Duminica a 4-a a Paştelui (B)

Fap 4,8-12
1In 3,1-2
In 10,11-18

Am citit zilele acestea o poveste despre un preot care i-a spus sacristanului său să scrie psalmul responsorial pe tabla albă, înainte de începerea sfintei Liturghii. În ziua respectiv, responsoriul psalmului era, Domnul este păstorul meu și nu îmi doresc nimic altceva. Din moment ce tabla era prea mică preotul i-a spus sacristanului să scrie doar Domnul este păstorul meu, iar asta este de ajuns. Din moment ce preotul a fost ocupat cu alte lucruri, nu s-a mai obosit să verifice ceea ce a scris băiatul pe tablă. Când sfânta liturghie a ajuns la psalmul responsorial iar responsoriul trebuia repetat, preotul a rămas surprins, dar și amuzat, auzind poporul cântând, Domnul este păstorul meu, iar asta este de ajuns.

Aceasta este o mică greșeală din partea sacristanului însă este totodată și o declarație de credință extrem de semnificativă. Da, a cunoaște că Isus este păstorul nostru este mai mult decât de ajuns pentru a ne putea inspira să continuăm să trăim ceea ce ne cere credința noastră.

Duminica din mijlocul timpului pascal, în care ne aflăm, mai este celebrată și ca Duminica Bunului Păstor. Isus este bunul păstor. El își dă viața pentru oile sale, pentru turma sa care este Biserica. Dacă ascultăm cu atenție psalmul 23, vom putea auzi cuvintele sale, care sunt atât de liniștitoare, Domnul este păstorul meu nu voi duce lipsă de nimic,/el mă paște e pășuni verzi, mă conduce la ape de odihnă,/îmi înviorează sufletul. Mă călăuzește pe cărări drepte de dragul numelui său./ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morții, nu mă tem de nici un rău, căci tu ești cu mine, toiagul și nuiaua ta mă mângâie.

Prin acest psalm, al 23-lea, ni se reamintește că Isus nu doar că ne protejează în cele mai întunecate momente din viața noastră, ci, că el, în mod liber, își dă viața pentru noi. Vă da-ți seama, cât de mult ne iubește Isus? Dacă există un păstor bun, cu siguranță există și păstori răi.

Viața unui păstor, în timpurile biblice, era una de dăruire de sine și de sacrificiu. Ocupația sa principală era aceea de a supraveghea cu grijă și de aproape turma. În Palestina, păstorul aducea oile în staul în fiecare noapte. Acest staul era format dintr-un perete circular cu o deschizătură sau o ușă prin care intrau oile. Odată ce oile se aflau înăuntru pe timpul nopții, păstorul dormea la intrare, la ușă, întreaga noapte. Oile nu aveau cum să iese afară fără a călca peste trupul păstorului, ceea ce înseamnă că oile nu ieșeau afară întreaga noapte. Isus este poarta oilor și oricine intră prin el va fi în siguranță și va putea intra și ieși în mod liber fiind liniștit că va găsi pășune. Alți fură și ucid și distrug însă Isus este păstorul cel bun.

De asemenea, stăpânul oilor, crește împreună cu turma și rămâne cu aceeași turmă întreaga sa viață. El cunoaște fiecare oaie din turma sa. El le cheamă pe fiecare pe nume și îți poate spune povestea fiecărei oaie în parte, unde și când s-a născut, problemele pe care le-a avut în viața ei, caracteristicile ei personale, și multe altele. El are grijă de nevoile individuale ale fiecăreia. El cunoaște deja care are tendința de a rămâne în urma turmei după o lungă călătorie și le duce în brațe la nevoie. El cunoaște care din ele are tendința de a se rătăci de turmă și le supraveghează îndeaproape când trec printr-un loc periculos. El cunoaște care din ele sunt însărcinate și care are nevoie de mâncare specială. Când sunt atacate de lupi sau de hoți el își riscă viața și luptă pentru a le apăra. El este păstorul cel bun care își dă viața pentru oi. Isus este păstorul cel bun care își dă viața pentru oile sale, pentru noi.

