În cadrul acestei cateheze vom reflecta asupra misterului creației lui Dumnezeu și a naturii persoanei umane. Acestea încep cu narațiunile creației pe care le găsim în Cartea Genezei, concentrându-ne atenția asupra ordinii cosmosului și a creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Vom discuta și despre compatibilitatea dintre creație și evoluție după care vom privi la Adam și Eva atât înainte cât și după căderea lor.
Dumnezeu Creatorul
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul cerului și al pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor (Crezul Niceean).
Îngeri
Ce sunt îngeri?
Îngeri sunt niște ființe care nu au trup și care sunt complet spirituale și invizibile, nemuritoare și care au o inteligență și o voință desăvârșită.
Deseori îngeri mai sunt numiți și ca ființe inteligențe din moment ce capacitatea lor intelectuală o depășește cu mult pe cea umană.
Cum sunt îngeri?
Datorită acestei inteligențe și puteri, îngeri pot face doar o singură alegere irevocabilă, adică ori sunt cu Dumnezeu ori sunt împotriva lui. Adică:
- Îngeri buni sunt cei care îl slujesc pe Dumnezeu și sunt mesageri lui în opera de mântuire, de exemplu, arhanghelul Gabriel la Bunavestire și îngeri păzitori.
- Îngeri căzuți și liderul lor Lucifer, au fost creați și ei buni însă în mod liber și permanent l-au respins pe Dumnezeu, motiv și pentru care au fost alungați în iad iar acum ei caută necontenit să îl atragă pe om de partea răzvrătirii lor împotriva lui Dumnezeu.
Dar cine sunt îngeri păzitori?
Din momentul zămislirii până în momentul morții fiecare persoană umană are parte de grija protectoare și de mijlocirea propriului său înger păzitor care:
- se roagă pentru noi
- ne luminează mintea
- ne întărește voința
- ne inspiră să evităm răul pentru a merge spre bine
Până și sfinți ne-au vorbit despre îngeri noștri păzitori precum:
Sfântul Ioan Bosco care ne-a spus că Atunci când ești ispitit invocă-l pe îngerul tău păzitor. El este mai dornic să te ajute decât ești tu dispus să fii ajutat.
Sau sfântul Vasile cel Mare care spunea că, Alături de orice credincios stă un înger protector și păstor care îl îndrumă pe drumul vieții.
Până și în sfânta Scriptură l-am auzit pe Isus spunându-ne că Aveți grijă să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu fața Tatălui meu care este în ceruri (Mt 18,10).
Prima narațiune a creației
Imagine explicativă în ppt
Care este ordinea primei creații?
Ziua 1 – crearea zilei și a nopții (timpul)
Ziua 2 – crearea cerului și a mării (spațiul)
Ziua 3 – crearea pământului și a vegetației (viața)
Ziua 4 – crearea soarelui, a lunii și a stelelor
Ziua 5 – crearea păsărilor și a creaturilor mării
Ziua 6 – crearea animalelor și a omului
Ziua 7 – Dumnezeu a creat ziua de Sabat (odihna)
Cu alte cuvinte, în primele trei zile Dumnezeu a creat contextul în care creaturile sale aveau să trăiască, în ultimele trei zile Dumnezeu a creat locuitori și regulile pentru fiecare tărâm pe care l-a creat. Iar în ultima zi are loc încheierea alianței cu creația sa.
Ce trebuie noi să reținem de la această primă narațiune a creației?
Că există numai un singur Dumnezeu și că nici o altă creatură sau ființă cerească nu este divină după cum credea unele popoare din lumea antică.
Că Dumnezeu este creatorul a toate și că nu este nici un alt sub-creator după cum credeau popoarele elene.
Că Dumnezeu a creat toate cu cuvântul său și fără nici un efort sau necesitate. După cum putem citi și în cartea Genezei, și Dumnezeu a zis…și așa a fost. Că Isus este Cuvântul lui Dumnezeu și că Dumnezeu a creat toate în mod liber din propria sa generozitate dar mai ales le-a creat din nimic.
Că toate lucrurile create de Dumnezeu sunt bune. O dovadă în această privință o găsim în însăși narațiune, unde putem citi că la finalul fiecărei zilei Dumnezeu a pronunțat bunătatea creației sale.
Că omenirea este culmea creației lui Dumnezeu. O dovadă în această privință o găsim în însăși narațiune, unde putem citi că …era bun…era foarte bun… Important e să nu uităm niciodată că Creația e cea care trebuie să slujească omenirii iar omul este doar un administrator al creației.
