1Rg 8,41-43
Gal 1,1-2.6-10
Lc 7,1-10
Nu știu câți dintre voi ați auzit de o soră care se zice că săvârșește minuni pe nume Brid McKenna. Se spune că pe când această soră era mai tânără, ea suferea de o artrită teribilă. Boală ce nu era chiar atât de ușor de suportat, mai ales pentru o persoană tânără. Într-o bună zi s-a dus în capela mănăstiri și l-a implorat pe Dumnezeu să o ajute. Dintr-o dată a auzit o voce care i-a spus, Brid ești vindecată, acum du-te și vindecă și pe alți. Așa că această sora s-a ridicat în picioare fără a mai simți vro durere. Acum ea umblă prin lume predicând și vindecând oameni. Într-una din cărțile sale intitulată Miracolele chiar au loc, spunea că, datorită acestei slujirii a ei, în care ea a fost martora atâtor de multe minuni ale harului, ea are o misiune specială față de preoți, cărora le spune că diavolul a lansat un atac special asupra lor în zilele noastre, ei știu deja că sunt primi în linia de bătaie în această mare misiune spirituală de vindecare. Toate miracolele ei, indiferent că sunt fizice sau spirituale, asupra oamenilor împietriți în păcat ce s-au întors la credință, sau a bolnavilor ce și-au recăpătat sănătatea, de obicei aveau loc, în timpul orelor de adorație, în momentul în care oameni erau binecuvântați cu monstranța, cu preasfântul sacrament.
Unii dintre noi poate că spun în aceste momente, de unde toată această activitate atât de extraordinară, credința noastră este una simplă și obișnuită. Însă, de fapt, nu există nimic extraordinar în slujirea acestei călugărițe. Tot ceea ce a făcut ea, a fost făcut de Cristos cu mult înaintea ei, iar un astfel de exemplu am putut vedea în textul evangheliei de astăzi, în care îl vedem pe Isus cum vindecă slujitorul unui centurion ca răspuns la marea sa credință. De-a lungul slujirii sale, Cristos a vindecat numeroși oameni. Însă, de fiecare dată, Cristos mergea și se ruga într-un loc în care era singur, avea nevoie să intre în contact, în legătură cu Tatăl pentru a se reîncărca, pentru a prinde noi puteri în predicarea evangheliei, a veștii cele bune dar și pentru numeroase alte vindecări. Astfel, iată care sunt cele trei mai lucruri pe care le practică și această călugăriță despre care tocmai am menționat, vindecarea, predicarea evangheliei dar mai ales rugăciunea. Toate acestea trei trebuie să fie o parte a vieții fiecărui creștin, o parte a fiecăruia dintre noi, mai ales că acestea sunt viața noastră.
Un lucru e clar, că majoritatea miracolelor înfăptuite de Dumnezeu astăzi au loc prin intermediul științelor medicale. Așa că, dacă boala este o parte a vieții fiecăruia dintre noi, și găsim greu explicație pentru această suferință, atunci cu siguranță știm și faptul că fără ea nu am avea parte de toate aceste exemple minunate de doctori, călugărițe, sau case de îngrijire ce vindecă. Acestea sunt mâinile moderne ale lui Cristos. Însă aceste mâini sunt nimic dacă nu le ajutăm să funcționeze cu ajutorul rugăciunii. Iar asta fiindcă, dacă dorim ca vindecarea să fie completă, această vindecare va trebui să cuprindă întreaga persoană, atât partea fizică cât și cea mentală și spirituală. Fiindcă cu toți știm că o durere fizică mereu se răsfrânge și asupra psihicului dar mai ales asupra spiritului, în acele cazuri în care durerea sau boala este una îndelungată.
Unii ar putea spune că e un lucru deja expirat. Însă Nu! Un studiu modern făcut de către anumiți psihologi laici au demonstrat faptul că cei din spitale care au credință au șanse mult mai mari de vindecare decât cei care nu au deloc. Ba mai mult, studii științifice au descoperit că aceștia se recuperează mult mai repede decât restul. Nu trebuie să fim surprinși, până și necredincioși simt de cele mai multe ori nevoia de credință și de rugăciune când sunt față în față cu boala și cu suferința. Iar asta fiindcă acestea, rugăciunea și credința sunt o legătură mai strânsă cu Dumnezeu care vindecă. Cu cât mai aproape suntem de el cu atât mai mult ne va ajuta să fim purtători suferinței inevitabile, dar mai ales, ne va ajuta să o oferim spre ajutorul altora, dacă nu vom avea parte de eliberarea ei prin metodele normale.
Mare parte din timpul pe care Cristos la petrecut pe acest pământ a fost pentru vindecarea păcătoșilor și a persoanelor bolnave. Adică cele două tipuri de boală, strâns legate între ele, cea spirituală și cea fizică. Iar asta fiindcă suferința și boala nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt o parte a condiției noastre umane decăzute. Însă, niciodată nu trebuie să uităm faptul că prin Cristos putem fi mântuiți, putem fi transformați într-o adevărată sursă de bogăție spirituală. Asemenea călugăriței despre care tocmai v-am menționat, și noi va trebui să ne întoarcem la Dumnezeu în momentele noastre de durere. El niciodată nu ne va dezamăgi, abandona, iar asta fiindcă Cristos încă este cu noi, ca Domn și Mântuitor.
Și voi încheia cu una din minunatele vindecări săvârșite prin această soră Brid, pe care ea o descrisese într-una din cărțile ei. Preotul, cu monstranța în mâna mergea printre oameni pentru a-i binecuvânta. În momentul în care a trecut pe lângă o mamă care ținea în brațele ei un copil bolnav, acel copil a ridicat privirea și s-a uitat direct la preasfântul Sacrament și a început să țipe. Mai târziu, acea mamă a dus copilul la Sora Brid pentru a-i arăta că copilul fusese complet vindecat de boala care la țintuit întreaga sa viață. Nu toate vindecările sunt atât de dramatice, sunt și multe vindecări secrete ale inimii și ale sufletului ce sunt cunoscute doar de cei care le-au simțit și experimentat. Amin
