Lc 7,11-17
Întâlnirea lui Isus, din pasajul evangheliei de astăzi cu văduva din Nain este una dintre cele mai impresionante scene din Noul Testament. Isus a văzut-o pe văduvă plângând și a fost cuprins de milă, a fost cuprins de compasiune. S-a gândit el oare la altă văduvă ce își va acompania singurul ei fiu spre mormânt, propria sa mamă Maria? La câteva luni din acest moment, Maria va fi îndurerată asupra trupului lipsit de viață a singurului ei 
fiu preaiubit. Probabil că acesta este și motivul pentru care lui Isus i s-a făcut milă în special de această mamă lipsită de consolare a acelui tânăr mort. Isus a atins sicriul în care băiatul mort era dus la cimitir. Cu acest gest Isus a încălcat o lege iudaică prin care s-a făcut pe el însuși necurat în ochi liderilor religioși și a poporului. Asemenea Bunului samaritean din faimoasa sa parabolă, Isus nu putea să treacă pus și simplu pe lângă atunci când a văzut mizeria, durerea și suferința.
Noi suntem înconjurați de oameni suferinzi. Ei se află pe străzi, pe sub poduri, în piețele orașelor. Cât de singuri ne simțim atunci când nimănui nu-i pasă de noi, când ceilalți merg pe calea lor și pretind că nu ne văd durerea și singurătatea. Însă asta e exact ceea ce simt alți atunci când noi nu avem timp pentru ei. Când alegem să mergem pe calea noastră și evităm să ne implicăm în problemele altora. Când nu ne oprim, nu atingem cu o milă autentică o persoană care are nevoie de a fi ajutată să se ridice. Să nu uităm să avem mereu compasiune.
