In 7,1-2.10.25-30
Sărbătoarea Corturilor
Robert Louis Stevenson a spus la un moment dat, Ține-ți fricile pentru tine, împărtășește curajul tău cu ceilalți.
Peste două săptămâni vom celebra Vinerea Mare, acel moment în care noi vom intra în împlinirea Postului Mare.
In textul evangheliei de astăzi vedem cum Isus din urcă din nou la cetatea sfântă Ierusalimul. Iar asta fiindcă Ierusalimul este și locul final al mesajului său și că tot acolo găsește elita Israelului. Pe lângă asta, era și sărbătoarea corturilor.
Sărbătoarea corturilor era una din cele trei sărbători majore la evrei. Celelalte două fiind Paștele și Yom Kipur. Această sărbătoare comemora rătăcirea din deșert a evreilor din timpul Exodului lor din Egipt, în călătoria lor spre Țara Promisă. Această sărbătoare de obicei era celebrată în corturi, care în evreiește era denumită Succot. Era o sărbătoare extrem de populară, atât de populară încât adesea era o ocazie de răscoală națională împotriva guvernatorului Roman. Poate că acesta este și unul din motivele, în afara acelui complot viclean împotriva lui, pentru care Isus a mers la Ierusalim în secret, pentru a nu provoca reacții violente din partea poporului său. Un alt motiv pentru care el a mers în privat ar putea fi și nu din cauza faptului că îi era frică co fiindcă El făcea ceea ce a fost trimis să facă. El călătorea spre ora împlinirii misiunii sale.
Însă odată ajuns acolo unii oameni tot l-au recunoscut și au întrebat dacă acesta e omul pe care oficiali voiau să îl omoare. Ei au credeau că știau cine era Isus datorită originilor sale umane. Ei nu credeau că El chiar era Mesia. Iar asta fiindcă ei credeau că atunci când va veni Mesia, nimeni nu îi va cunoaște originea. Venirea sa trebuia să fie învăluită în mister. Mesia avea să rămână ascuns până când profetul Ilie îl va arăta cu degetul poporului lui. Isus a venit din Nazaret. Oameni din Ierusalim credeau că Isus nu avea cum să fie Mesia fiindcă, după cum spusese și Natanel, nimic bun nu a ieșit din Nazaret (In 1,46).
Însă Isus cunoștea mai mult decât propriile sale origini. Isus a declarat că adevărata sa origine este de la Tatăl care l-a trimis. El singuri îl cunoaște pe Dumnezeu fiindcă El singur a fost trimis de Dumnezeu. El le declară cu curaj, în ciuda ostilității tot mai mari față de mesajul și misiunea sa, respingerea și agresiunea verbală ba chiar și în ciuda amenințărilor cu moartea. Isus nu s-a lăsat cucerit de frică. El își ia riscul din iubire față de Tatăl și fiindcă Tatăl era cu El.
De ce nu ar trebui să ne fie nouă frică? Fiindcă va trebui să fim răscumpărați de Dumnezeu. Sfântul papă Ioan Paul al II-lea, în cartea sa intitulată Trecând pragul speranței, la numărul 219, a spus că Puterea crucii lui Cristos și a mântuirii este mult mai mare decât orice rău pe care omul ar putea sau ar trebui să îl simtă. Tot el a fost cel care ne-a spus de atâtea ori să ne fie frică. Iar asta fiindcă el și-a avut ochi ațintiți pe Cristos care a și fost sursa puterii și curajului său. Ce exemplu minunat de urmat! Însă tot e nevoie de curaj pentru a o face!
Asemenea lui Isus, și noi va trebui să fim curajoși în predicarea cuvântului său și a veștii sale cele bune a Împărăției tuturor oamenilor. Iar asta fiindcă iubirea lui Dumnezeu ne va ajuta să cucerim totul. Iubirea lui Dumnezeu poate transforma frica în putere. Exemplul lui Isus ne învață că trebuie să ne încredințăm viețile providenței divine. Dumnezeu mereu va avea grijă de nevoile copiilor săi. Singurul lucru de care avem nevoie e doar de încrede și de curaj. Amin