Că există o ordine profundă și o înțelepciune extraordinară în creație. Iar ca dovadă o stă însăși structura creației, primele trei zile și ultimele trei zile, context-locuitori.
Și în ultimul rând că aceasta răspunde la cea mai fundamentală întrebare asupra originii noastre. Că nu provenim dintr-un haos primordial, că nu avem șase fără sens, ci că suntem divini și buni.
Cu siguranță a-ți rămas cu o mică nelămurire asupra creației omului. Adică după ce s-a inspirat Dumnezeu când ne-a făcut?
Iar ca răspuns vă invit să analizăm puțin versetul 27 din capitolul 1 din cartea Genezei unde putem citi:
Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său.
După chipul lui Dumnezeu l-a creat;
bărbat şi femeie i-a creat.
Această repetiție pe care a-ți observat-o și voi este un mecanism semitic literar care are scopul de a sublinia sau de a accentua un aspect iar în acest caz faptul că bărbatul și femeia, împreună, sunt creați după chipul lui Dumnezeu.
Cât de mult ne asemănăm cu Dumnezeu?
Ne asemănăm cu Dumnezeu în toate iar pentru a înțelege mai
bine vă invit să facem o mică paralelă, adică:
Dumnezeu
- Cunoaște întreg adevărul și este adevărul
- Este atotiubitor și iubirea însăși.
- Este o comuniune de persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
- Este creatorul a toate lucrurile vizibile și invizibile.
- Providența lui Dumnezeu îndrumă universul în fiecare particulă a sa.
Omul
- Intelectual – poate cunoaște adevărul
- Voință – poate iubi
- Intrare în comuniune – poate avea relații
- Co-creator cu Dumnezeu – poate deveni părinte
- Administrator al creației – poate cultiva resursele lumii
Însă care este cu adevărat scopul creației?
Lumea fost creată spre gloria lui Dumnezeu care a dorit să se arate și să se comunice pe sine însuși prin creație.
Care este această glorie a lui Dumnezeu?
Sunt acele atribute ale lui Dumnezeu pe care le-ați învățat cu toți la catehism, adică bunătatea, adevărul, frumusețea și veșnicia.
Sfântul Irineu spunea, Gloria lui Dumnezeu este omul pe deplin viu, ba mai mult viața omului este viziunea lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, persoana umană pe deplin vie reflectă gloria lui Dumnezeu mai mult decât restul și întreaga creație, iar asta fiindcă noi am fost creați pentru a-l cunoaște, iubi și sluji pe Dumnezeu.
Înainte de a trece la cea doua narațiune a creației din Geneză vă invit să privim puțin asupra unui subiect atât de cunoscut în ziua de astăzi, adică despre creație și așa zisa teorie a evoluției.
Ce trebuie noi să ține minte e faptul că nu există nici o contradicție naturală între creație și evoluție atâta timp cât omul îl recunoaște pe Dumnezeu ca sursă și principiu îndrumător al tuturor lucrurilor. Acest lucru se aplică speciilor umane atâta timp cât omul susține și crede că sufletul este o creație imediată a lui Dumnezeu.
Însuși sfântul Augustin (d. 430) și sfântul Grigore de Nisa (d. 395) au introdus ideea unui univers dinamic, adică a energiei seminale, că a existat o sămânță sau germen inițial al tuturor lucrurilor ce s-au dezvoltat spre ordinea naturală plănuită de Dumnezeu.
De fapt, arhi-cunoscuta teorie Big Bang a fost propusă de către monseniorul Lemaître care era un preot catolic, fizician și astronom.
A doua narațiune a creației
Un prim aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare e unitatea întregii rase umane ce a fost stabilită încă de la crearea lumii.
În cartea Genezei la capitolul 2 versetul 7 putem citi Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din țărâna pământului.
Ce dorește să ni se transmită prin asta?
Că omul are origini umile și că în ciuda mândriei individuale, rasiale sau naționale cu toți suntem un singur popor. Că toți oameni sunt o parte a unității familiei umane fiindcă cu toți avem o origine comună în Dumnezeu și că toate națiunile pământului se trag din părinți noștri primari (cf. Fap 17,26).
Un alt aspect pe care trebuie să îl luăm în considerare e faptul că noi am fost creați trup și suflet.
În cartea Genezei citim că Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului şi i-a suflat in nării suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie (Gen 2,7).
În primul rând, persoana umană este atât ființă trupească cât și spirituală din moment ce sufletul și trupul formează un întreg și mai ales formează o singură natură umană.
