Lc 9, 23-26
Sfânta Agata, pe care o comemorăm astăzi, este una dintre cele mai mari fecioare martire din perioada Bisericii primare, care, în mijloul persecuției, a ales să fie fidelă lui Cristos, indiferent de cost. Ea a fost martirizată în scurta, dar teribila, persecuție a împăratului Decius.
De menționat e faptul că această persecuție a fost prima care a avut loc pe teritoriul întregului imperiu Roman. Iar asta fiindcă toți cetățeni au fost obligați să ofere o jertfă zeilor romani, renunțând astfel la credința lor creștină în fața unui oficial Roman, după care obținea sau primea un certificat pe nume Libellus, ce atesta această faptă a lor.
Unii creștini și-au respins credința prin a oferi jertfe publice, unii și-au compromis credința prin a-i mitui pe oficiali pentru a le oferi acest certificat fără a face jertfa.
Sfânta Agata, era o tânără frumoasă care fusese pețită de mulți tineri bogați ai timpului ei. Ea însă își dăruise inima altuia. Ea se consacrase deja lui Cristos, promisese să îi fie mireasă, să își petreacă viața în rugăciune.
Un bărbat Roman, păgân, a amenințat-o că o va denunța autorităților dacă nu se căsătorește cu el. Ea însă tot a refuzat, să se căsătorească cu el iar din moment ce ea nu dorea să aducă jertfe zeilor păgâni a fost închisă, torturată și într-un final ucisă.
Biserica prin venerarea acestor fecioare martire, nu dorește să afirme faptul că căsătoria este rea. Căsătoria este foarte bună, este un sacrament instituit de Dumnezeu, spre sfințenia soților și spre proliferarea rasei umane și spre educare copiilor, toate sunt foarte bune.
Însă venerăm aceste fecioare martire, precum Agata, Suzana, Agneza, Anastasia, Dymphna, nu doar pentru curajul și perseverența lor ci și pentru iubirea imensă față de Cristos. Acestea au preferat să își ofere propria viață decât să trădeze unirea inimii lor cu inima lui Cristos. Nu erau doar niște fetițe naive, ci erau conștiente de ceea ce însemna consacrarea lor față de Cristos, într-o perioadă cu imense ostilități față de credință.
Câteva secole mai târziu, sfântul Benedict avea să își îndemne proprii călugări să nu prefere nimic altceva decât iubirea lui Cristos. Fecioarele martire ne-au arătat prin fidelitatea și credința lor, prin curăția și prin totala consacrare cum arată această iubire completă. De aceea ceea ce va trebui noi să facem mai presus de toate e de a nu ne compromite credința în fața ostilităților politice, dar mai ales să nu ne compromitem în fața ispitelor păcatului.
Acolo unde există o credință caldă și o iubire caldă față de Isus Cristos care mereu va produce o lipsă de curaj în fața ostilităților și o lipsă de noroc în fața ispitelor, însă o dorință arzătoare față de Cristos ne va umple cu soluții de a da mărturie publică față de credință și de respingere a păcatului.
În cultura noastră care crește tot mai mult în ostilitate față de Cristos și față de mesajul său, să ne rugăm sfintei Agata și tuturor celorlalte fecioare martire, să ne învețe să îl iubim pe Cristos dar mai ales să nu preferăm nimic altceva decât iubirea lui Cristos. Amin
