Botezul Domnului (C)

Is 40,1-5.9-11
Tit 2,11-14;3,4-7
Lc 3,15-16.21-22

Astăzi celebrăm sărbătoarea Botezului Domnului. George Caird, în cartea sa de comentarii asupra evangheliei lui Luca a adresat următoarea întrebare, De ce a fost Isus Botezat? Noi, cei care participăm la această sfântă Liturghie, putem răspunde la această întrebare? Care este motivul pentru care Isus a fost botezat? La urma urmei, Catehismul al Bisericii Catolice la numărul 1279 spune că Rodul Botezului sau harul baptismal este o realitate bogată, care comportă: iertarea păcatului strămoşesc şi a tuturor păcatelor personale; naşterea la viaţa cea nouă, prin care omul devine fiu adoptiv al Tatălui, mădular al lui Cristos, templu al Duhului Sfânt. Noul Testament este destul de consistent în faptul că Isus nu a avut nici un păcat propriu ce trebuia mărturisit.

Caird a continuat că Isus s-a dus să fie botezat atunci, nu din motive personale, ci ca persoană cu o chemare, cu o vocație publică. Ioan Botezătorul a chemat întregul Israel la convertire, și împreună cu Israelul și Isus trebuia să vină. Isus a locuit în mijlocul oamenilor păcătoși motiv pentru care nu avea cum să se separe pe el însuși de ei. Mai degrabă, el trebuia să se identifice pe deplin cu ei, în această călătorie a lor spre Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, botezul nu este ceva necesar pentru Isus Cristos. El a fost întotdeauna fiul preaiubit al lui Dumnezeu în care și-a găsit plăcerea.  Și totuși el a ales să fie botezat, pentru a se identifica cu nevoia noastră de iertare și cu dorința noastră de mântuire. Pentru a ne putea conduce în împărăție, el însuși avea să intre pe aceeași singură ușă deschisă pentru noi, pe ușa botezului dar și pe ușa celorlalte sacramente. Altfel spus, El a fost Botezat pentru a fi solidar cu noi.

Cum putem noi, ca și creștini, să ne trăim promisiunile baptismale? În sacramentul botezului noi îl primim pe Duhul Sfânt. Anul 1998, a fost declarat de papa Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea apostolică Tertio Millenio Adveniente, ca anul Duhului Sfânt.  Tot începând cu anul 1998 am început să avem parte de diferite experiențe, de crize și probleme. S-a raportat că existau unele companii și fabrici care urmau să se închidă din cauza acelei crize din Asia. A existat concedieri în masă. Foarte mulți oameni care rămâneau fără locuri de muncă. În astfel de momente, de ocazii, avem nevoie de revărsarea Duhului Sfânt, mai ales când e vorba de luarea de decizii și de alegeri. De aceea va trebui să reflectăm mai mult înainte de a lua o decizie, indiferent  de decizie.

 Se spune că  un diamant este un mineral tare, transparent și minunat, un carbon cristalin ce este folosit ca bijuterie, bijuterie după care sunt înnebuniți foarte mulți oameni. Însă acest mineral dur își obține valoarea precisă doar dacă este finisat și evaluat conform a patru elemente principale, adică tăierea, culoarea, claritatea și costul.

Conform unui anumit preot, și noi suntem asemenea diamantelor, nu suntem nimic altceva decât un carbon negru, îngropat în păcat și moarte. Însă Cristos a venit pentru a ne curăța cu sacrificiul său și cu moartea sa pe cruce. După cum spunea și sfântul apostol Paul, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea [lui] pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. (Rom 6,4).

Ca și creștini botezați, va trebui să fim mereu formați, până vom ajunge la perfecțiune, pentru ca Cristos să ne poate valorifica ca neprețuiți. Astfel, asemenea diamantului dur care are nevoie de acele patru elemente principale pentru a deveni neprețuit, și noi, avem nevoie de alte patru lucruri principale pentru a deveni neprețuiți în ochi lui Dumnezeu, adică de Cristos, Biserica, Convertirea și Caritatea.

În primul rând de Cristos. Cristos este fiul lui Dumnezeu, fiul Tatălui iar prin puterea Duhului Sfânt, s-a născut din fecioara Maria. Isus este cel care îi va salva, mântui pe oameni din păcatele lor. Şi nu este în nimeni altul mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.(Fap 4,12) El este Mesia și mediatorul dintre Dumnezeu și om. Ele este fundamentul, începutul și sfârșitul vieții noastre creștine. El ne conduce la Tatăl și ne-a dăruit un dar, pe Duhul Sfânt pentru ca să fim părtași ai învierii sale. Da, el ne-a dat-o pe mama sa, ca să fie și mama noastră. Avem tot ce ne trebuie, de aceea nu avem ce să cerem mai mult, cu excepția realizării faptului că fără el nu putem face nimic.

În al doilea rând Biserica. Prin botez, am fost încorporați în trupul lui Cristos, poporul lui Dumnezeu și am fost făcuți părtași ai preoției lui Cristos, a misiunii sale regale și profetice. Am fost învăluiți de mama noastră sfânt, Biserica prin Euharistie și prin alte sacramente, prin cuvântul lui Dumnezeu și prin îndrumarea succesorilor apostolilor și a comuniunii credincioșilor.

În al treilea rând Convertirea. Noua viață obținută prin botez poate fi slăbită, pierdută până și de mizeria, de noroiul păcatului. Există o continuă chemare la o constantă metanoia, adică la o constantă, continuă schimbare a inimii, după cum și Cristos ne invită la convertire și la reconciliere, pocăiți-vă și credeți în evanghelie. Diamantul din noi poate fi transformat de noroiul negru al păcatului, însă dorința noastră constantă de a ne întoarce la Dumnezeu ne permite să strălucim puțin câte puțin din nou, datorită imensei sale milostivirii. Convertirea este un ingredient nestemat al acestui proces.

Și în cel de-al patrulea rând, Caritatea. Catehismul Bisericii Catolice, la numărul 1822 spune că virtutea teologală prin care îl iubim pe Dumnezeu mai presus de toate, pentru El însuși, şi pe aproapele nostru, ca pe noi înșine, din iubire faţă de Dumnezeu.  Caritatea este cea mai mare virtute care Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură (1Cor 13,7). Fără caritate, nu câștigăm nimic, cu ea, vom putea îmbrățișa totul, inclusiv crucea.

Și voi încheia cu câteva întrebări asupra cărora să reflectăm în decursul zilei de astăzi, Știm oare, când și cum am fost botezați? Dacă nu, de ce nu ne interesăm pentru a o celebra asemenea zilei noastre de naștere? Am putea participa la sfânta Liturghie în acea zi, să spunem un rozariu, să facem o oră de adorație sau să rostim din nou promisiunile baptismale și să medităm asupra semnificației lor. Amin