Mal 3,1-4
Evr 2,14-18
Lc 2,22-40
Isus împlinirea speranțelor lui Simeon și ale lui Israel
A trecut mult timp, foarte mult timp în care bătrânul Simeon l-a așteptat pe Isus. Iar într-un final Simeon, un om drept și devotat, a avut privilegiul unic de a-l lua pe pruncul Isus în propriile sale brațe (Lc 2,28). El l-a ținut pe pruncul Isus aproape de inima sa. Iar în acea clipă în care l-a ținut pe Isus aproape de inima sa, el a ținut răspunsul speranței sale și a speranțelor lui Israel, a mângâierii lui Israel (Lc 2,25). El a ținut în brațele sale, după cum a spus, gloria lui Israel și lumină spre luminarea neamurilor (Lc 2,32). Gloria lui Dumnezeu a fost văzută sub forma unui nor de nenumărate ori în Vechiul Testament, pe muntele Sinai (Ex 24,16), în Tabernacolul din deșert (Num 9,16-18), dar și în momentul consacrării templului din Ierusalim (1Rg 8,10-11). Însă acum Isus este gloria lui Israel și revelarea lui Israel. Până acum, iudaismul a avut o vedere parțială a strălucirii lui Dumnezeu prin gloria acelui nor, însă acum cu toți pot vedea gloria sau revelarea lui Dumnezeu în pruncul Isus. Simeon a mai spus despre Isus că este lumină. Până acum marea lumină din templu era un menorah imens sau o lampă uriașă, însă de acum Isus este lumina și doar pentru luminarea templului ci și pentru a da lumină neamurilor, pentru a lumina și străluci asupra lumii întregi. Lunga așteptare a lui Simeon a ajuns la un final cu Isus ca împlinire a iudaismului, cu gloria lui Israel și lumina lumii în brațele sale.
Simeon precum și mulți alți iudei devotați aveau un motiv foarte bun pentru a spera că Dumnezeu avea să ofere ceva lui Israel. În profeți putem vedea critici după critici din partea preoților iudeii. Profeți spusese că preoți iudeii uitase legea lui Dumnezeu și că l-au abandonat pe Dumnezeu. Până și oficiul marelui preot nu scăpase de această corupție. În jurul anului 170 înainte de Cristos, linia directă de succesiune a marelui preot care continuase de la Aron a fost frântă pentru totdeauna. În ciuda acestei dezordini, prima lectură de astăzi din cartea profetului Malahia ne dă speranța unei preoții reînnoite și că acea reînnoire a fost promisă atunci când Domnul, mesagerul acestei alianțe, va veni la templu. Profetul Malahia spune că Domnul va reface preoți leviți, îi va reface asemenea aurului și argintului, până când ei vor aduce o jertfă plăcută Domnului (Mal 3,3-4). Malahia vede în profeția preoției Noii Alianțe, pe marele preot Isus, despre care ne-a vorbit și cea de-a doua lectură de astăzi din scrisoarea către Evrei (Evr 2,17). Însă întrebarea e cum va reface Isus preoția Vechii Alianțe pentru ca preoția Noii Alianțe să poată să aducă o jertfă plăcută lui Dumnezeu? Isus însuși e cel care aduce o jertfă perfectă plăcută odată pentru totdeauna, jertfa preoțească a lui însuși pe lemnul crucii, ce a avut locul tuturor sacrificiilor iudaice de la templu. În momentul în care Isus i-a consacrat pe apostoli în timpul Cinei cele de Taină și le-a spus: Faceți aceasta în amintirea mea (Lc 22,19), Isus a împărtășit preoția sa cu apostoli și cu succesori lor dar și cu cei care aveau să îi ajute, adică preoți. Acum, ori de câte ori ei celebrează Euharistia în amintirea lui Isus, noi suntem prezenți spiritual și beneficiem de jertfa preoțească a lui Isus care a satisfăcut și a ispășit odată pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu.
O altă vizită a lui Isus la templu a adus mai multă lumină asupra acestui fapt atunci când Isus a răsturnat mesele schimbătorilor de bani. Schimbători de bani ajutau și facilitau colectarea taxelor pentru jertfele de dimineață și de seară a mieilor de zi cu zi din templu iar când Isus le-a răsturnat mesele, acest gest al său a indicat faptul că vine ceva mult mai bun decât aceste jertfe zilnice a mieilor. Isus a oferit cu adevărat altceva mult mai bun, ne-a oferit masa Euharistică. Masa Euharistică a înlocuit mesele schimbătorilor de bani. Profeția lui Malahia a Domnului care întră în templul său și reface și curăță preoția iudaică a fost dusă la împlinire de Isus, care ne-a oferit jertfa sfintei Euharistii. În cartea profetului Malahia la capitolul 1, versetul 11, verset care din păcate nu a ajuns în lecționar pentru a putea fi citit la sfânta Liturghie, însă a ajuns în textul rugăciunii Euharistice cu numărul 3, Malahia promite că de la răsăritul soarelui până la apus, adică de la estul la vestul întregii lumii, o jertfă curată va fi oferită lui Dumnezeu. Această jertfă pură și nepătată este oferirea preasfintei Euharistii de către preoții Noii Alianțe din întreaga lumii ce celebrează o unică jertfă preoțească perfectă a lui Cristos. Simeon și iudeii devotați au privit la mângâierea lui Israel, iar acum în Isus în brațele lui Simeon acea mângâiere a ajuns, iar Isus gloria lu Israel și lumina neamurilor așteptările lor aveau să fie împlinite într-un mod pe care nu și l-au imaginat.
Simeon l-a luat pe Isus în brațele sale și la ținut aproape de inima sa. Isus a fost împlinirea așteptărilor lui Simeon. Isus este împlinirea tuturor dorințelor și speranțelor noastre. Iar noi, pe lângă faptul că îl putem lua pe Isus în brațele noastre și îl putem ține aproape de inima noastră, ci noi putem să îl primim chiar în inima noastră ori de câte ori contemplăm asupra cuvintelor sale pentru noi și ori de câte ori primim la masa Euharistică în acea jertfă curată oferită de la răsăritul soarelui și până la apusul lui. Amin
