27 decembrie – Sf. Ioan, ap. şi ev.

luni, 27 decembrie 2021

† Sf. Ioan, ap. şi ev.

Culoare:   alb
Psaltire
:   P

Liturghie proprie, Gloria, Credo,
prefaţă pentru Crăciun (I, II sau III)

1In 1,1-4;
Ps 96;
In 20,1a.2-8

Ant. la intrare              

Acesta este Ioan, cel care, la cină, se odihnea la pieptul Domnu-lui: fericit apostolul căruia i s-au dezvăluit tainele cereşti şi care a răspândit pe tot pământul cuvintele vieţii.

Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, care, prin sfântul apostol şi evanghelist Ioan, ne-ai deschis drum, spre misterul Cuvântului veşnic, dă-ne, te rugăm, harul să îmbrăţişăm cu gând luminos şi cu inimă iubitoare adevărul pe care el ni l-a vestit cu tărie. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I

Vă vestim ce am văzut şi am auzit.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 1,1-4
Preaiubiţilor, ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii 2 – căci viaţa s-a arătat: noi am văzut şi dăm mărturie şi vă vestim viaţa cea veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat -, 3 ce am văzut şi am auzit vă vestim şi vouă pentru ca şi voi să aveţi comuniune cu noi, iar comuniunea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul său, Isus Cristos. 4 Vă scriem acestea pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 96(97),1-2.5-6.11-12 (R.:12a)
R.: Bucuraţi-vă voi, drepţilor, în Domnul Dumnezeul nostru.

1 Domnul stăpâneşte, să se bucure pământul,
toate insulele să tresalte de veselie!
2 Norii şi negura îl înconjoară,
dreptatea şi judecata sunt temelia tronului său. R.

5 Munţii se topesc ca ceara înaintea Domnului,
înaintea stăpânului a tot pământul.
6 Cerurile fac cunoscută dreptatea lui
şi toate popoarele îi văd gloria. R.

11 Pentru cel drept a răsărit lumina
şi pentru cei cu inima dreaptă, bucuria.
12 Bucuraţi-vă, voi, drepţilor, în Domnul
şi lăudaţi memoria sfinţeniei sale! R.

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                        cf. Fap 16,14b

(Aleluia) Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim; pe tine, Doamne, te laudă corul măreţ al apostolilor. (Aleluia)

EVANGHELIA

Celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1a.2-8
În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: “L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus”. 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol, care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut.

Cuvântul Domnului

RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR

Fraților preaiubiți, sfântul apostol și evanghelist Ioan pe care îl sărbătorim astăzi în cea de-a treia zi a Crăciunului, este acel discipol preaiubit care ne-a adus mai aproape de Isus Cristos prin puterea și frumusețea scrierilor sale. Să spunem împreună:

 R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm ca Cuvântul lui Dumnezeu, Isus Cristos, să fie mereu în viața noastră. R.
  • Ne rugăm ca noi care l-am văzut, privit și atins în credință pe Isus Cristos, să îi permitem să influențeze toate gândurile acțiunile și cuvintele noastre. R.
  • Ne rugăm ca toți cei care sunt în Biserică să aibă parte de experiența unui simț al unității prin credința noastră comună în Isus Cristos. R.
  • Ne rugăm ca cei care îl cinstesc pe sfântul Ioan ca patron al lor să ajungă să îl cunoască și să îl iubească pe Isus Cristos. R.
  • Ne rugăm ca cei care lucrează cu substanțe periculoase să fie apărați prin mijlocirea sfântului Ioan, care este și patronul lor. R.
  • Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați să se bucure în cer de vederea feței lui Dumnezeu. R.

Dumnezeule și Regele nostru, prin nașterea, viața, moartea și învierea lui Isus Cristos tu ai transformat lumea noastră și societatea umană. Dă-ne te rugăm harul unei credințe mai mari pentru a aduce roade prin credința noastră. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Asupra Darurilor
Te rugăm, Doamne, să sfinţeşti darurile pe care ţi le oferim şi să ne dai harul, de a sorbi, din acest ospăţ ceresc, tainele Cuvântului veşnic, aşa cum, din acelaşi izvor, i le-ai dezvăluit apostolului tău, Ioan. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtăşanie                            In 1,14.16

Dumnezeul nostru s-a arătat pe pământ şi a trăit printre oameni.

