In 6, 52-59
Discursul despre pâinea vieții
Într-o zi, în timpul sfintei Împărtășanii un om a venit de două ori! Pentru a nu-l face de râs preotul i-a dat o altă bucățică din trupul lui Cristos. După Sfânta Liturghie, l-a chemat pe bărbat și l-a întrebat de ce de două ori. Bărbatul i-a spus: Fiindcă prima dată mi-ați dat numai jumătate. De aceea m-am pus din nou la rând pentru a o întregi.
Cu toți știm că catolici și protestanții nu se înțeleg asupra doctrinei adevăratei prezențe a lui Cristos în sfânta euharistie. Protestanți nu cred că pâinea euharistică și vinul sunt cu adevărat trupul și sângele Domnului. De obicei le reduc la niște semnificații simbolice. Însă nici ei între ei nu au reușit să cadă la înțelegere asupra semnificației acestor cuvinte ale lui Isus: acesta este trupul…. acesta este potirul sângelui meu. Noi catolici luam aceste cuvinte în mod literal, adică, exact ceea ce spun ele.
Pasajul evangheliei de astăzi, îl găsim în cadrul cuvintelor lui Isus din discursul asupra pâinii vieții, care e o referință evidentă asupra prezenței sale în euharistie. Isus spune: Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. (v. 55-56). Protestanți nu interpretează aceste cuvinte ale lui Isus ca și referință la Euharistie, ci ca o metaforă a acceptării revelației sale. Această interpretare, a mânca trupul lui Isus, pentru ei este simbolismul echivalent al credinței în el. Însă Isus reafirmă realitatea prezenței sale fizice prin cuvintele: Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului şi nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi. (v.53) Isus nu spune, decât dacă mănânci simbolul trupului meu…. Prin urmare, prezența sa în sacramentul Euharistiei nu e doar simbolică. Isus Cristos este cu adevărat prezent în Preasfântul Sacrament al Euharistiei pe care îl adorăm în bisericii, capele și capelele de adorație perpetuă.
Un mare predicator spunea că prezența euharistică a Domnului nostru este sacramentală. Biserica definește ca sacrament ceva material care implică și o realitate spirituală. Astfel, pâinea și vinul nu sunt doar simboluri ci și semne. Fiecare sacrament are un semn exterior care oferă harul: turnarea apei la Botez, schimbul de jurăminte la căsătorie, cuvintele dezlegării în sacramentul reconcilierii și tot așa. În euharistie, prin puterea lui Dumnezeu, realitatea pâinii devenit cu adevărat realitatea trupului glorificat al lui Isus iar realitatea vinului, realitatea sângelui lui Isus.
La încheiere, să ne reamintim ce am primit cu adevărat în preasfânta Euharistie. Pentru ca atunci când participăm la Sfânta Liturghie să nu fim hrăniți numai de cuvântul lui Dumnezeu ci să îl primim și pe Isus Cristos însuși, trupul și sângele său în sfânta împărtășanie. Ceea ce primim nu e doar o bucățică de ostie albă, rotundă și neconsacrată de pâine de grâu nedospită ci Domnul însuși, a doua persoană a Sfintei Treimi și născut din Fecioara Maria. El este același Isus care trăiește cu adevărat printre noi. El este același Isus care a înfăptuit miracole și predică împărăția cerurilor poporului evreu. El este același Isus care a suferit și a murit pe lemnul crucii și a înviat din morți pentru mântuirea tuturor.
Să reflectăm la aceste cuvinte spuse de un părinte al bisericii: prezența lui Cristos în euharistie nu e doar o prezență simbolică. Este o prezență adevărată. A nega aceasta înseamnă să îl trădezi pe Cristos. A accepta aceasta înseamnă să ne deschidem inimile celui mai mare dar posibil. Amin
