Introducere
Ca persoane tinere ați început să vă alegeți tot mai mult propriile voastre activități, de aceea astăzi vom încerca să înțelegem împreună că alegerile noastre reflectă întotdeauna prioritățile noastre. Iar în înțelegerea acestui lucru ne vom folosi de textul evangheliei din această Duminică a 3-a de peste an (B), în care vom vedea cum suntem încurajați să facem o prioritate în viață din trăirea ca adevărați discipoli ai lui Isus.
Ce înțelegeți voi prin expresia a lăsa totul?
Adică, să oprești subit sau brusc activitatea curentă pentru a putea face complet altceva, sau altfel spus de a-ți schimba complet planurile.
Puteți să oferiți câteva exemple de astfel de situații în care ați lăsat totul și v-ați schimbat complet planul?
Precum un mesaj subit de la cel mai bun prieten sau o invitație neașteptată la film sau….?
Zi de zi suntem tot mai implicați în activități importante. Și totuși, uneori sunt momente în care suntem dispuși să lăsăm totul și să ne schimbăm complet planurile. De ce?
De exemplu, s-a ivit o ocazie de a face altceva care e mult mai distractiv sau important! Sau altfel spus, schimbarea subită a planurilor noastre arată faptul că prioritățile noastre s-au schimbat.
Orice alegere făcută și pusă în practică subit care reflectă prioritatea noastră necesită și o oarecare libertate sau așa numitul liber arbitru. De aceea în continuare, înainte de a trece efectiv la Isus și la modul în care primi patru discipoli și-au exprimat această alegere liberă a voinței lor ce a dus complet la schimbarea priorităților lor în viață, vă invit să vedem un pic ce e cu această libertate și liber arbitru, sau voință liberă.
Ce este liberul arbitru sau voința liberă?
Este o abilitate de a face alegeri, libere, abilitate care este unică și specifică la ființele umane.
Însă atenție, că această alegere liberă poate fi și înțeleasă greșit sau abuzată. Cum adică?
Simplu, e incorect să crezi că libertatea e abilitatea de a face ceea ce dorești; de a fi capabil să alegi binele sau răul, în ciuda modului în care îi va afecta pe ceilalți.
Însă libertatea e abilitatea de a face ceea ce trebuie. Adică de a fi capabil să urmărești perfecțiunea morală și spirituală precum și fericirea veșnică fără nici o ezitare.
De aceea, libertatea folosită incorect nu face nimic altceva decât să ducă la opusul libertății, adică la…sclavia păcatului!
Sclavia păcatului?
Da, adică la dependențe, precum alcoolismul, drogurile, păcatele necurăției, și altele asemenea, la lăcomie și lista poate continua.
Adesea am auzit multe persoane care au căzut în astfel de păcate că, doresc să mă schimb, însă acum e extrem de dificil să mai fac asta. De ce credeți?
Din cauza libertății sau a alegerilor pe care le-au făcut. În scrisoarea către Romani, apostolul Paul ne spune în această privință Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci săvârșesc răul pe care nu-l vreau (Rom 7,19).
Consecințe?
Da, această alegere greșită sau exprimare greșită a libertății noastre presupune și o minciună spusă celor din jur, iar acea minciună ne poate prinde în capcană fiindcă odată porniți pe acest drum va trebui să continuăm să mințim pentru a putea susține minciunea originală.
Isus în evanghelia după Ioan (8,31-32) ne-a spus, Dacă rămâneți în cuvântul meu, sunteți cu adevărat discipolii mei și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera”.
De ce oare a spus Isus asta, că urmarea lui Dumnezeu ne va face mult mai liberi, atât pe noi cât și alegerile noastre?
Fiindcă urmarea lui Dumnezeu ne eliberează de starea de păcat care dacă nu e înlăturată ne poate înrobi; totodată această urmare ne permite să îndeplinim scopul pentru care am fost creați precum și atingerea adevăratei fericiri.
Un Catehism american pentru adulți spunea la un moment dat că Cea mai bună cale pentru a crește în libertate e de a săvârși fapte bune. Faptele bune ne ajută să ne eliberăm și să dezvoltăm obiceiuri bune. Drumul ce duce la pierderea libertății e prin fapte rele. Păcatul ne face sclavi ai răului și reduce capacitatea noastră de a fi liberi. Libertatea provine din a fi moral. Sclavia păcatului apare de la a fi imoral.
Știați că!
O persoană care duce o viață de virtute este cu adevărat liberă să facă tot ceea ce dorește fiindcă o face liberă să cunoască și să aleagă ceea ce e mai bine pentru ea.
Catehismul Bisericii Catolice la numărul 1733 spune că Cu cât facem mai mult binele, cu atât devenim mai liberi. Nu există libertate adevărată decât în slujirea binelui și a dreptății. Alegerea neascultării și a răului este un abuz de libertate și duce la „robia păcatului”.
Cum putem dobândi această libertate?