După Împărtășanie

Prin aceste taine pe care le-am celebrat, dă-ne, te rugăm, Dumnezeule atotputernic, harul să locuiască pururi în noi Cuvântul făcut trup, pe care l-a propovăduit sfântul apostol Ioan. Prin Cristos, Domnul nostru.

27 decembrie – Sf. Ioan, ap. şi ev. – 4

1In 1,1-4;
Ps 96;
In 20,1a.2-8

Vulturul a aterizat

Sfântul Ioan clar este una dintre cele mai mari figuri din istoria creștinismului. Acest fiu al tunetului a fost unul dintre cei trei apostoli care au fost aleși de Domnul pentru a fi prezent atât la Schimbarea sa la față pe muntele Tabor cât și la schimbarea sa în slujitorul suferind din grădina Ghetsemani. Tot el a fost singurul dintre apostoli care a fost prezent la culmea vieții lui Cristos pe Calvar. Iar când Domnul a dorit să ofere lumii tot ceea ce avea mai scump, pe propria sa mamă, el a ales să o lase lui, în numele întregii omeniri, acestui pescar tânăr din Cafarnaum.

Însă, pe cât de mare a fost, în această octavă a Crăciunului, noi tot va trebui să ne adresăm o întrebare destul de practică, adică, De ce, din cele 365 de zile ale anului liturgic, sărbătoarea sfântului apostol Ioan a fost stabilită la două zile de la nașterea lui Cristos? A celebra sărbătorea sfintei Familii de la Nazaret precum și a pruncilor nevinovați în octava Crăciunului mi se pare destul de logic din cauza legăturii lor cu nașterea lui Cristos. Comemorarea sfinților Thomas Becket și a lui Silvestru în această perioadă mi se par și ele destul de corecte, ținând cont de faptul că ei au murit tocmai în aceste zile în care Biserica și-i amintește. Poate că ar fi avut mai mult sens să celebrăm Evanghelistul copilăriei și nașterii lui Isus, pe sfântul Luca, în această perioadă în care auzim texte scrise de el mai mult decât de la ceilalți patru evangheliști. Însă, încă din primele calendare, găsim aceste două celebrări imediat după Crăciun, cea a sfântului martir Ștefan pe 26 decembrie și cea a sfântului evanghelist Ioan pe 27 decembrie, cu toate că nici un document ce a ajuns la noi din acele prime secole nu ne oferă nici un motiv pentru a crede că aceste două ar fi fost chiar zilele în care aceștia doi ar fi murit. Așa că tot rămânem cu întrebarea: De ce?

Motivul pentru care cred că Biserica primară a stabilit sărbătoarea sfântului apostol Ioan la două zile după Crăciun e pentru faptul că Ioan, mai bine ca oricare din cei trei evangheliști sinoptici, a reușit să cuprindă în evanghelia sa, și prin urmare să ne transmită nouă, atât natura divină cât și cea umană a pruncului pe care noi îl adorăm în ieslea din Betleem.

Aproape peste tot unde privim imagini sau portretizările cu sfântul pe care îl celebrăm astăzi, îl putem vedea asociat cu ceea ce încă din timpul sfântului Irineu, de la finalul secolului 2 a fost definit ca simbol al său, adică vulturul. Irineu a aplicat cele patru figuri pe care le găsim în cartea profetului Ezechiel (1,10) și cartea Apocalipsului (4,7), omul, leul, boul și vulturul, la câte unul din cei patru evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan. Astfel, Ioan era vulturul. Motivul pentru care a fost asemănat cu vulturul e acela că evanghelia sa e plină de înălțimile veșnice ale misticismului Cristologic. Nici unul din cei trei sinoptici nu poate fi comparat cu profunditatea poetică a înaltului prolog al lui Ioan: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu (In 1,1). Pruncul ce stă în iesle a fost cu adevărat cel care a fost încă de la început.

