Fap 6,1-7
1Pt 2,4-9;
In 14,1-12
Un preot a zis odată că oameni care stau împreună o perioadă lungă de timp, precum cei căsătoriți, încep să arate la fel. Ei nu doar că vor începe să arate din punct de vedere fizic, la fel ci vor avea și același miros, același mod de a merge, de a vorbi.
Acesta este unul din motivele care stau în spatele afirmației lui Isus din evanghelia de astăzi: Dacă m-aţi cunoscut pe mine, îl cunoaşteţi şi pe Tatăl meu… Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl (v.9.7). Isus este sacramentul Tatălui. Isus este cu Tatăl de la începutul timpurilor ba chiar dinainte de a fi fost creată lumea. Isus mereu va fi cu Tatăl pentru toată veșnicia. Acesta e motivul pentru care Isus ne cere să oglindim bunătatea lui Dumnezeu. Când oameni se uită la noi, să poată simți prezența lui Dumnezeu în noi.
După cum știm cu toți, Sacramentul este un semn vizibil instituit de Cristos prin care ni se dăruiește harul. Unul din documentele Conciliului al II-lea din Vatican numit Lumen Gentium (un document al Bisericii) ne învață și ne ajută să ne lărgim viziunea și înțelegerea termenului sacrament pentru a-l putea include și pe Isus, Biserica, fiecare creștin și cele șapte sacramente. Primul, Isus este sacramentul Tatălui, ceea ce înseamnă că în Isus a avut loc planul lui Dumnezeu de mântuire și de reconciliere. În Isus, bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu își atinge plinătatea expresiei. Această bunătate iubitoare a fost făcută vizibilă în Isus care este simbolul iubirii totale al lui Dumnezeu pentru noi.
Al doilea, Biserica este sacramentul lui Isus, ceea ce înseamnă că prezența lui Isus în Biserică, în comunitatea creștină, face biserica sacrament conform aceluiași document al Conciliului al II-lea din Vatican, Lumen Gentium, la numărul 1. Biserica este trupul lui Cristos și poporul lui Dumnezeu al cărui cap este Cristos. Prin numirea Bisericii ca Sacrament, Conciliul al II-lea din Vatican vrea să sublinieze faptul că viața membrilor Bisericii este un semn ce duce la intima uniune dintre Dumnezeu și noi realizată de Isus. Dacă Biserica îl adoră pe Tatăl cu credință și este martora iubirii lui Isus înseamnă că Biserica îl face vizibil pe Isus și iubirea lui pentru noi.
Al treilea sunt cele șapte sacramente ale Bisericii. Aceste șapte sacramente provin de la Isus care este primul sacrament al întâlnirii noastre cu Dumnezeu și de la Biserică care este sacramentul lui Isus. Cele șapte sacramente aparțin Bisericii și sunt cel mai înalt punct de întâlnire dintre noi și cel înviat. Isus chiar și fără prezența fizică, tot nu ne-a abandonat fiindcă a dăruit bisericii cele șapte sacramente ca semne concrete al prezenței sale în noi.
De aceea Isus a spus discipolilor săi: “Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu şi credeți în mine! (v.1). Aceste cuvinte ale lui Isus sunt cele mai consolatoare, liniștitoare și de încredere din întreaga Biblie. Pentru majoritatea dintre noi, ele par a fi false. Cum poate Isus să ne spună să nu ne tulburăm, când de fapt, ne confruntăm cu diferite tulburări și pericole.
De exemplu, la nivel internațional, securitatea noastră este amenințată de război: națiune împotriva altei națiuni, rasă împotriva altei rase, principii împotriva altor principii cum sa întâmplat în cazul lui Israel și a Palestinei. Planeta noastră pământ este amenințată de încălzirea globală. Această încălzire globală care are efecte devastatoare: va crește temperatura globală la suprafață cu cel puțin 5 grade până în anul 2050; va afecta condițiile meteo din jurul lumii; vara va fi mai caldă după cum experimentăm și noi acuma, spre mai marele nostru disconfort.
Această încălzire globală reduce și productivitatea agricolă din cauza secetei sau a inundațiilor masive. Va amenința ecosistemul marin și pescuitul, vor face regiuni mai secetoase, apa va deveni insuficientă iar irigarea va deveni mai dificilă, gheața se va topi ceea ce va duce la creșterea nivelului mării, iar zonele de lângă mare vor fi inundate.
La nivel național, pacea este amenințată de violență și crime, răpiri, războaie civile dintre trupele rebele și cele guvernamentale, anomalii în birourile publice și chiar și în cele private, inclusiv biserica, și altele.
La nivel personal, avem tulburări în ceea ce privește munca noastră, cu colegi de muncă, tulburări cu familia noastră, în cadrul căsătoriei, părinți cu copii și multe altele. Chiar în biserică avem probleme. Mai avem probleme cu cei de lângă noi. Dăm vina pe alți. Însă a-i învinuii pe alți duce la resentimente, critică, vină și frică. Eu sunt de părere că noi toți, inclusiv eu, suntem 100% responsabili pentru tot ce se întâmplă în viața noastră, în ceea ce privește cele bune cât și în ceea ce privește cele rele. Așa că, dacă noi suntem 100% responsabili pentru tot ce se întâmplă în viața noastră, înseamnă că nu trebuie să dăm vina pe nimeni, ci doar pe noi înșine. Cunoaște Isus aceste situații? Da, el cunoaște de aceea ne-a spus astăzi: “Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu și credeți în mine! (v.1). Cu alte cuvinte, puneți-vă încredere în providența divină. Dumnezeu se va îngriji de toate.
Într-o zi, am stat de vorbă cu un cuplu, în curtea unei bisericii la care fusesem în vizită. Soțul era un cooperator laic al bisericii. Acesta mi-a povestit că a fost un moment, în viața lor, în care cei trei copii ai lor urmau în același timp facultăți diferite, de asistența medicală, de terapia fizică și de ingineria chimică. Când au sosit examenele finale, nu știa de unde să ia bani pentru taxele lor școlare fiindcă era doar un fermier și un șofer de taxi. Însă cei trei copii ai săi au reușit să termine școlile cu bine. Principala lor armă era faptul că se încredeau în Dumnezeu, că Dumnezeu îi va ajuta să procure bani pentru a susține studiile celor trei copii ai lor.
El le-a zis: nu vă lăsați inimile să fie tulburate. Aveți încredere în Dumnezeu și aveți încredere și în mine. Cu alte cuvinte, încredeți-vă mereu în Dumnezeu și aveți încredere în el chiar și atunci când lucruri rele ni se întâmplă, aceasta este providența divină. Amin
