Sacramentul Pocăinței (Cateheză pentru tineri)

Introducere

Bun venit tuturor la o nouă cateheză. Ne apropiem cu pași repezi de timpul Postului Mare, un timp care o perioadă perfectă și specială pentru pocăință și convertirea, adică pentru Sacramentul Pocăinței și al Reconcilierii. Iar astăzi vom vorbi tocmai despre acest sacrament.

 

Prefigurările sacramentului Reconcilierii

• În Vechiul Testament profeți chemau poporul lui Israel la convertire (shub)
• Ziua Ungerii – în această zi marele preot mărturisea păcatele poporului în timp ce își impunea mâinile asupra unei capre (Lev 16,21).
• Botezul lui Ioan – poporul avea să își mărturisească păcatele și să primească spălarea ca semn de pocăință.

 

Numele sacramentului Reconcilierii

Fiecare dintre aceste nume ale sacramentului Pocăinței scoate în evidență un element diferit al acestui sacrament. Astfel avem:

• Reconcilierea – fiindcă noi suntem împăcați din nou cu Dumnezeu și cu Biserica.
• Mărturisirea – mărturisirea păcatelor preotului pentru dobândirea milostivirii lui Dumnezeu.
• Pocăința – include fapte de pocăință și de îndestulare.
• Iertarea – iartă păcatele creștinului.
• Convertirea – face prezentă chemarea lui Isus la convertire și îl întoarce pe cel păcătos la Dumnezeu.

 

Ce este păcatul?

Păcatul este un gând, cuvânt, faptă, sau omisiune deliberată și care este contrară legii veșnice a lui Dumnezeu. El este o ofensă împotriva lui Dumnezeu precum și o greșeală contrară rațiunii.

Apoi, cu toți știm că păcatele sunt acele fapte care sunt contrare celor 10 porunci ale lui Dumnezeu precum și celor 5 porunci ale Bisericii.

 

Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu:

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai dumnezei străini înaintea mea, chip cioplit să nu-ți faci ca să te închini lui.
2. Să nu iei numele lui Dumnezeu în deșert.
3. Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului.
4. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să trăiești mult și bine pe pământ.
5. Să nu ucizi.
6. Să nu fii desfrânat.
7. Să nu furi.
8. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
9. Să nu poftești femeia aproapelui tău.
10. Să nu poftești nici un lucru al aproapelui tău.

Cele 5 porunci ale Bisericii:

1. Să ții sărbătorile cele alese și legate.
2. În dumineci și sărbători să asculți Sfânta Liturghie cu evlavie, precum se cuvine.
3. Să ții posturile și ajunurile, precum îți poruncește Biserica.
4. Să-ți spovedești păcatele la preotul rânduit și să te cumineci cel puțin o dată în an, la Paști.
5. Să nu faci nuntă în zilele oprite ale anului.

 

Efectele păcatului

• Păcatul ne separă de Dumnezeu și de adevăratul nostru sine.
• Prin păcat noi îi rănim și pe cei din jurul nostru.
• Dar mai ales ne îndepărtează de Dumnezeu și de creația sa.

Păcatul tradus din limba ebraică înseamnă să pierzi un semn, asemenea unui arcaș care își ratează ținta.

Sfântul papă Pius al XII-lea spunea că Cel mai mare păcat al acestui secol este pierderea simțului păcatului.

 

Tipuri de păcat

Păcatul venial – slăbește viața de har din sufletele noastre.

• Păcatul venial nu privează sufletul complet de la sfințenia harului, ci slăbește harul din suflet.
• Este o respingere parțială a lui Dumnezeu.
• Ceea ce va trebui noi să facem e să dezrădăcinăm acest păcat din viețile noastre fiindcă el ne poate duce cu ușurință la păcatul de moarte.

Păcatul de moarte – ucide viața de har din sufletele noastre.

• Păcatul de moarte distruge relația noastră cu Dumnezeu.
• Atunci când îl săvârșim, noi devenim morți din punct de vedere spiritual.
• Sunt trei condiții pe care trebuie să le împlinim pentru ca un păcat să fie de moarte:
  • Să fie în materie gravă
  • Să fie cu conștiință deplină
  • Să aibă și consimțământul voinței.

De exemplu: păcatul e grav, știu că e grav, dar eu tot îl fac.