Dacă ne-am opri acum aici atunci am rămâne cu o imagine incompletă atât a lui Ioan cât și a lui Cristos. Fiindcă în scrierile lui Ioan, vulturul a aterizat. Teologia celestă a venit pe pământ. Cuvântul a devenit trup și a locuit între noi. El îl proclamă pe cel care era de la început ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit, cu privire la Cuvântul vieţii (1In 1,1). Veșnicul Dumnezeu a luat asupra sa natura omenească și a devenit unul ca noi, unul dintre noi, în toate în afară de păcat, el trăiește cu noi iar simțurile noastre pot da mărturie cu adevărat de prezența sa între noi. Vulturul care a aterizat este adevărata perspectivă asupra lui Cristos care a prins atât natura divină cât și realitățile umane.

Ceea ce e cu adevărat important pentru noi e să ne ținem ochii fixați asupra ambelor realități ori de câte ori privim la acest prunc din iesle, fiindcă prea des de-a lungul istoriei și chiar și în ziua de astăzi, creștini s-au concentrat asupra excluderii uneia dintre ele ceea ce a dus la multe erezii. În Biserica primară, docetismul și gnosticismul s-au concentrat asupra divinității lui Isus excluzând astfel orice urmă de umanitate, spunând chiar că Isus a avut doar o deghizare umană. Unele dintre cele mai mari figuri ale Bisericii primare din Alexandria au promovat Logos-sarx adică un cuvânt-trup, model al lui Cristos care a lăsat mulți din contemporani lor din Antiohia și chiar și mulți teologi de astăzi, întrebându-se dacă ei chiar credeau că Cristos era pe complet om. Astăzi găsim o influență puternică platonică în protestantism, care consideră trupul ca materie rea sau inutilă din punct de vedere moral, prin urmare ei privesc la Cristos și la om prin ochii decetiști, în timp ce alți protestanți folosesc evanghelia mistică a lui Ioan ca un mijloc de a adopta un creștinism inteligent care să permită o largă varietate de credințe prin excluderea moralității.

Pe partea cealaltă sunt destule erezii, chiar dacă am ajuns să nu mai folosim acest termen, care privesc spre umanitatea lui Isus și exclud divinitatea sa. Arius a fost cel mai vestit istoric din această categorie, și care are urmași și în teologi liberali moderni, care privesc la Isus ca la un eliberator politic uman, excluzând cu desăvârșire posibilitatea miracolelor săvârșite de Cuvânt. Apoi alți spun că Cristos a fost doar un om foarte bun, care a învățat o etică foarte bună și altele asemenea. După cum a spus și marele Fulton J. Sheen, că nu contează că Cristos a fost cine spunea el că este, adică Fiul lui Dumnezeu făcut om, sau un lunatic, adică credea că el e fiul lui Dumnezeu, sau un om teribil, că a încercat să îi înșele pe toți în a crede că el era Fiul lui Dumnezeu.

E clar un mister cum de cea de-a doua persoană a preasfintei Treimi a fost capabilă să ia trup omenesc și să devină complet om în pântecul unei fecioare. Însă chiar s-a întâmplat. Iar noi adorăm acest adevăr făcut trup în toată măreția lui minunată alături de Mama sa, Tatăl său purtător de grijă, de păstori, magi, animale și îngeri. La această sfântă Liturghie vă invit să mergem mai departe. După cum ne-a spus și evanghelistul Ioan în evanghelia sa, că Isus a spus: dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele lui, nu aveți viață în voi (In 6,53). La acest altar, Cuvântul care a fost încă de la început ia din nou trup omenesc, iar noi vom primi nu doar trupul său, nu doar sângele său, ci sufletul și divinitatea sa. Această realitate depășește cu desăvârșire înțelegerea noastră însă la ea putem ajunge prin rugăciune. De aceea vă invit să ne rugăm împreună cu sfântul Toma de Aquino care spunea: Plagas, sicut Thomas, non intueor; Deum tamen meum te confiteor. Fac me tibi semper magis credere, in te spem habere, te diligere!, adică Nu aştept ca Toma, rănile să-ţi văd, Dar cu umilinţă, mă închin şi cred; Numai tu, Isuse, eşti speranţa mea; Toată-a mea iubire ţi-o voi închina. Amin

Alte teme omiletice și catehetice

  1. Isus, Dumnezeu adevărat și om adevărat.
  2. Discipolul preaiubit, care s-a odihnit în Cristos.
  3. Discipolul preaiubit, care a stat sub cruce.
  4. Discipolul preaiubit, care a fugit la mormânt.
  5. Adevăratul discipol, „E Domnul”.
FOAIA DUMINICALĂ
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?