23 septembrie – Sf. Pius din Pietrelcina, pr.

Mt 11, 25-30

Fenomene mistice și umilința

Padre Pio cu siguranță este recunoscut pentru fenomenele incredibile care i s-au asociat, precum, stigmatele sfinte, purtarea semnelor crucificării lui Isus pe mâinile sale timp de 50 de ani, faptul că putea să citească sufletele oamenilor, oameni care veneau la el la spovadă, el le știa deja păcatele încă dinainte să intre să se spovedească, capacitatea de a se biloca, de a se afla în mai multe locuri deodată, de exemplu, de câteva ori a apărut în Statele Unite pe când el era încă în Italia.

Când papa Paul al VI-lea a vizitat mormântul lui Padre Pio cam la cinci luni de la moartea sa, acesta a spus că măreția lui Padre Pio nu se află în aceste fenomene mistice extraordinare. Măreția lui Padre Pio a constat în faptul că el era un frate umil, care celebra sfânta Liturghie cu umilință, asculta spovezile de la răsăritul până la apusul soarelui, el era un om al suferinței și al rugăciunii.

Lui Padre Pio îi lua trei ore să celebreze o sfântă Liturghie, iar asta datorită angajării sale atât spirituale cât și mentale în celebrarea acestor mistere sacre. Când sfânta Liturghie avea să înceapă la ora 4.3, oameni se aliniau afară doar pentru a putea lua parte la sfânta Liturghie celebrată de el. El nici măcar nu predica, ci doar celebra sfânta Liturghie cu o umilință inefabilă. Se spune că Padre Pio a experimentat extrem de profund evenimentele de pe Calvar în timp ce celebra, iar prin această celebrare umilă a sa, el avea să aducă roadele crucii oamenilor. Atât de mare a fost participarea sa la cruce, încât a împărtășit la propriu rănile lui Cristos.

Padre Pio a fost, după cum spusese și papa Paul al VI-lea, un om al suferinței și un om al rugăciunii. Când era întrebat dacă rănile stigmatelor sfinte îi cauzau suferință mare, el răspundea că Domnul nu mi le-a dat pentru decor. Pe lângă această suferință el mai suporta, suferea și multe calomnii din partea celor care erau geloși pe relația lui cu Domnul. În gelozia lor, unii dintre superiori lui au aplicat discipline nedrepte asupra lui, pe care Padre Pio le-a purtat în tăcere și cu umilință.

Cu alte cuvinte, astăzi suntem și noi chemați ca asemenea lui Padre Pio să participăm cu o devoțiune mult mai mare la sfânta Liturghie, să ne pregătim inimile pentru sfânta Liturghie, să ne înălțăm cu adevărat inimile la ceruri în timpul celebrării sfintei Liturghii, să ne unim pe noi înșine cu suferințele lui Cristos în timpul sfintei Liturghii, să facem ca sfânta Liturghie să fie cu adevărat sursa și baza a tot ceea ce facem, și să îi mulțumim profund Domnului pentru harurile pe care le primim de la sfânta Liturghie.

Sfântul Padre Pio fusese extrem de devotat și sacramentului Spovezii, el asculta spovezi timp de 12 ore continuu pe zi, de aceea astăzi mai mult ca oricând suntem invitați să îi chemăm pe cei care s-au îndepărtat de Sacramentul Spovezii să se reîntoarcă la el. Însă nu doar cei care s-au îndepărtat de Biserică, ci sunt mulți alți care primesc sfânta Împărtășanie în mod sacrileg, vin să o primească știind bine că au pata unor păcate grave pe suflet. Atât de multe persoane care se luptă cu păcate veniale devenite obicei, vor găsi un ajutor în viața lor spirituală mult mai mare de la practica deasă a sacramentului spovezii.

Și un ultim lucru pe care îl putem învăța de la el e modul în care trebuie să ducem relele care ni se fac cu răbdare și fără să ne plângem. Doar în momentul în care vom înceta să ne plângem asupra micilor lucruri și când vom înceta să nu mai vorbim despre micile rele care ni sau făcut nouă, de către membri familiei sau de către străini, abia atunci vom avea parte de o adevărată creștere spirituală în viața noastră. Amin