 

Semnele exterioare ale sacramentului Pocăinței

Forma (Cuvântul) – rugăciunea de dezlegare

• Dumnezeu, Părintele îndurărilor, care a împăcat lumea cu sine prin moartea și învierea Fiului său și a trimis pe Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor, prin puterea încredințată Bisericii, să-ți dăruiască iertare și pace. Iar eu te dezleg de păcatele tale † în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” Amin

Materia (Acțiunea) – mărturisirea păcatelor cu părere de rău.

Slujitorul – preotul sau episcopul.

Recipientul – orice creștin botezat.

 

Când a fost instituit acest sacrament?

Acest sacrament a fost instituit de Isus Cristos când le-a spus apostolilor săi: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: „Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In 20,21-23).

Sacramentul reconcilierii ne oferă mai multe haruri, printre care:

• Ne împacă cu Dumnezeu și cu Biserica sa.
• Ne reface starea de har pe care am pierdut-o prin păcatul de moarte.
• Ne iartă păcatele.
• Înlătură pedeapsa veșnică.
• Ne scapă de pedeapsa temporară.
• Oferă creștinului pacea și liniștea conștiinței.
• De dă harul și puterea de a rezista păcatului în viitor.

 

Actele penitentului

 Pentru a face o spovadă bună trebuie să realizăm patru pași importanți, adică:

1. cercetarea cugetului,
2. căința și propunerea,
3. spovada sau mărturisirea păcatelor
4. îndestularea sau împlinirea pocăinței.

 

Examinarea conștiinței

Aceasta poate fi de două feluri:

Examinarea generală – la acest tip de examinare, creștinul cercetează orice fel de păcat, mai ales cele de moarte, ce îi vin în minte de la ultima sa spovadă bună.

Examinarea particulară – la acest tip de examinare, creștinul caută anumite păcate specifice pe care el sau ea încearcă să le depășească pentru a putea crește într-o virtute particulară, de exemplu în răbdare, onestitate și multe altele.

 

Căința și propunerea (Părerea de rău)

Și căința este și ea tot de două feluri:

Căința perfectă – e acea căință sau părere de rău pentru păcatele săvârșite care e motivată de iubirea noastră față de Dumnezeu. Creștinului îi pare rău de păcate fiindcă el sau ea îl iubește pe cel care a fost ofensat prin ele.

Căința imperfectă – e acea căință care este motivată de frica de iad sau de urâțenia păcatului. Căința imperfectă e suficientă pentru a face o spovadă bună.

După cum am pus și titlul acestei etape secunde, Propunerea de a nu mai săvârși din nou acel păcat este și ea o parte esențială a unei spovezi bune.

 

Mărturisirea păcatelor

Mărturisirea completă – pentru a putea face o spovadă bună, creștinul trebuie să își mărturisească toate păcatele sale de moarte preotului atât în număr cât și în gen.

• Gen – ce tip de păcat este, de exemplu: m-am îmbătat, nu am fost la sfânta Liturghie Duminica, am înșelat și altele…
• Număr – numărul aproximativ pe care vi-l amintiți a săvârșirii acelui păcat de moarte.

Atenție!

Dacă o persoană a reține un păcat de moarte intenționat aceasta se transformă în sacrilegiu iar acel păcat al lor nu mai este iertat niciodată.

Mărturisirea păcatelor veniale

Mărturisirea păcatelor veniale nu este obligatorie dar e puternic recomandată. De ce? Fiindcă adesea noi creștini minimizăm gravitatea acelui păcat prin inventarea scuzelor și riscăm în mod voit sau ne-voit să ascundem la spovadă un păcat de moarte.

 

Frecvența mărturii păcatelor

Conform legii Bisericii:

• O dată pe an
• Mărturisirea păcatelor de moarte o dată pe an în timpul Paștelui.
• Însă o practică creștină bună înseamnă ca creștinul să își mărturisească păcatul de moarte imediat ce la săvârșit.

Recomandarea Bisericii: LUNAR

Papa Pius al XII-lea în Mystici Corporis la numărul 88 spunea: După cum bine știți, e adevărat că păcatul venial poate fi iertat în multe moduri care sunt demne de laudă. Însă pentru a realiza un progres mult mai rapid, zi de zi, pe calea virtuții, noi va trebui să dobândim practica spovezii cât mai frecvente, care a fost introdusă de biserică prin inspirația Duhului Sfânt, și care trebuie susținută cu seriozitate. Prin ea dobândim o mai mare cunoaștere de sine, ni se mărește umilința creștină, ne corectăm obiceiurile rele, rezistăm mai bine asupra neglijenței spirituale, ni se purifică conștiința, voința ne este întărită, dobândim un control de sine mai bun iar harul din noi crește prin însăși virtutea acestui sacrament.

