Mc 8,34-9,1
Condițiile urmării lui Isus
Într-un articol intitulat Ucenici Bisericii al unei reviste creștine numite Navigatori (https://www.navigators.org/), se spunea că Un discipol continuă în Cuvânt. Îi iubește pe ceilalți, aduce roade și îl pune mereu pe Cristos pe primul loc.
Textul evangheliei de astăzi conține o afirmație de a lui Isus care aparține acelei categorii de afirmații dure sau grele. Și am văzut cum i-a provocat pe oameni spunându-le: Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! (v.34). această afirmație conține trei cuvinte pe care noi va trebui să le ținem minte mereu: renunțare, luare, și urmare. Dacă luam aceste trei cuvinte și le punem împreună vom avea semnificația a ceea ce înseamnă să fii un ucenic al lui Cristos. Iar un discipol al lui Cristos e cel care: crede în doctrina sa, își găsește odihna în sacrificiul său, se îmbibă în sufletul său, și îi imită exemplul (Mt 10,24; Lc 14,26,27,33; In 6,69).
Sunt trei cerințe pentru a putea deveni un discipol al lui Isus. Primul dintre ele e acela de a renunța la sine. Isus afirmă destul de clar că pentru a-l putea urma noi va trebui să renunțăm la propriul nostru sine. Renunțarea la sine devină cu adevărat semnificativă doar dacă este dusă la împlinire cu pasiune și iubire generoasă față de Cristos. Această include și ascultarea față de Dumnezeu și nu a propriul nostru mod. Isus ne mai cere și să fim gata să ne pierdem viața pentru ceilalți, ceea ce e și o reamintire a faptului că nimeni nu trăiește pentru sine. Dacă dorința de a-l urma pe Cristos nu arde în inimile noastre, atunci crucea pe care o purtăm va deveni extrem de grea și imposibil de purtat. Așa că suntem noi determinați să îl urmăm?
Al doilea e acela de a ne lua crucea. Oare se complace Isus în suferință? Au existat câțiva creștini care au reflectat mult asupra suferinței și au înțeles destul de bine ceea ce dorește Isus să ne spună. În cartea sa intitulată Modele de credință. Spiritualitatea Biblică pentru timpul nostru, autorul Carlos Valles (https://store.loyolapress.com/models-of-faith-biblical-spirituality-for-our-time) spunea: Suferința poate slăbi credința. Însă nu mereu poate fi așa. Ea poate întări credința și ne poate aduce mai aproape de Dumnezeu, ea poate topi temperamentele și ne poate aprofunda viața, iar de cele mai multe ori o face în terapia secretă din singurătatea minții omului.
Când suntem întrebați care este crucea noastră, adesea începe să enumerăm o listă cu problemele și dificultățile pe care le avem și cu care ne confruntăm în viață. Însă care este adevărata noastră cruce? Un preot spusese că crucea noastră e aceea cruce pe care Isus ne roagă să o duce. Crucea care suntem rugați să o purtăm este crucea urmării lui Isus. Prin urmare, crucea noastră e singura dificultate, încercare pe care va trebui să o îndurăm pentru moment ca semn al credinței și al fidelității noastre față de Isus, Biserica și evanghelia sa. Celelalte greutăți și dificultăți pe care le avem ne sunt provocate de noi înșine sau de ceilalți oameni ca consecință a alegerilor noastre greșite și a priorităților ori a simplei agresări care e făcută de mâna omului și nu voită de Domnul.
Într-o altă revistă numită Învingător de prerie, am găsit faptul că jugul și crucea sunt două simboluri ale experienței creștine. Crucea ne vorbește despre părăsirea lumii pentru Cristos, iar jugul ne vorbește despre învățarea din lume pentru Cristos. Una vorbește despre sacrificiu, iar cealaltă ne vorbește despre slujire. Iar un discipol al lui Cristos trebuie să le poarte pe amândouă; nu are cum să aleagă să o ia pe una și să o abandoneze pe cealaltă.
Al treilea e acela de a-l urma, adică de a ne fixa ochii și inima pe Dumnezeu și pe voința sa. Urmează-mă, spunea un preot într-una din omiliile sale, ne conduce la a merge pe urmele lui Cristos în toate circumstanțele vieții. Înseamnă să îmbrățișezi crucea și să cari cu iubire, urcând Calvarul zi de zi alături de Isus. Crucea este biletul nostru de trecere, cheia ce ne descuie poarta cerului.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următorului text care sună cam așa: Viața fără Isus este una plină de singurătate, nesiguranță, plină de dubii și goală, Însă viața cu Isus este una vie, plină de inspirație, de speranță și entuziasm. Amin
