Mc 2,23-28
Discipoli și Sabatul
Care este intenția principală din spatele cele de-a treia porunci a lui Dumnezeu: Să sfințești ziua Domnului, (Ex 20,8-10)? Farisei în textul evangheliei de astăzi l-au confruntat pe Isus asupra problemei păstrării zilei de Sabat, sfântă. S-a spus că odihna de sabat trebuie să fie un timp de reamintire și de celebrare a bunătății lui Dumnezeu și a bunătății lucrărilor sale atât din creație cât și de mântuire; o zi anume pentru a-l adora și cinsti pe Dumnezeu, a operei sale de creație și de răscumpărare pentru noi. Are scopul de a întrerupe munca noastră de zi cu zi pentru ca corpul nostru să poată avea parte de odihna necesară și de reîmprospătare. Discipoli lui Isus sunt certați de către cărturari și farisei, nu pentru că rupeau spicele de grâu din lan și le mâncau, ci pentru că făceau aceasta în zi de Sabat. În apărarea discipolilor săi, Isus a argumentat, folosindu-se de scriptură, că nevoile umane au precedent asupra obiceiurilor rituale. Și a spus, Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă; pentru că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei”.
Prin a spune că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei”, Isus le spune de fapt că El este centrul casei noastre, a familiei, relațiilor dintre soți și că El este centrul vieților noastre. Dar mai ales că: Unu, El este centrul cultului nostru dat lui Dumnezeu. Și a spus că El este stăpân și al sâmbetei. Această afirmație îi surprinde pe ascultători lui însă este adevărată. El trebuie să fie centrul întregului nostru cult religios. Conciliul Vatican II în Constituția despre sfânta liturgie la numărul 7 ne descrie foarte frumos acest lucru când a scos în evidență că Cristos este mereu prezent în Biserica sa, mai ales în acțiunile liturgice. El este prezent în jertfa sfintei Liturghii, atât în persoana preotului, oferindu-se acum prin slujirea acestuia, el care s-a oferit odinioară pe cruce, cât mai ales sub speciile euharistice. El e prezent în sacramente prin puterea sa, așa încât, atunci când cineva botează, Cristos însuși este cel care botează. E prezent în cuvântul său, căci el este cel care vorbește în timp ce se citește în biserică sfânta Scriptură. În sfârșit, este prezent atunci când Biserica se roagă și aduce laude, el care a făgăduit: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor” (Mt 18,20). Astfel, El este cu adevărat centrul întregii noastre adorări și cult.
Doi, El este centrul rugăciunii noastre personale. Prin a spune că Fiul Omului este stăpân și al sâmbetei, El de fapt ne mai spune că este și centrul rugăciunii noastre personale. Chiar și sfântul Rozariu sau alte rugăciunii Mariane, sunt mai presus de toate rugăciunii centrare pe Cristos fiindcă ele sunt o contemplație a feței lui Cristos. Viețile noastre interioare și spirituale sunt destinate a fi o ancoră în relațiile personale, prietenii, amiciții ba chiar a unei iubirii arzătoare pentru Isus. Avem nevoie ca El să fie cu noi zi de zi. Iar astfel, El trebuie să fie Domnul călătoriei noastre spirituale.
Trei, El este centrul și baza moralității. Cristos a spus, Sâmbăta a fost făcută pentru om și nu omul pentru sâmbătă. Prin a rosti aceste cuvinte, Isus ne spune că legea morală este o consecință a însăși naturii omului și a destinului său supranatural. Cristos este cheia ultimă de a înțelege faptul că noi trebuie să urmărim binele în deciziile noastre morale de zi cu zi. Cristos, care este însăși fundația și explicația finală a binelui moral care va și judeca toate faptele noastre, bune și rele. Tot ceea ce e bun ne duce la viața veșnică în Cristos, centrul istoriei umane și dă sens întregii realități.
În încheiere vă invit să medităm împreună la ceea ce spusese G.K. Chesterton, Nu ceea ce mănâncă oameni ci ceea ce digeră e ceea ce îi fac puternici. Nu ceea ce câștigăm ci ceea ce salvăm e ceea ce ne face bogați. Nu ceea ce citim ceea ce ne amintim e ceea ce ne face mai învățați. Nu ceea ce predicăm ci ceea ce punem în practică e ceea ce ne face creștini. Amin
