Mc 4, 1-9
Unul dintre cei mai curajoși și sfinți oameni ai secolului IV a fost sfântul Ioan Crisostomul pe care îl comemorăm astăzi. În momentul în care Cristos l-a atras la o viață monastică acesta studia dreptul. A fost hirotonit diacon după care preot al Bisericii din Antiohia.
Imediat Ioan a fost recunoscut ca un mare predicator, de unde și numele de Crisostomul care tradus înseamnă gură de aur. Datorită acestui mare dar al său, episcopul i-a cerut lui Ioan să se dedice complet predicării. Așa că în următori doisprezece ani, sfântul Ioan a predicat și a învățat asupra fiecărei cărți din Biblie și a ajutat numeroși oameni să aplice scriptura în viețile lor.
Reputația sa ca predicator și învățător, l-a condus, împotriva voinței sale, la alegerea sa ca episcop de Constantinopol, scaunul imperiului, care era de fapt, în acel timp, o adevărată cloacă morală. Așa că sfântul Ioan a început să predice din nou, chemând oameni să își schimbe viața. Mare parte din această reformă morală a fost îndreptată spre curtea imperială, dar mai ales spre împăratul însuși care ducea o viață extrem de depravată, dând totodată oamenilor un exemplu destul de rău.
Așa că împăratul a început să conspire împotriva lui Ioan și l-a forțat să plece în exil.
Oameni însă îl iubeau pe Ioan așa că a fost adus înapoi la Constantinopol. Dar el tot nu a renunțat. Așa că a continuat să predice adevărul, să condamne depavarea morală și vanitățile aristocrației dar mai ales a curții imperiale. Însă ei nu erau deloc fericiți, așa că l-au trimis din nou în exil, însă de data aceasta în niște condiții atât de dure încât avea să nu se mai întoarcă. Bătrânul episcop murind la 14 septembrie 407.
De aceea, va trebui să îl comunicăm și noi pe Isus, asemenea sfântul Ioan Gură de aur, tuturor celor cu care ne întâlnim. Va trebui să ne rugăm ca Cristos să fie pe buzele și în inima noastră spre gloria și mântuirea sufletelor.
