In 17,11b-19
Una dintre cele mai dureroase experiențe umane e aceea de a fi abandonat de către cineva la care țineai enorm de mult. Când o mamă îi spune copilului ei, Poartă-te bine ori te părăsesc, copilul începe să plângă amarnic. Conform unor psihologi, sentimentul copilului din acele momente e asemenea morții. Acesta este motivul pentru care unii psihologi descurajează astfel de forme de pedeapsă în disciplinarea copiilor. Când ca și copil el mereu are parte de experiența abandonului, ca și adult mereu se va agăța de prieteni lui, de soț sau soție, chiar dacă e exploatat sau umilit. Îmi amintesc de o femeie care îi spusese soțului ei, Bate-mă cât vrei dar nu mă părăsi. O analiză a vieții ei a descoperit faptul că ea crescuse cu un singur părinte care mereu o abandona.
Isus a cunoscut durerea și sentimentul de insecuritate de a fi abandonat. Acesta este motivul pentru care în textul evangheliei de astăzi a făcut o rugăciune atât de mișcătoare pentru discipoli săi înainte ca aceștia să îl părăsească. El i-a cerut Tatălui său să păstreze numele său. „Nume” aici nu înseamnă numele dat unei persoane ci se referă la unicitatea lui/ei. Conform teologilor unicitatea Tatălui e ca ea să fie păstrată în iubirea Tatălui și să nu o abandoneze niciodată în ciuda a cine sunt ei, a ceea ce vor deveni. Discipoli vor avea parte de aceiași iubire pe care și Isus a primit-o de la Tatăl său. Experiența unirii cu Dumnezeu va face ca bucuria noastră să fie deplină și ne va da și un sentiment de totală siguranță. Sfântul apostol Paul în scrisoarea sa către Corinteni a spus că Dacă Dumnezeu e cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Poate că părinți noștri ne-ar putea abandona, cei mai buni prieteni ne pot trăda, frați și surorile noastre ne pot respinge însă există cineva care nu ne va abandona niciodată, Tatăl nostru iubitor care ne iubește necondiționat.
