Mc 6,1-6
Respingerea de la Nazaret
Cu câțiva ani în urmă am găsit o știre pe internet precum că o anumită femeie s-a dus în vizită la fratele ei într-un anumit sat. Însă odată ajunsă acolo a și fost imediat suspectată că ar avea o boală extrem de gravă și contagioasă pe nume SARS (Sindrom Respirator Sever Acut), de către locuitori acelui sat. Totul din cauza faptului că se tot plângea de amețeli și că tot tușea într-una. Ce credeți că au făcut locuitori acelui sat? Au mers și au dat-o afară din sat imediat.
Prin urmare, de cele mai multe ori, dacă nu chiar mereu, respingerile și criticile cele mai dure le primim adesea de la acele persoane care ne sunt foarte apropriate și familiare precum: unul din membri familiei noastre, o rudă, sau un vecin cu care ne întâlnim și ne înțelegem bine. Iar Isus nu a fost scutit de aceasta. Asemenea femeii care a fost suspectată că ar avea SARS, Isus, în momentul în care s-a întors înapoi în propriul său sat natal nu ca fiul tâmplarului ci acum ca un rabii cu proprii lui discipoli, a avut parte de exact aceiași soartă. Iar experiența lui a fost una mult mai rea. El nu avea acea boală SARS ci tot ceea ce a dorit a fost să transmită vestea cea bună. De fapt, El nu răspândea nici un fel de boală ci din contră, vindeca oameni de bolile lor.
Cu alte cuvinte, proprii săi concitadini au fost complet reticenți față de el. iar motivul e următorul, ei îl cunoșteau pe tatăl lui care era un tâmplar de al lor, precum și pe mama lui, și rudele sale, adică ei îl cunoșteau și pe Isus.
Cu toți știm foarte bine deja că în timpul zilelor de Sabat Isus avea obiceiul de a se duce la sinagogă pentru a participa la slujbele de la sinagogă. Iar când a venit rândul său să citească, proprii săi concitadini au ascultat de data aceasta cu o foarte mare atenție fiindcă ei auziseră deja de miracolele pe care le făcuse în alte cetăți. Isus i-a uimit cu pe toți cu o aparentă mustrare pentru faptul că nici un profet sau slujitor al lui Dumnezeu nu a primit cinste din partea propriilor săi concitadini. Oameni din Nazaret s-au simțit jigniți și ofensați și au refuzat să asculte ceea ce avea de spus. Au disprețuit predica sa fiindcă era un simplu muncitor, un tâmplar, un om simplu ca și ei dar mai ales îl disprețuiau datorită familiei sale. Acesta e modul în care familiaritatea poate aduce o mare nemulțumire.
Un lucru e clar, că Isus este asemenea nouă în toate. Însă Isus era fără de păcat pe când noi suntem oameni păcătoși. În Isus există acel ceva pe care proprii săi concitadini dar mai ales noi nu reușim să vedem sau să înțelegem. Care să fie oare?
În primul rând, curăția inimii. Doar atunci când, inimile noastre vor fi curate, pure noi vom reuși să trecem dincolo de circumstanțele normale ale vieții noastre pentru a-l putea vedea pe Dumnezeu. Un episcop, într-una din cărțile sale intitulate Doar Isus, Mereu Isus, spunea că doar o inimă curată poate să vadă lucrările lui Dumnezeu în flori, în copii străzii, în simplitate, în normalitate, în rutina vieții de zi cu zi.
Iar al doilea lucru e faptul că Isus era complet încrezător în Dumnezeu Tatăl. Cel mai bun mod prin care el a exprimat aceasta e rugăciune, și tot la fel și pentru noi, cel mai bun mod prin care putem exprima încrederea noastră în Dumnezeu Tatăl e prin rugăciune. Rugăciunile noastre adesea nu primesc răspuns din partea lui Dumnezeu fiindcă ne lipsește credința și încrederea. Sunt sigur că dacă ne-am ruga cu adevărat cu credință, încredere în Dumnezeu, rugăciunile noastre ar primi răspuns, însă nu chiar cu ne-am dori noi. Dacă chiar ne-am ruga cu credință și încredere atunci nu am avea probleme în a vedea cât de fidel este Dumnezeu față de noi, fiindcă Dumnezeu chiar ascultă rugăciunile noastre și face mereu fapte minunate în viețile noastre. Tot ceea ce trebuie să facem e să deschidem ochii pentru a le vedea.
Întrebarea cu care aș dori să închei este, Noi cum primi respingerea din partea celorlalți, mai ales a oamenilor pe care noi îi considerăm ca și prieteni? Iar ca răspuns vă invit să reflectăm la cuvintele sfântului apostol Paul: Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine (Rom 12,21). Amin
