Cateheze despre porunci – Poruncile 1-3 a lui Dumnezeu – (cateheză pentru tineri)

Scurtă introducere

Pentru a putea înțelege mai bine ceea ce înseamnă și presupune fiecare poruncă, vă propun ca mai întâi să stabilim unele principii de bază, noțiuni și termeni, precum, ce înseamnă cuvântul decalog, lege și har, urmând ca după aceea să luăm pe rând fiecare poruncă pentru a vedea ce presupune și care sunt păcatele care încalcă acea poruncă.

Decalogul

Ce înseamnă decalogul?

Conform cărții exodului (34,28) cuvântul decalog înseamnă „zece cuvinte”.

Aceste zece cuvinte cuprind întreaga lege dată de Dumnezeu poporului lui Israel  în contextul alianței dăruit lor prin Moise pe muntele Sinai.

Decalogul sau după cum îl cunoaștem noi mai bine, Cele zece porunci, formează un întreg invizibil sau o unitate. Cu alte cuvinte, dacă încalci una din porunci violezi automat întreaga alianță încheiată cu Dumnezeu.

În scrisoarea sfântului apostol Iacob, la capitolul 2, versetele 10-11, ni se spune Căci oricine ține toată Legea, dar o calcă numai într-o privință, se face vinovat de toate, pentru că cel care a spus: Să nu comiți adulter! a spus și: Să nu ucizi!, așadar, dacă nu comiți adulter, însă ucizi, ai încălcat Legea.

Ce este legea?

Ei bine, aici se complică un pic lucrurile fiindcă când vorbim despre lege, mereu trebuie să avem în minte la care lege ne referim, fiindcă ea este de două feluri, legea naturală și legea revelată.

Ce este legea naturală?

Legea naturală este legea pe care Dumnezeu a înscris-o în inimile noastre sau în natura noastră, lege pe care noi o putem vedea prin puterea rațiunii noastre.

Această lege exprimă demnitatea umană și acel sens moral original care ne permite să discernem prin rațiune binele de rău.

Primul principiu al acestei legi naturale este acela de a face binele și de a evita răul.

Ce este legea revelată?

Pe scurt, este acea lege exprimată mai ales în cele zece porunci ale lui Dumnezeu din Vechiul Testament.

Primul pas al acestei legi revelate a avut loc În Vechiul Testament, în acel moment în care Moise a primit tablele cu cele zece porunci de la Dumnezeu.

De ținut minte

Aceste zece porunci ale lui Dumnezeu stabilesc baza, fundamentul, vocației umane, și interzic tot ceea ce este contrar iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui, și prescriu ceea ce este esențial pentru el.

Acum cu siguranță vă întrebați de ce ne-a dat Dumnezeu această lege revelată dacă deja ne-a oferit aceste porunci prin legea naturală, adică cea înscrisă în inimi?

Motivul este unul simplu, Cele zece porunci, cu toate că au fost și sunt accesibile tuturor doar prin rațiunea însăși, au fost revelate fiindcă bărbații și femeile, oameni în general nu erau capabili să le citească în inimile lor.

Sfântul Augustin a spus la un moment dat în această privință, Dumnezeu a scris pe tablele legii ceea ce oameni nu puteau citi în inimile lor.

Dar ce este mai exact această lege veche?

Ea este o pregătire pentru evanghelie, adică pentru vestea cea bună adusă oamenilor de Isus Cristos și așază bazele vocației umane, adică a chemării fiecăruia dintre noi la mântuire.

Poporul Vechiului Testament au reușit într-un final să învețe faptul că fără ajutorul lui Dumnezeu ei nu pot duce la împlinire legea veche.

Cu siguranță acuma vă întrebați că dacă există o lege veche, adică această lege revelată de Dumnezeu pe Sinai lui Moise, atunci ar trebui să existe și o lege nouă, nu?

Da. Așa este! Există și o lege nouă iar aceasta este legea evangheliei care împlinește, depășește și duce la perfecțiune legea cea veche. Însuși Isus ne-a mărturisit aceasta în evanghelia după Matei când ne-a spus că Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții. Nu am venit să desființez, ci să împlinesc (Mt 5,17).

