Mc 5,1-20
Vindecarea unui posedat de diavol din ținutul gherasenilor
Astăzi vă invit să reflectăm asupra a trei lucruri ce reies din această vindecare a posedatului de diavol din ținutul Gherasenilor de către Isus. Primul e faptul că spiritele rele provoacă dezbinarea. Demoniacul este un simbol al diviziunii interioare din noi de fiecare dată când ne întoarcem spatele la Dumnezeu din cauza păcatului nostru pe care l-am comis. Chiar și diviziunile din familiile noastre, comunitățile și societate adesea sunt simptome ale lucrării celui rău. Diavolul ne ispitește cu calea ușoară, calea de a fi proprii noștri dumnezei și de a spune că Dumnezeu ne-a mințit când ne-a promit tuturor fericirea. Însă această ispită nu va face nimic altceva decât să ne ducă la distrugere.
Al doilea e faptul că puterea celui rău trebuie învinsă și nu negociată. Când Cristos nu este prezent, diavolul este lăsat neverificat și necontrolat, creând haos motiv și pentru care toți părem lipsiți de putere. Puterea celui rău ne controlează în momentul în care Cristos încă nu este prezent. Trist e faptul că sunt foarte mulți oameni, situații și locuri în care Cristos lipsește cu desăvârșire. Sunt atât de multe locuri și oameni care nu îl cunosc de loc și care nu au avut și nici nu au parte de experiența harului și milostivirii sale. Sunt atât de multe zone ale culturii, vieții moderne care încă sunt neatinse de evanghelia lui Cristos. Rezultatul? Puterea celui rău se impune tot mai tare și duce tot mai multe persoane la comiterea păcatelor.
Însă odată ce confruntăm răul cu puterea lui Cristos, în acel moment răul nu mai poate rezista. Păcatul și moartea nu mai au nici un viitor în momentul în care îl confruntăm cu puterea lui Cristos, punându-ne toată credința și speranța în el. Trist e faptul că adesea noi suntem ispitiți să facem compromisuri cu păcatul nostru și să raționalizăm faptele noastre. Un lucru e clar, că nu avem cum să co-existăm pașnic cu răul, ci trebuie distrus, trebuie alungat din viețile noastre și izgonit.
Al treilea e faptul că credința în Cristos trebuie împărtășită cu ceilalți. Cel posedat era plin cu dorința de a-l urma pe Cristos după vindecarea sa, însă în loc să îi permită Cristos îi dă o complet altă misiune. El dorește să meargă cu Isus din moment ce era recunoscător pentru că a fost eliberat de păcat și moarte, și totuși Cristos îi poruncește să rămână în urmă și să de-a mărturie de puterea și milostivirea lui Dumnezeu. Isus îi spune, Mergi acasă la ai tăi și povestește-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!”. Astfel, el a trebuit să meargă acasă și să îi spună familiei sale că el a avut parte nu doar de un dar personal ci unul pe care el trebuia să îl împărtășească și să îl comunice la cât mai multe persoane e posibil. Mesajul său este acela că Cristos învinge păcatul și că a frânt lanțurile diavolului asupra umanității. Pentru cel vindecat, casa era acum cu mult peste casa în care trăia familia sa.
Din păcate, astfel de mărturii de la aceste persoane care au avut parte de reînnoire nu ajung prea departe după cum Cristos și Biserica sa așteaptă de la ei. Da, aceste mărturii sunt împărtășite altora însă ele sunt adesea lăsate și păstrate doar în zona propriului lor grup. Sau de cele mai multe ori nu e un lucru interior de în, când vorbim despre Cristos cu cercul nostru de prieteni. Trebuie să știm că credința catolică crește din ceea ce e acum, iar asta datorită mărturiilor personale de credință a părinților noștri, preoților, laicilor și călugărilor misionari cărora nu le este rușine să își împărtășească experiența personală cu Dumnezeu. Acum e misiunea noastră să împărtășim celorlalți ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!, sperând ca aceasta să îi atragă pe ceilalți la Cristos. Amin