Îndestularea sau săvârșirea pocăinței

Îndestularea presupune ducerea la împlinire a penitenței date de preot pentru a putea repara dauna făcută de păcatul nostru. Ea este luată cel mai adesea din viața noastră creștină de pocăință.

Aceasta poate include:

• Rugăciunea: de exemplu: Tatăl Nostru, Bucură-te Marie, etc.
• Repararea: Returnarea a ceea ce a fost furat sau compensarea daunei prin alte mijloace.
• Fapte de caritate: de exemplu, oferirea ajutorului în plus sau un cuvânt bun.

 

Sigiliul Sacramental

Sigiliul sacramental al mărturii păcatelor este o obligație gravă și extrem de strictă ce nu trebuie revelată niciodată sub nici o circumstanță și nici o informație ce ar putea lega un păcat anume de un penitent particular.

• Acest secret absolut se aplică tuturor circumstanțelor, fără nici o excepție.
• Scopul sigiliului se datorează sensibilității mărturisii și spre menținerea onoarei acestui sacrament.
• Pedeapsa pentru un preot care a violat indirect sau direct acest sigiliu este excomunicarea imediată.

 

Excomunicarea

Excomunicarea înseamnă că preotul sau creștinul este exclus de la comuniunea Bisericii. Acesta nu mai poate primi sacramentele decât atunci când îi este ridicată această excomunicare.

Este o cenzură ce se dă doar pentru cele mai grave delicte religioase, precum:

• Încălcarea sigiliului sacramental.
• Profanarea preasfintei Euharistii.
• A avea sau a participa la un avort.

Ridicarea excomunicării este rezervată doar Romei iar în unele cazuri minore episcopului dieceza, iar în pericol de moarte o poate ridica orice preot.

 

Ritualul sacramentului Pocăinței

 

Mărturisirea particulară:

• celebrarea obișnuită
• De ținut minte: timpul scurs de la ultima spovadă, precum și statutul tău în viață (căsătorit, singur, preot, călugăriță, etc.)

Examinarea conștiinței comună cu mărturisirea particulară:

• de obicei au lor în timpuri speciale din an precum Advent și Postul Mare.
• Tot include mărturisirea păcatelor în mod particular.

Dezlegarea generală:

• Doar în momente grave (pericol de moarte, fără posibilitatea primirii sfintei Împărtășanii pentru o perioadă lungă de timp precum timpuri de război)
• Penitenți tot au obligația de a face o spovadă particulară atunci când vor fi din nou capabili.

 

Ateliere și jocuri

 

1. Atelier – 20 de întrebări

Obiectiv

Tineri vor învăța să aprecieze nevoia de reconciliere și natura personală a acestui sacrament

Scopul

Tineri ar trebui să fie capabili să descrie Pocăința ca un sacrament în care noi primim harul lui Dumnezeu și ne întoarcem de la păcat.

Materiale

• Hârtie
• Creioane sau pixuri

Instrucțiuni

• Amintiți-le tinerilor că nevoia de reconciliere era o temă ce era esențială în Biserica din Evul Mediu și în timpul reformării. Asemenea Bisericii, și noi avem nevoie să ne revizuim viețile și să ne împăcăm cu Dumnezeu și cu ceilalți.
• Discutați cu tineri pași pentru săvârșirea unei spovezi bune. Explicați-le importanța pregătirii pentru acest sacrament prin a face o examinare de conștiință.
• Invitați grupul la o discuție asupra vieții lor ce trebuie inclusă atunci când vor face examinarea conștiinței. Notați aceste răspunsuri ale lor.
• Împărțiți grupul în două sau trei sau câte sunt nevoie.
• Spuneți tinerilor să creeze o listă de 20 de puncte pentru examinarea conștiinței pentru tineri ne vârstele lor.
• Invitați grupul să își împărtășească întrebările, în timp ce celelalte grupuri ascultă asemănările sau diferențele.
• La final rugați grupul să cadă de acord asupra a 10 sau 12 întrebări pe care ei cred că constă cea mai bună examinare de conștiință.

Durată: 20 de minute

Indicii

• Încheiați lista la 10 maxim 12 întrebări. Distribuiți listele la tineri pentru a se folosi de ele pentru primirea sacramentului Pocăinței.

 

Mulțumesc pentru atenție și răbdare!

O seară frumoasă tuturor!