Care să fie această lege nouă?

Este legea iubirii, aceea de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de orice lucru și de al iubi pe aproapele după cum și Cristos ne-a iubit și ne iubește pe noi. Această lege este primită prin credința în Cristos, și acționează prin intermediul carității. Ea este cel mai bine exprimată și explicată de Isus însuși în vestita sa predică de pe munte.

Harul Duhului Sfânt e cel care lucrează în interiorul nostru pentru ca noi să devenim capabili să ducem la împlinire această lege a iubirii.

Sfântul Toma de Aquino spusese în această privință că Legea cea nouă este în principal…harul Duhului Sfânt care a fost dat celor care cred în Cristos.

Am văzut ce este legea, însă ce este harul?

Harul este primul și cel mai important dar al Duhului Sfânt.

Sfântul Bonaventura spusese că Omul, orbit și împovărat, stă în întuneric și nu poate vedea lumina cerului decât dacă harul împreună cu dreptatea vor veni în ajutorul său.

De ținut minte!

– harul precedă, pregătește și provoacă răspunsul nostru dat liber.

– harul răspunde la dorințele profunde ale libertății umane, cheamă la cooperarea noastră, și ne conduce libertatea spre perfecțiunea ei.

 De câte forme este harul?

Harul este de trei forme:

Harul actual: daruri ale unor activități și circumstanțe specifice în viață. De exemplu, abilitatea de a spune lucrul corect la timpul corect, sau puterea de face o alegere dificilă.

Harul Sacramental: daruri specifice pentru fiecare din cele șapte sacramente. De exemplu, cu sacramentul căsătoriei vine harul de a duce o viață fidelă.

Carismele: daruri ce au ca scop și destinație binele comun al Bisericii. De exemplu, grija față de săraci, învățarea, rugăciunea pentru convertirea păcătoșilor.

Unitatea legii

În evanghelia după Matei, un tânăr bogat se apropie de Isus și îl întreabă Învăţătorule, ce lucru bun trebuie să fac ca să am viaţa veşnică? (Mt 19,16) Iar Isus printre altele îi spune, dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile! (Mt 19,17).

Adică, urmarea lui Isus implică păstrarea poruncilor, după cum și Isus însuși ne-a îndemnat în evanghelia după Ioan Dacă mă iubiţi, veţi ţine poruncile mele (In 14,15).

Isus a interpretat legea în lumina dublei porunci a iubirii, adică iubirea lui Dumnezeu ce se poate regăsi în primele trei porunci ale lui Dumnezeu, despre care vom și discuta astăzi, și în iubirea față de aproapele, care se regăsește în celelalte șapte porunci ale lui Dumnezeu, despre care vom vorbi în alte două cateheze.

Să nu uităm ceea ce am zis deja pe la început, că cele zece porunci cuprind și formează întreaga lege morală.

Ultima întrebare pe care aș dori să v-o adresez, înainte de a trece la porunci efectiv, este, E posibil să păstrezi toate cele zece porunci ale lui Dumnezeu și tot ceea ce implică ele?

Da e posibil, fiindcă Cristos, fără de care noi nu putem face nimic, ne permite să le păstrăm cu ajutorul darului Duhului și a harului său, despre care tocmai am vorbit.

Dar care sunt cele zece porunci ale lui Dumnezeu!?

  1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei în afară de Mine, să nu îți faci chip cioplit, ca să te închini lui.
  2. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.
  3. Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului.
  4. Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești mult pe pământ.
  5. Să nu ucizi.
  6. Să nu faci fapte necurate.
  7. Să nu furi.
  8. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.
  9. Să nu poftești femeia aproapelui tău.
  10. Să nu poftești casa aproapelui tău și nici un lucru ce este al lui.

Porunca 1 a lui Dumnezeu

Slujirea lui Dumnezeu

Care este prima poruncă a lui Dumnezeu?