Prin controlul de sine. Urmarea legilor morale duce la control de sine, care ne va elibera de pasiunile exagerate și ne va face cu adevărat liberi. Alegerile greșite ne vor face sclavi ai păcatului și a propriilor noastre pasiuni, restricționând abilitatea de a alege altfel.
Care sunt consecințele folosirii greșite a libertății?
Un lucru e clar, că Dumnezeu ne respectă libertatea. Iar aici apare arhi-cunoscuta întrebare, Cum poate atotputernicul, pra-bunul Dumnezeu să permită să aibă loc atâtea lucruri teribile? Războaie, foamete, sclavie, uciderea copiilor de șoferi băuți și altele asemenea…..? Dacă Dumnezeu chiar îi iubește pe toți, atunci cum de a permis posibilitatea de a merge în iad?
Răspunsul la aceste întrebări aparent contradictorii stă în liberul arbitru sau mai simplu spus voința liberă.
De unde atâta rău în lume?
Mare parte din răul din lume e datorat alegerilor noastre. De aceea nu avem cum să îl învinovățim pe Dumnezeu pentru răul care își găsește originea în abuzul libertății din partea noastră.
Însă, datorită faptului că Dumnezeu este atotputernic și atotiubitor, adesea el va scoate ceea ce e bun din ceea ce e rău, atâta timp cât noi cooperăm cu harul său.
Riscul!
Astfel Dumnezeu își asumă un risc prin faptul că ne oferă liberul arbitru, sau voința liberă:
- Libertatea de a alege corect trebuie să includă și libertatea de a alege incorect adică de a-l respinge pe Dumnezeu.
- Din respect față de libertatea noastră, Dumnezeu nu ne forțează să luăm decizia corectă dar nici nu ne previne de la a le face pe cele greșite.
- Dacă ar interfera atunci noi nu am mai fi liberi! De aceea, adevărata iubire necesită libertatea!
Despre problema răului puteți viziona și următoarele materiale:
Episcopul Robert Baron:
Dr. Ravi Zacharias:
C.S Lewis:
În textul evangheliei din această Duminică, îl vom auzi pe Isus cum își cheamă primi discipoli care își schimbă subit planurile în acel moment al chemării lui Isus de a-l urma. Să ascultăm cu atenție această evanghelie:
În acel timp, după ce Ioan a fost închis, Isus a venit în Galileea, predicând evanghelia lui Dumnezeu 15 și spunând: “S-a împlinit timpul și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Convertiți-vă și credeți în evanghelie!” 16 Trecând pe lângă Marea Galileii, i-a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare, căci erau pescari. 17 Isus le-a spus: “Veniți după mine și vă voi face să deveniți pescari de oameni!” 18 Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat. 19 Și, mergând puțin mai departe, i-a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele lui, reparându-și năvoadele în barcă. 20 El i-a chemat îndată, iar ei, lăsându-l pe tatăl lor, Zebedeu, în barcă, împreună cu zilierii lui, s-au dus după el (Mc 1,14-20).
Ce le-a spus Isus pescarilor?
Veniți după mine și vă voi face să deveniți pescari de oameni!
Ce acțiuni ne arată faptul că Simon, Andrei, Iacob și Ioan și-au schimbat planurile de a-l urma pe Isus?
Că ei au abandonat imediat năvoadele sau plasele lor de pescuit. Iar Iacob și Ioan l-au părăsit pe tatăl lor care stătea în barcă și l-au urmat pe Isus.
Astfel, care a fost prioritatea principală în viața lor?
Urmarea lui Isus, a fi discipolul lui Isus, dar mai ales împărăția lui Dumnezeu.
Dacă stăm să ne gândim cred că a fost ceva cu adevărat uimitor la Isus de i-a făcut pe pescari să își schimbe prioritățile în viață atât de repede. Isus i-a chemat, iar ei au făcut imediat din acea invitație de a fi discipoli lui, cel mai important lucru în viața lor.
Tot la fel ne invită și pe noi Isus, să facem din a trăi ca discipoli ai lui, cel mai important lucru în viața noastră. Însă care acțiuni sau fapte, ne vor arăta că urmarea lui Isus este cea mai importantă prioritate în viața noastră?
Răspunsuri ar putea fi: participarea la sfânta Liturghie, rugăciunea zilnică, citirea Bibliei, a munci pentru dreptate, sau a fi un înfăptuitor de pace, sau un pacificator, și altele asemenea.
Rugăciunea finală (rostită împreună)
4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale
și învață-mă cărările tale!
5ab Călăuzește-mă în adevărul tău și învață-mă,
căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele!
6 Amintește-ți, Doamne, de îndurarea și de milostivirea ta,
pentru că ele sunt din veșnicie!
7bc Adu-ți aminte de mine în milostivirea ta,
pentru bunătatea ta, Doamne!
8 Domnul este bun și drept,
de aceea el îi învață pe cei păcătoși calea;
9 îi face pe cei sărmani să umble după dreptate,
îi învață pe cei smeriți căile sale. Amin
