Duminica 1 din Advent (C)

Ier 33,14-16
1Tes 3,12-4,2
Lc 21,25-28.34-36

Adventul – Vegheați….și rugați-vă

Începem astăzi un nou timp al Adventului. Isus este motivul pentru acest timp, motivul pentru timpul adventului pe care îl începem astăzi și motivul pentru care avem crăciunul. În mijlocul acestei goane și forfote a vieții din această perioadă de dinaintea Crăciunului, grabă de a pregăti totul cum se cuvine pentru Crăciun, va trebui să ne amintim că Isus este motivul pentru care avem Crăciunul. Trebuie să avem grijă să nu uităm acest motiv al acestui timp.

Pentru a ne ajuta să îl păstrăm pe Isus ca motivul principal al Crăciunului, Biserica ne oferă patru săptămâni al adventului pentru a ne pregăti inimile pentru Isus. Într-adevăr întreaga noastră viață, și nu doar adventul, este o pregătire și o așteptare a lui Dumnezeu. Astfel, evanghelia de astăzi ne îndeamnă să ne pregătim pentru cea de-a doua venire a lui Isus, și din moment ce nu știm când va avea loc aceasta, am putea vedea acest text evanghelic de astăzi ca o cerință și un îndemn de a fi gata să fim chemați din această viață în orice moment, de a fi gata mereu pentru moartea noastră. Isus ne oferă astăzi două sfaturi importante. Primul sfat al lui Isus este: Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, (v.34).

Isus ne cere astăzi să fim mult mai atenți la atracțiile și la ispitele din viață care ne îndepărtează de adevăratul scop al vieții, adică Isus însuși care este adevărul nostru scop și sens în viață. Nu există nici o fericire durabilă, doar o scăpare temporară din ziua de astăzi precum și dezamăgirile și responsabilitățile ei, în necumpătare, beţie şi grijile vieţii la care a făcut și Isus referință în evanghelia de astăzi. Prin urmare, pacea veșnică și fericirea din cel de-al doilea sfat al lui Isus este acesta: Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!” (v.36).

Observați cum Isus ne cere să ne rugăm. Dacă suntem prea ocupați din a ne ruga atunci cu adevărat suntem prea ocupați. Cea de-a doua lectură din sfântul Paul ne sfătuiește și ea asupra modului în care să ne folosim timpul: vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Isus ca, aşa cum aţi primit de la noi cum trebuie să umblaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa să umblaţi ca să prisosiţi tot mai mult! (1Tes 4,1).

Astfel, aceste cuvinte de la Isus și de la Paul ar trebui să ne facă să ne întrebăm: Cum ne petrecem timpul? Va trebuie să renunțăm la ceea ce e o pierdere de timp și care ne dăunează pentru ca să veghem…și să ne rugăm și să umblaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa să umblaţi ca să prisosiţi tot mai mult!

Am dat zilele acestea de un poem care ne va ajuta să ne gândim asupra modului în care va trebui să ne folosim timpul în fiecare zi:

Am îngenunchiat însă nu pentru mult,

Fiindcă aveam prea multe de făcut.

A trebuit să mă grăbesc să ajung la muncă

Fiindcă facturile acuși trebuiau plătite.

Așa că am îngenunchiat și am spus o rugăciune grăbită,

Și am și sărit în picioare din genunchi.

Datoria mea creștină era acum împlinită

Sufletul meu se putea odihni în pace.

Toată ziua nu am avut timp deloc

Să transmit un cuvânt bun.

Nici un timp să vorbesc de Cristos prietenilor,

Mă temeam că vor râde de mine.

Nu am timp, nu am timp, am prea multe de făcut,

Acesta era strigătul meu continuu

Nu am timp să dau sufletului ce are nevoie

Însă tot a sosit timpul, a sosit timpul să mor.

Am ajuns în fața Domnului,

Am ajuns, și am stat cu privirea la pământ.

Fiindcă în mâinile lui Dumnezeu se afla o carte;

Era cartea vieții mele.

Dumnezeu a privit în această carte și a spus

Te-am așteptat zi de zi

mi-am trimis propriul meu Fiu, Isus, pentru tine

Însă rareori ai găsit timp și pentru El.

A găsi timp pentru Isus, acesta e motivul acestui timp al adventului. Adventul este un timp de har ce ni s-a dat de Biserică pentru a ne ajuta să ne pregătim inimile pentru venirea lui Isus. Nu rata harul lui Dumnezeu care ne așteaptă în acest timp al adventului. Folosește-te de advent ca pe un timp în care îți poți aprofunda relația ta cu Dumnezeu, de a-ți pregăti inima pentru întâlnirea cu Dumnezeu atunci când vei fi chemat din această viață, și ne a ne pregăti inima pentru celebrarea Crăciunului. Acesta e singurul dar de Crăciun, darul lui Isus însuși. Magazinele promovează enorm de mult Crăciunul fiindcă e perioada în care fac cei mai mulți bani. Însă Isus ne spune astăzi: Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, (v.34). Adventul este cu adevărat un timp, însă un timp în care va trebui să veghem și să ne rugăm mereu, după cum ne-a spus Isus în evanghelia de astăzi, și după cum ne-a spus și apostolul Paul: să umblaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa să umblaţi ca să prisosiţi tot mai mult! Așa că întrebarea e: Cum ne folosim timpul? Îl folosim așa cum trebuie sau îl irosim inutil? Ca răspuns la aceste întrebări aș dori să vă împărtășesc un alt poem:

Rezervă-ți timp ca să gândești –

Fiindcă e sursa puterii.

Rezervă-ți timp ca să citești –

Fiindcă e baza înțelepciunii.

Rezervă-ți timp ca să te joci –

Fiindcă e secretul tinereții.

Rezervă-ți timp ca să faci liniște –

Fiindcă e singura ocazie de a-l căuta pe Dumnezeu.

Rezervă-ți timp ca să fii conștient –

Fiindcă e o ocazie de a-i ajuta pe ceilalți.

Rezervă-ți timp ca să iubești și să fii iubit –

Fiindcă e cel mai mare dar al lui Dumnezeu.

Rezervă-ți timp ca să râzi –

Fiindcă e muzica sufletului.

Rezervă-ți timp ca să fii prietenos –

Fiindcă e drumul spre fericire.

Rezervă-ți timp ca să visezi –

Fiindcă din asta e făcut viitorul.

Rezervă-ți timp ca să te rogi –

Fiindcă e cea mai mare putere de pe pământ.

Dar mai presus de toate, în acest timp al adventului noi va trebui să ne rezervăm timp pentru Isus. De aceea aș dori să închei cu cuvintele din lecturile de astăzi pe care tot le-am repetat:

Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!” (v.36).

Vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Isus ca, aşa cum aţi primit de la noi cum trebuie să umblaţi şi să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, aşa să umblaţi ca să prisosiţi tot mai mult! (1Tes 4,1). Amin