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei în afară de Mine, să nu îți faci chip cioplit, ca să te închini lui.

Ce trebuie să facem pentru a trăi cum se cuvine această poruncă?

Va trebui să păzim și să punem în practică cele trei virtuți teologale, adică: credința, speranța și iubirea.

Credința: prin și cu ajutorul ei noi credem în Dumnezeu și suntem capabili să respingem în mod deliberat dubiul, necredința și învățăturile false.

Speranța: prin și cu ajutorul ei noi devenim capabili să așteptăm plini de încredere împărăția lui Dumnezeu și să evităm orice prezumție, adică acea părere întemeiată pe aparențe, pe ipoteze, pe deducții sau altfel spus presupunerile greșite și disperare.

Caritatea: prin și cu ajutorul căruia îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate lucrurile și devenim capabili să respingem mediocritatea și ingratitudinea, adică nerecunoștința.

Conform lui Isus din evanghelia lui Matei (4,10), noi va trebui să Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora şi numai lui îi vei sluji”.

Ce vrea să însemna asta?

Asta înseamnă că atât din punct de vedere individual cât și colectiv noi trebuie să ne rugăm numai lui Dumnezeu cu laudă, mulțumire sau recunoștință, implorare, și să îi oferim lui toate sacrificiile noastre, dar mai ales să fim conștienți de prezența lui continuă în viața noastră de zi cu zi.

Știați că…

Venerarea imaginilor sfinte se bazează pe misterul întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, motiv și pentru care ea nu este contrară primei porunci a lui Dumnezeu.

Păcatele contrare

Prima poruncă interzice:

  • Politeismul și idolatria, prin care se divinizează creaturile, puterea, bunurile, plăcerea, bani și chiar demoni sau diavoli.

Papa Francisc, ne avertiza în această privință că idolii promit viaţă, dar în realitate o iau. Dumnezeul adevărat nu cere viaţa ci o dăruieşte, o oferă cadou….după care ne-a și întrebat… Care este idolul meu? Ia-l şi aruncă-l pe fereastră!

  • Superstiția, care este slujirea falsă și poate implica divinația, magia, vrăjitoria, de exemplu, placa spiritelor, mediumitatea și altele asemenea.
  • Ireligia sau ne-religia, sau a fi fără religie, prin care îl ispitești pe Dumnezeu prin cuvânt și faptă. Profanarea persoanelor sau a lucrurilor sacre, sau cumpărarea și vinderea de lucruri spirituale.
  • Ateismul, este o respingere a existenței lui Dumnezeu.
  • Agnosticismul este o indiferență față de Dumnezeu și care afirmă că nimic nu se poate ști despre el.

De ținut minte…

Toate păcatele contrare poruncii întâi sunt păcate grave, de moarte.

Porunca a 2 a lui Dumnezeu

Sfințenia numelui lui Dumnezeu

Care este porunca a doua?

Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în zadar.

Ce trebuie să facem pentru a trăi cum se cuvine această poruncă?

Cea de-a doua poruncă a lui Dumnezeu ne îndeamnă să avem respectul cuvenit pentru numele Domnului prin:

  • lauda, binecuvântarea și glorificarea lui
  • prin a fi martori săi în lume
  • prin dezvoltarea unui „simț sacru”, adică un simț al conștientizării faptului că suntem mereu în prezența lui Dumnezeu și a lucrurilor lui Dumnezeu.

Păcatele contrare

Cea de-a doua poruncă a lui Dumnezeu interzice folosirea necorespunzătoare a numelui lui Dumnezeu, și a tot ceea ce este sfânt, precum:

Blasfemia, care este o rostire lăuntrică sau exterioară a unor cuvinte de ură, de reproș, de dispreț sau cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu, a sfintei Fecioare Maria, a sfinților și a lucrurilor sfinte. De exemplu: Dumnezeu nu este drept, nu este bun, ne se îngrijește de lume, Doamne ferește; tot astfel, glumele urâte făcute pe seama lui Dumnezeu, a sfinților, a lucrurilor sfinte.

