In 15,26-16,4
Venirea mângâietorului și ura lumii
În evanghelia de astăzi, Isus spune că cel mai mare martor al său este Duhul Sfânt, Mângâietorul și fiecare dintre noi. Responsabilitatea ne este dată de către Isus, responsabilitatea de a spune adevărul, întregul adevăr și numai adevărul despre cuvintele sale mântuitoare și despre lucrările sale iubitoare însă, desigur, cu ajutorul Duhului Sfânt.
Duhul sfânt dă mărturie despre Cristos fiindcă el continuă lucrarea lui Cristos și este martorul lui. Duhul sfânt ne deschide mințile cu privire la adevărul mesajului lui Cristos și a realității persoanei sale. Când auzim cuvântul său, Duhul Sfânt lucrează în inimile noastre și în mințile noastre. Mintea noastră înțelege sensul iar inima noastră îmbrățișează mesajul permițându-ne să îl trăim în viețile noastre.
Noi creștini dăm mărturie despre Cristos fiindcă l-am întâlnit, mai întâi, în credința noastră. Desigur, a fi martor al lui Cristos nu a fost niciodată ușor. Persecuțiile nu pot fi evitate. Întotdeauna este un preț de plătit pentru a rămâne cu Isus și mulți oameni au plătit ultimul preț, prețul vieții lor. Să îi acordăm lui Isus liniștea de a rămâne credincioși, orice ar fi. Nu putem fi martori lui Isus dacă nu îl cunoaștem personal. Pe Cristos îl experimentăm, îl găsim în rugăciune și în sacramente. Puterea mărturiei noastre depinde de profunzimea convingerilor noastre personale. Doar dacă trăim și reflectăm, plini de credință, evanghelia lui Cristos putem să dăm o mărturie eficientă despre el.
Mărturia noastră este un angajament de zi cu zi pe care îl dăm ca și creștini fideli, prin modul în care lucrăm, ne rugăm și ne jucăm. Însă, desigur, Duhul Sfânt este cu noi pentru a ne ajuta să fim martori ai lui Isus. Cu alte cuvinte, nu suntem singuri, Duhul Sfânt, Mângâietorul este mereu cu noi și ne ajută.
Sunt sigur că ați auzit cu toți de Sfântul Francisc de Asissi. Conform cărții, Viața Sfântului Francisc de Asissi, Francisc, odată, a invitat un călugăr tânăr să i se alăture într-o călătorie în oraș pentru a predica. Onorat de invitația primită, călugărul a acceptat imediat. Întreaga zi, el și Francisc au mers pe străzi, aleii și chiar în suburbii. L-a sfârșitul zilei, cei doi s-au întors acasă. Francisc nu s-a adresat mulțimii nici măcar pentru o secundă, și nici nu a vorbit vreunei persoane despre evanghelie. Profund dezamăgit, tânărul său însoțitor a spus: Am crezut că mergem în oraș ca să predicăm.
Francisc a răspuns, Fiul meu, noi am predicat. Noi predicam în timp ce mergeam. Am fost văzuți de mulți iar comportamentul nostru a fost urmărit îndeaproape. Nu e de nici un folos a merge oriunde pentru a predica decât dacă predici oriunde ca și cum am merge.
La încheiere, să reflectăm la cuvintele asupra mărturiei ce provin de la John White, care spune: un martor bun nu este ca vânzătorul care pune accentul mai degrabă pe persoane decât pe produs. Un martor bun este ca un stâlp de semnalizare. Nu contează dacă e bătrân, tânăr, drăguț sau urât; trebuie să indice direcția bună și să fie capabil să fie înțeles. Noi suntem martori lui Cristos, să indicăm spre el. Amin