Atenție, noi nu suntem suflete prinse în trupuri după cum susțin unele curente de astăzi, și nici nu suntem simple ființe materiale și biologice.
În al doilea rând, sufletul, este primul principiu al vieții naturale. Sufletul este sursa animării și viața pentru trup. Sufletul spiritual include atât intelectul cât și voința noastră. Dar mai ales sufletul este nemuritor și continuă să existe chiar și după moartea persoanei.
Un al treilea aspect e bărbatul și femeia.
Următorul verset din cartea Genezei ne spune os din oasele mele și carne din carnea mea (Gen 2,23). Bărbatul și femeia sunt ființe umane complet egale mai ales în demnitate.
Ei se completează reciproc, după cum putem citi și în Cartea Genezei, va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup (Gen 2,24). Un bărbat și o femeie formează o comuniune de persoane. Fiecare dintre ei este diferit și unic. Însă Dumnezeu i-a rânduit și a voit ca ei să fie una pentru ceilalți.
Tot aici găsim și cel mai important aspect, un trup (Gen 2,24). Cu alte cuvinte, ei au primit chemarea și misiunea de la Dumnezeu de a transmite viața prin formarea unei uniuni trupești intime. Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul… (Gen 1,28).
Un alt aspect e sfințenia originală. Cu adică?
Adică noi toți avem o sfințenia originală precum și o dreptate, fiindcă împărtășim viața divină a lui Dumnezeu. Fiindcă avem o integritate a trupului și a sufletului. Fiindcă suntem nemuritori, și impasibili adică nu vom avea parte de suferință și moarte.
Tot aici întâlnim și patru armonii primordiale, adică:
- Dumnezeu cu omul
- Omul cu el însuși
- Omul cu femeia
- Omul cu creația
Cu toți știm că grădina paradisului în care au trăit Adam și Eva s-a numit Eden.
Căderea
De ce oare nu au rămas și nu ne aflăm noi acum în gradina Eden?
În mijlocul grădinii Eden se afla și copacul cunoașterii binelui și răului, care era o graniță simbolică a legii morale a lui Dumnezeu. A mânca din el ar fi însemnat să treci de partea răului și să spui Eu determin ceea ce e bine și ce e rău și nu Dumnezeu.
Ce a însemnat păcatul originar?
A avut loc din cauza înșelătoriei pusă la cale de cel rău, prin care i-a făcut pe primi oameni să nu se mai încreadă în Dumnezeu dar mai ales să îi nesocotească porunca.
Ce s-a întâmplat după?
S-au ascuns de Dumnezeu. Iar în momentul în care Dumnezeu i-a întrebat unde ești și de ce te-ai ascuns, Adam a și dat vina pe Eva, iar Eva a dat vina pe șarpe.
Care a fost pedeapsa?
Adam și Eva au pierdut atât pentru ei înșiși cât și pentru toți descendenți lor harul originar al sfințeniei, alegându-se cu munca asiduă și dureroasă.
Ce este păcatul originar?
Păcatul originar presupune privarea de nevinovăția, sfințenia și dreptatea originală, a cărui efecte sunt ignoranța, suferința, moartea și concupiscența adică înclinarea spre păcat.
Păcatul originar a rănit puterile noastre naturale însă nu le-a și corupt de tot. Toate ființele umane se nasc cu păcatul originar. Acesta este contractat de noi și nu comis de noi. A fost transmis tuturor descendenților lui Adam, nu prin imitare ci prin propagare. Ea este un statut al nașterii și nu un păcat personal.
Totodată am pierdut și moștenirea. Adică, dacă unul din părinți sunt foarte bogați copii lor vor moșteni aceiași bogăție adică sfințenia originală în cazul nostru.
Însă dacă la un moment dat, unul din părinți își risipește bogăția, atunci și copii lor nu vor avea nimic ce să moștenească, adică lipsa moștenirii care în cazul nostru este păcatul original.
Protoevangelium
Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei. Acesta îţi va pândi capul şi tu îi vei pândi călcâiul” (Gen 3,15).
Cum adică protoevangelium?
Adică acest verset reprezintă prima evanghelie, evanghelia primară, în care Dumnezeu prevestește în mod misterios planul său de mântuire al tuturor oamenilor.
În acest caz:
- femeia este Maria, noua Evă.
- Sămânța ei este Isus, noul Adam.
- Strivirea/vânătaia este victoria asupra răului.
Cu alte cuvinte, prin Mântuire Dumnezeu a adus un bine mult mai mare omenirii încă dinaintea căderii primilor părinți.
Mulțumesc pentru atenție și răbdare!
O seară frumoasă tuturor!
