Iona 3,1-5.10
1Cor 7,29-31
Mc 1,14-20
Convertiți-vă și fiți fericiți!
Convertiți-vă și credeți în evanghelie! (Mc 1,15). Aceste cuvinte ale lui Isus descriu ocupația noastră de zi cu zi. Ele ne spun două lucruri. Primul e de a ne căi, de a ne întoarce de la păcat. Al doilea e faptul că noi trebuie să ne întoarcem spre evanghelie, spre cuvântul lui Dumnezeu care e baza vieților noastre. E o adevărată rușine ca în ciuda anilor lungi în care ne-am tot mărturisit credința, am studiat credința, l-am tot întâlnit pe Domnul în Euharistie, noi tot să fim în nevoie de convertire, motiv și pentru care începem fiecare sfântă Liturghie cu căința și cererea iertării de păcate. Desigur, acesta este un rezultat, efect al păcatului original. Păcat care ne-a afectat pe fiecare dintre noi mai mult decât am crede. Încă avem nevoie de convertire iar toate acele ocazii în care lumina lui Dumnezeu ne pătrunde, pentru a vedea în sfârșit nevoia noastră de convertire, acela este harul. Au fost numeroase cazuri în trecut de persoane care au lucrat în diverse domenii imorale, precum industria avorturilor și altele asemenea, care într-un final au văzut gravitatea situației și s-au întors la Dumnezeu. Pentru unele persoane clipa convertirii are loc imediat, rapid, pentru alți acel moment al convertirii a fost întârziat de propria lor gândire. De aceea pentru a putea fi capabili să auzim mesajul lui Isus de convertire, ținând cont de situația fiecăruia, ar putea dura ceva timp. E o mică luptă însă este și plină de umilință știind că fiecare dintre noi are propriile sale rezistențe în interior care blochează mesajul lui Isus, în toată plinătatea lui, ca să treacă prin noi.
Caracterul lui Iona din prima lectură de astăzi, pare a fi un model de ascultare a lui Dumnezeu. În relatare, uneori descrisă asemenea unei parabole, Iona a fost rugat de Domnul ca să meargă la Ninive, la aproape 700 de km spre est, pentru a le predica celor de acolo care erau considerați dușmani lui Israel, pentru a le cere să se convertească pentru ca să nu fie distruși. Iona s-a dus la Ninive și a predicat mesajul lui Dumnezeu, iar ei s-au căit iar Domnul i-a iertat. Totul pare minunat. Însă, povestea conține mult mai multe aspecte. Ceea ce am auzit noi astăzi este cea de-a doua chemare a lui Iona din partea lui Dumnezeu ca să predice Ninivitenilor, fiindcă prima oară Iona a refuzat din moment ce nu dorea ca dușmani lui Israel să se căiască și să fie iertați de Dumnezeu (Iona 1,1-2.4,2). În loc să meargă 700 de kilometri spre est așa cum ceruse Domnul, el s-a dus în direcția exact opusă pe un vapor. Și Iona avea nevoie de convertire, să facă ceea ce Domnul dorea și nu ceea ce Iona însuși dorea. Niniviteni au săvârșit lucruri rele în fața lui Dumnezeu înainte de convertirea lor (Iona 3,8.10), dar în ebraică, cuvânt care nu apare în traducerea românească, există un joc de cuvinte iar cuvântul rău (רָעָה), este folosit pentru a-l descrie pe Iona (Evr 4,1), precum și acțiunile sale care au consecințe rele (Iona 1,7-8)! Și Iona trebuia să se căiască de rău. Iar din ce putem citi în sfânta Scriptură vedem că a fost mai greu să se căiască Iona decât să se căiască Niniviteni. A trebui să existe o furtună imensă pe mare, iar apoi să fie înghițit de o balenă căreia Iona i-a provocat o gastrită atât de puternică încât după trei zile l-a și scuipat afară. Convertirea lui Iona a fost drama cea mai mare. Este un pic cu adevărat înfricoșător însă și umilitor să ne gândim că fiecare dintre noi, în propriul nostru mod, poate avea un pic din rezistența lui Iona în noi care să blocheze mesajul lui Isus în toată plinătatea lui ca să treacă prin noi. Iar când în sfârșit va avea loc momentul harului, care să ne permită să vedem noi înșine în lumina lui Isus, vom vedea că ne așteaptă să ne primească în plinătatea iubirii sale. Poate că adesea avem o problemă în a ne ierta pe noi înșine însă Isus nu are nici o problemă în a ne ierta pe noi. El e mereu gata să ne primească, mereu gata să ne ierte, să ne iubească. Milostivirea sa este scandaloasă! Milostivirea sa este scandaloasă fiindcă o găsim greu de înțeles cât de milostiv și iertător poate fi el. Noi suntem cei care avem probleme în a ne ierta pe noi înșine, Isus nu are nici una.
Când ne căim, noi întâlnim milostivirea lui Isus și începem să îl cunoaștem pe Domnul mai bine. Chesterton în cartea sa intitulată Câmpii înalte scrisese că sfântul este doar un om care știe cu adevărat că este un păcătos. Când am primit milostivirea lui Isus, va și trebui să credem cu adevărat în evanghelie. Va trebui să ne bazăm viața pe evanghelie. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie baza a tot ceea ce gândim, spunem sau facem. Întreaga noastră zi va trebui să fie centrată pe Isus și pe evanghelia sa și pe trăirea evangheliei sale. Cuvântul grecesc pentru convertire este metanoia, care nu face referință doar la o acțiune care are loc o singură dată ci la o practică, care afectează întreaga noastră viață. Dacă trăim în acest mod atunci vom descoperi că vom fi mai fericiți, că acesta este modul în care am fost destinați să trăim, și că acesta este cel mai bun mod în care trebuie să trăim. Astfel putem observa că căința și convertirea este bună pentru noi, bună pentru noi în orice mod posibil. Astfel putem spune, Dacă dorești să fii fericit, convertește-te! Oameni din Ninive au evitat distrugerea în momentul în care s-au convertit. Iona nu a fost fericit înainte să se căiască, a existat o furtună, o schimbare de climă, Iona a fost înghițit de o balenă, și Iona însuși a fost o durere mare în stomac! Însă după ce s-a căit viața a fost mult mai bună pentru el și pentru niniviteni.
Pentru, Andrei, Iacob și Ioan au trecut și ei printr-o formă de convertire și căință în acel moment în care au lăsat plasele lor de pescuit și l-au urmat pe Isus. Dificultățile i-au așteptat însă și haruri de neînchipuit. Nu și-ar fi închipuit niciodată în ziua în care au răspuns acelei chemări, de miracolele la care vor fi făcuți părtași, a înmulțirii pâinilor și peștilor, că îl vor vedea pe Isus schimbat la față, că îl vor vedea pe Isus înviat din morți, că vor avea parte de experiența Rusaliilor și că vor fi pescari de oameni și nu de pești. De fiecare dată când ne convertim, viața nouă cu Isus ne va și aștepta. Convertiți-vă și credeți în evanghelie! (Mc 1,15). Amin
