi însămânțat vreo sămânță Ștefan, care mai apoi a înflorit la apariția lui Isus, în Paul, pe drumul său spre Damasc?
Pe când Ștefan murea iertându-i pe cei care aruncau pietre asupra lui, el a imitat rugăciunea pe care Isus a rostit-o de pe cruce pentru proprii lui călăi: Tată, iartă-i căci nu știu ce fac (Lc 23,34). Numeroase manuscrise grecești timpurii ale lui Luca omit această frază pe care Isus a spus-o de pe cruce, Tată, iartă-i căci nu știu ce fac (Lc 23,34). Aparent unii scribi au crezut că Isus a fost și el iertător cu călăi lui așa că au introdus ei acest verset în unul din momentele în care copiau evanghelia! În ciuda faptului că într-un capitol precedent din aceiași evanghelie, acești scriitor și copiști au copiat cuvintele lui Isus, iubiți-i pe dușmanii voștri, faceți bine celor care vă urăsc (v.27), totuși atunci când Isus a murit unii dintre ei nu au avut cum să nu menționeze că Isus i-a iertat pe cei care l-au pironit pe lemnul crucii. Acest lucru ne arată că uneori e chiar destul de greu să ierți. Însă din păcate, neiertarea blochează posibilitatea de a ne vindeca și de a trece peste aceste răni și dureri.
Dacă avem alte ideii greșit asupra iertării, acestea nu ne vor ajuta deloc ci doar vor face iertarea să fie mai dificilă. Nu ne va fi chiar atât de util să ni se spună iartă și uită fiindcă în timp ce noi am putea ierta poate că nu vom reuși să și uităm, cu toate că o rană vindecată nu mai are cum să provoace atâta durere. În unele cazuri, iertarea poate presupune multă muncă, și poate dura destul de mult ca să treci de la o fază la alta. În această privință putem citi o carte scrisă de către un preot catolic care conține anumite instrucțiuni asupra etapelor iertării intitulată Cum să ierți: Un ghid pas cu pas de John Monbourquette. O mare parte a acelei lucrări este acea de a-i permite Domnului să își reverse vindecarea sa asupra rănilor, de a-i cere lui Isus să se ducă înapoi în timp pentru noi la acea rană pentru a o vindeca. Putem citi în scrisoarea către Evrei (13,8): Isus Cristos – cel de ieri și de astăzi – este același în vecii vecilor. Isus e în afara timpului. El poate merge cu tine la orice eveniment dureros și te poate ajuta să îi schimbi cursul. Apoi vei putea avea un nou mod de a te relaționa conform viziunii lui Isus asupra schimbării relațiilor pe care le-a propus în evanghelia de astăzi, de a-ți iubi dușmani și de a face bine celor care te urăsc. Iertarea înseamnă să reușești să treci printr-o situație rea așa cum trebuie. Este un act de iubire, aceea de a iubi ceea ce ar putea fi o rană provocată de cealaltă persoană. Ați extinde iertarea înseamnă să extinzi iubirea lui Dumnezeu după cum ne-a spus și Isus astăzi: Fiți milostivi precum Tatăl vostru milostiv este. Dacă facem ceea ce ne-a spus Isus adică să ne rugăm pentru cei care ne persecută vom observa că ne e de un mare ajutor. Ori de câte ori ne rugăm pentru cei care ne persecută, noi nu doar că îi ajutăm, ci ne ajutăm și pe noi înșine, prin a întrerupe acest ciclu al rănii și al ne-iertării. Când cineva ne rănește, ține de noi să determinăm ce vom face în viitor. Iar a ne ruga pentru cel care ne rănește ne pune pe drumul cel bun. Isus a atașat și o promisiune la această cerere a sa de iertare, adică veți fi numiții copii celui Preaînalt. Apostolul Paul ne-a spus în cea de-a doua lectură de astăzi despre o promisiune prin care ne-a amintit că în viitor noi vom fi schimbați, și vom avea chipul și imaginea lui Isus glorificat (1Cor 15,49).
În încheiere vă invit să nu uităm că în momentul în care vom reuși să îi iubim și să îi iertăm și să ne rugăm pentru cei care ne greșesc, noi deja vom începe să trăim această viață schimbată și deja vom fi adevărați copii ai celui Preaînalt. Amin
