Mt 11,20-24
Mustrarea cetăților care nu se convertesc
O femeie care fusese comunistă încă din naștere, spusese că întrebase la un moment dat un om de afaceri creștin: dacă ești un creștin, cum trăiești tu diferit de mine astăzi? Când te-ai ridicat din pat în această dimineață, L-ai întrebat pe Dumnezeu ce vrea El ca tu să faci sau cum ar trebui să trăiești această zi? Ți-ai cheltuit bani diferiți de ieri fiindcă ai crezut că Dumnezeu e adevărat? Dacă aceste întrebări ne-ar fi fost adresate nouă cum am fi răspuns?
Dacă Isus ar da să ne viziteze comunitatea astăzi, ce ar spune? Ne-ar da el un avertisment după cum a făcut cu cele două cetăți, din textul evangheliei de astăzi, Corazin și Betsaida? Cum am răspunde noi? Corazin și Betsaida au fost binecuvântate cu vizita lui Dumnezeu și cu lucrările sale minunate. Însă de ce oare Isus era supărat pe aceste două comunități? Și-l vom auzi spunând: Vai ţie… Cuvântul vai este o expresie a durerii, a milei dar și a mâniei. De ce Isus a lansat un avertisment atât de dur? Iar asta fiindcă oameni care au ascultat evanghelia au răspuns cu indiferență și apatie. Nu au făcut nimic. Nu s-au căit și nici nu s-au întors la Dumnezeu. Căința cere automat și schimbare, o schimbare a inimii a stilului de viață. Cuvântul lui Dumnezeu este dătător de viață și ne salvează de la distrugere, mai exact de la pierzarea, distrugerea sufletului dar și a trupului. Mânia lui Isus este îndreptată spre păcat și spre tot ce ne împiedică din a îndeplini voința lui Dumnezeu. În iubire el ne cheamă să umblăm pe calea sa, a adevărului și a libertății, a harului și a blândeții iubitoare, a dreptății și a sfințeniei.
Cu alte cuvinte, mântuirea este principala datorie pe care Dumnezeu ne-a dat-o în viață. Iar asta fiindcă cu toți avem nevoie de mântuire. Până și Isus afirmase acest adevăr când le-a spus celor care credeau că nu au nevoie de mântuire. Georges Bernanos, un mare scriitor francez și autor al cărții Jurnalul unui preot de țară, a spus că Nu voi uita niciodată că marea mea prioritate este mântuirea. Prin urmare, ca și creștini, va trebui să afirmăm mereu acest mare adevăr.
Un lucru e clar că și noi putem avea această mântuie dacă îl ascultăm cu atenție pe Isus și dacă punem în practică tot ceea ce el a predicat și ne-a învățat. Am dat zilele acestea de o poveste despre un predicator și un fabricant neconvertit la creștinism de săpunuri care s-au întâlnit la un moment dat pe stradă. Acesta plin de batjocură i-a spus preotului: Evanghelia pe care o predici nu e chiar atât de buna, fiindcă tot mai sunt foarte mulți oameni răi.
Predicatorul a tăcut până când au trecut de un copil care făcea omuleți din noroi. Copilul era murdar din cap până în picioare. Arătând spre copil predicatorul i-a spus comerciantului: George, produsele tale nu sunt atât de eficiente, pentru că tot mai e foarte multă mizerie în lume. Ooo, dar săpunurile mele îi curăță doar pe cei care le folosesc, a răspuns comerciantul. Exact! A răspuns predicatorul. Astfel omul a fost prins în propria sa capcană.
Întrebarea cu care aș dori să închei este, Primiți cuvântul cu credință și ascultare sau cu dubiu și indiferență? Amin