Isus ne invită pe toți astăzi să luăm parte la munca sa de îngrijire a oilor, fiecare în propriul său mod. Însă el, îi cheamă pe unii dintre noi la un angajament pe toată viața pentru a lucra în păstorirea turmei lui Dumnezeu. Acești oameni sunt chemați să ia parte mai îndeaproape decât restul credincioșilor, la viața și lucrarea lui Isus, Bunul păstor. Dacă astăzi, veți auzi vocea lui Dumnezeu chemându-vă la acest stil de viață, să nu vă împietriți inimile și să nu vă astupați urechile. Iar dacă nu auziți chemarea lui Dumnezeu la acest stil de viață, atunci faceți tot ce vă stă în putință pentru a-i încuraja pe cei care sunt chemați sau pe cei care se luptă cu urcarea acestei trepte, de a călca pe urmele lui Isus, Bunul Păstor.

Cine sunt păstori? Pe plan politic, este președintele, guvernatori, căpitani, șefii de departamente, și mulți alți care se află în funcții de conducere.

Pe plan familial și educațional sunt părinți, gardieni, profesori, instructori de clase, învățători, supervizori și mulți alți asemenea, și ei sunt păstori. Pe plan ecleziastic episcopi, preoți parohi, capelani, directori sunt păstori, fiecare după capacitatea proprie. Pe scurt, Duminica aceasta este o sărbătoare a tuturor celor care sunt conducători sau capi vrunui grup sau întreprindere.

Dacă există păstori buni, cu siguranță există și păstori răi, sau nu chiar atât de buni. Putem da unele caracteristici a ceea ce reprezintă un păstor rău. Ca de exemplu, un păstor care s-a implicat în jocurile de noroc sau în exploatări ilegale, sau slujește doar pentru a obține bani, sau care este implicat în violuri și răpiri, sau care are armată proprie sau folosește violența, sau care trișează la alegerile electorale, cumpără voturile oamenilor, minte, practică corupția și multe alte vicii, precum foamea după putere și autoritatea și nu în ultimul rând, omul Da-ului.

Păstori cei buni sunt cei care sunt pentru Dumnezeu și pentru oameni, pentru țară, iubitori de pace și dreptate, pentru constituție, pentru democrație, pentru săraci, pentru viață, biserică, mediu înconjurător, care se poate controla pe sine, care are curaj și eroism, răbdător, perseverent, și multe altele.

Toți acești păstori buni sunt cei care sunt gata să își de-a viața după cum a făcut și Isus Cristos, care a fost răstignit pe cruce pentru noi.  Păstori cei buni care își dau viața de bunăvoie sunt soți și soțiile care își arată devotamentul ,unul față de celălalt, zi de zi, profesori care petrec ore suplimentare pentru a-i învăța pe elevi mai slabi, doctori și asistentele care lucrează neîncetat pentru a avea grijă de pacienți lor.

Ei sunt acei părinți care fac sacrificii nenumărate pentru binele copiilor lor. Dar, din păcate, mulți părinți uită adesea acest rol al lor. Ei sunt mereu preocupați cu procurarea bunurilor materiale precum bani, pentru ca, conform spuselor lor, copii lor să studieze în școlile cele mai bune, să mănânce mâncare bună, să primească îngrijirii medicale bune, să de-a tot ce e mai bun pentru ei, ca ei să nu ducă lipsurile pe care le-au dus și ei. Rezultatul? Copii devin extrem de răsfățați, lacomi și dependenți de droguri și multe altele asemenea.  Iar asta datorită faptului că noi uităm cel mai important lucru pe care trebuie să îl facem, adică acela de a-ți rezerva, ca părinte, timp pe care să îl petreci cu copilul tău, prezență și atenție pe care nici un ban din lume nu le poate da. Iar acestea trebuie acordate liber. De multe ori angajam, plătim oameni care să acționeze ca păstori și să îndeplinească responsabilitățile pe care noi trebuie să le facem.

În încheiere să reflectăm asupra acestor cuvinte pe care ni le-a spus Isus, Eu sunt păstorul cel bun, eu am grijă, la care a adăugat, Te trimit după cum și eu am fost trimis. Suntem noi oare cu adevărat păstori buni? Amin