Lc 4,31-37
Cum poți descrie o persoană cu autoritate? O persoană are autoritate fiindcă el este autorul și cel care o face. El este unul care vorbește cu multă credibilitate și reabilitate. Însă Dumnezeu este autoritatea supremă din moment ce el este creatorul și autorul tuturor creaturilor. De asemenea, Dumnezeu e cel care ne guvernează prin alți. După cum spusese și sfântul apostol Paul, Nu există autoritate decât de la Dumnezeu (Rom 13,1). De aceea trebuie să respectăm și să ascultăm toată autoritatea legitimă. Dacă nu vrem sau refuzăm, nu vom rezolva nimic altceva decât să ajungem în haos, neștiind pe cine și ce să urmăm.
După cum fusese învățat și citat de cineva că prin instituire divină, autoritatea în Biserică stă în ierarhie. Ea nu vine de la oameni ci de la Dumnezeu. Pe de altă parte, autoritatea civilă poate veni în diverse forme însă și ea vine și de la Dumnezeu. Creștini ar trebui să asculte de autoritățile civile din moment ce ele îl reprezintă pe Dumnezeu în sfera lor temporală. Nu există nici un conflict în inima creștinului, între loialitatea lui sau a ei creștină, și loialitatea lui sau al ei față de țară. Ambele provin de la Dumnezeu în diferitele sfere ale vieții.
Isus în textul evangheliei de astăzi ne-a vorbit ca unul care are autoritate fiindcă el rostește numai cuvântul lui Dumnezeu pe care nimeni nu l-a mai spus până acum. Când rabini învățau, ei își susțineau afirmațiile cu citate ale altora cu autoritate. Profeți vorbeau cu o autoritate delegată, de exemplu Așa spune Domnul…. Când Isus vorbea, el nu avea nevoie de nici o autoritate pentru a-și susține afirmațiile, fiindcă el era autoritatea însăși, întrupată, Cuvântul lui Dumnezeu făcut om. Când vorbea, Dumnezeu era cel care vorbea. Așa că întrebarea e, Cum răspundem noi cuvântului lui Dumnezeu? Îl ascultăm noi cu supunere selectivă sau cu întreaga noastră credință și ascultare?
Isus poruncea duhurilor rele să iasă afară cu autoritate și putere. Isus a luat existența celui rău în serios, ca pe ceva cu adevărat real. Cu calm și autoritate a scos duhul rău din acel om din sinagogă. Ce are aceasta de-a-face cu noi? Cineva a spus că diavolul este o realitate. Că întâlnim răul în noi înșine când suntem ispitiți, când cedăm ispitei, când facem ceea ce nu intenționasem să facem, când ignorăm vocea propriei noastre conștiințe. Întâlnim răul în persoanele din jurul nostru, în societatea noastră, în lume. Adesea avem impresia că societatea noastră este un rău permanent. Ce va trebui să facem? Ceea ce ne spune și apostol Paul, de a urma calea Duhului Sfânt care îl împiedică pe cel rău și nu îl lasă să se răspândească în viața noastră.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra a ceea ce poate face Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, după cum spusese și o călugăriță și citez, Ne judecă sau noi nu vom putea să îl suportăm și îl vom abandona (In 12,48). Curăță sau expune răul, scoate în evidență binele (In 15,3; Tim 4,5). Ne obligă sau dacă îl suportăm va trebui să îl dam mai departe (Fap 4,4). Reînnoiește sau îți dă o viață nouă (1Pt 1,23). Amin