Blestemele, prin care omul dorește un rău mare aproapelui său, invocând intervenția lui Dumnezeu ori a diavolului.

Primirea sacramentului sfintei împărtășanii având păcat de moarte pe suflet.

Promisiunile false.

Sperjurul, adică facerea unei promisiunii sub jurământ cu intenția deliberată de la început de a nu îl ține, sau de a încălca o promisiune făcută sub jurământ. De ce intră sperjur-ul la porunca a doua? Fiindcă constituie o gravă lipsă de respect față de Dumnezeu, care este întotdeauna credincios făgăduințelor sale.

În această privință sfântul Ignațiu de Loyola spusese că „să nu juri nici pe creator, nici pe creatură, decât cu adevăr, din necesitate și cu reverență

De ținut minte…

Toate aceste păcate sunt în materie gravă, adică sunt păcate de moarte.

dar mai ales…

Dumnezeu te iubește motiv pentru care așteaptă de la tine: recunoștință, iubire, fidelitate… 

Porunca a 3 a lui Dumnezeu

Ziua Domnului

Care este porunca a treia?

Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului, sau după forma în care o găsim în cartea Exodului (Ex 20, 8-10), Adu-ţi aminte de ziua de sabat ca s-o sfinţeşti…să nu faci nici o lucrare.

Acum cu siguranță vă întrebați ce e cu acest Sabat, mai ales că la noi creștini se vorbește despre ziua de Duminică?

Ei bine Sabatul reprezintă încheiere primei creații, eliberarea lui Israel din sclavia Egiptului, dar mai ales alianța încheiată de Dumnezeu cu ei pe muntele Sinai.

Această zi de Sabat a fost înlocuită de ziua de Duminică care ne amintește de noua creație, de eliberarea noastră din sclavia păcatului și a morții, dar și de noua și veșnica alianță a lui Cristos care a fost inaugurată odată cu învierea lui Isus din morți, înviere ce a avut loc în zi de Duminică.

Știați că…

Biserica celebrează ziua învierii lui Cristos în cea de-a opta zi, Duminica, care mai este numită pe drept ca Ziua Domnului.

Ce trebuie să facem pentru a trăi cum se cuvine această poruncă?

În primul și primul rând, creștini trebuie să păstreze sfântă ziua de Duminică prin participarea, mai presus de toate și orice, la sfânta jertfă a Liturghiei adică la Euharistie.

Dar și prin a face acele lucruri care ne conduc la slujirea și adorarea lui Dumnezeu, la bucuria specifică zilei Domnului, și la relaxarea atât de necesară minții și trupului, adică:

  • petrecerea timpului cu familia și prieteni.
  • citirea de cărți spirituale, de exemplu, sfânta Scriptură sau vieți de sfinți și altele.
  • Recreerea, acele activități care reînnoiesc mintea și trupul.
  • Odihna, adică un somn bun și odihnitor!
  • Participarea la diverse fapte de caritate. În această privință și Isus a spus la un moment dat că, Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă (Mc 2,27).

Păcatele contrare

Păcatele împotriva poruncii a treia sunt:

  • Lipsa intenționată de la sfânta Liturghie în zi de Duminică sau în zilele de sărbătoare de obligație.

Excepție: Totuși, atunci când nu este posibil prezența fizică de participare la sfânta Liturghie din cauza unei bolii, sau a altor condiții exterioare, precum, vremea mult prea rea, creștinul nu este obligat să participe.

  • A săvârși diverse munci care nu sunt necesare în zi de Duminică.

Excepție: Activitățile care sunt permise în zi de Duminică sunt cele care sunt legate de nevoile familiei sau de diverse servicii sociale importante.

Apoi din cauza varietății sociale, economice și a circumstanțelor personale, moralitatea acestor cazuri pot diferi enorm de mult.

De ținut minte…

Toate aceste păcate sunt în materie gravă, adică sunt păcate de moarte.

Mulțumesc pentru atenție și răbdare!

O seară frumoasă tuturor!

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?