In 3,16-21
Discursul cu Nicodim
Cu toți știm că o persoană care iubește cu adevărat nu are rețineri ci dă tot ce poate oferi, chiar și cele mai bune posesii pe care le are, pentru persoana iubită. Dumnezeu își dovedește iubirea sa pentru noi prin dăruirea singurului lucru care îl avea cel mai de preț, pe Fiul său preaiubit, care sa oferit, liber, ca jertfă lui Dumnezeu, pentru binele nostru ca sacrificiu de ispășire pentru păcatele noastre și ale lumii întregi. Iubirea sa nu este una exclusivă, doar pentru câțiva sau pentru o singură națiune, ci este o iubire răscumpărătoare ce ne îmbrățișează pe noi toți și pe lumea întreagă. El nu se odihnește până ce noi, copii săi rătăcitori, ne întoarcem acasă la el.
În timp ce reflectam asupra acestor cuvinte, mi-am amintit o poveste adevărată despre un tată erou pe nume John Griffith. În 1937 el lucra în Minnesota ca operator de coborâre a podului, un pod ce poate fi ridica, coborât sau dat într-o parte. Pentru ca un vas să treacă prin pod, John era nevoit să ridice podul, pentru ca un tren să treacă peste, el trebuia să îl coboare până la nivelul pământului.
Într-o zi când s-a dus la muncă l-a luat cu sine pe băiatul lui în vârstă de 8 ani. Băiatul se bucura jucându-se în jurul locului de muncă al tatălui său. Dintr-o dată John a văzut un vas venind. Imediat, a ridicat podul pentru a permite vasului să treacă prin pod. Dintr-o dată el a realizat că fiul lui nu se mai afla lângă el și a început să îl caute cu disperare.
Într-un final l-a văzut pe băiat cățărându-se pe roțile ce mișca podul! În acel moment a simțit cum un fior rece trecea prin trupul său. S-a grăbit să îl salveze pe băiat însă chiar în acel moment a auzit claxonul unui tren ce se apropria. A fost prins într-o dilemă! Dacă fugea să își salveze băiatul, trenul aflat în viteză se prăbușea, ucigându-i pe toți cei 400 de pasageri de la bord; însă dacă cobora podul își sacrifica propriul fiu. Așa că a făcut cea mai îngrozitoare decizie: a tras de maneta podului. Trenul e trecut cu pasageri necunoscând ce sacrificiu imens a trebuit să facă John pentru binele lor.
Ne întrebăm, de ce permite Dumnezeu să se întâmple acestea? Există multe persoane care pun sub semnul întrebării bunătatea lui Dumnezeu că dacă el este bun, de ce permite să se întâmple acestea? Însă ce ne învață credința noastră? Credința ne învață că Dumnezeu ne iubește pe noi și lumea așa de mult încât ni la trimis pe singurul său Fiu. Problema este că răul în lume este real și prezent și că aceste lucruri rele ne demonstrează faptul că mulți oameni, și chiar natura însăși cooperează cu puterea morții. Această putere a morții a fost înfrântă prin cruce, care a devenit sursa vieții eterne pentru noi toți.
Aș dori să închei cu o altă povestioară. Un călugăr medieval a anunțat că va predica în seara Duminicii următoare despre Iubirea lui Dumnezeu. Pe măsură ce umbrele cădeau iar lumina a încetat să vină prin ferestrele catedralei, comunitatea se aduna. În întunericul altarului, călugărul a aprins o lumânare și a dus-o la crucifix. Pentru început a luminat coroana de spini, apoi cele două mâini rănite, apoi semnul rănii de lance. În tăcerea care a căzut, a stins lumânarea și a părăsit altarul. Nu mai era nimic altceva de zis. Amin
