Mt 11,20-24
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi ne va prezenta un Isus mâniat și indignat. Această imagine nu este una atât de favorabilă însă astfel de imagini sunt necesare pentru o mai larga perspectivă a seriozității și a urgentării predicii sale asupra împărăției lui Dumnezeu.
Isus este supărat din cauza indiferenței a indeciziei și a lipsei de pocăință. În ciuda faptelor mărețe și a miracolelor pe care le-a înfăptuit la Betsaida și la Corazin, nici una din aceste fapte nu au provocat convertirea, pocăința și schimbarea vieții vrunuia dintre ei.
Frica de iad, păcatul, pedeapsa, judecata, focul, condamnarea și chinul sunt cuvinte de valoare în Biblie. De fapt, aceste cuvinte sunt importante în orice religie. Ele sunt 
importante în ceea ce privește credința, în angajamentul și în alegerea pe care cineva o face în relație cu Dumnezeu. Cartea Înțelepciunii spune la un moment dat că În toate cuvintele tale, amintește-ți de cele din urmă ale tale și nu vei păcătui în veci.
Există ceva ce e mult mai important decât mânia și păcatul, ceva ce e mult mai important decât mustrarea pe care o face Isus. Dincolo de mânie de ne-convertirea cetăților Betsaida și Corazin există o invitație la iubirea lui Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu este ceva mult mai mare decât păcatul. Iertarea lui Dumnezeu este infinită. Întotdeauna oferă oportunitate de schimbare și de reînnoire proprie. Nu există cazuri fără speranță cu Dumnezeu. Când devenim nervoși pe starea noastră de păcat și prindem o frică față de Iad atunci ne dăm seama că ne întoarcem spre Dumnezeu care ne primește cu iubire, cu blândețe și iertare.
