Joi din săptămâna a 3-a a Paştelui
Sf. Zita, fc.
Culoare: alb
Psaltire: III
Liturghie proprie,
prefaţă pentru Paşti (II, III, IV sau V)
Fap 8,26-40
Ps 65
In 6,44-51
Ant. la intrare Cf. Ex 15,1-2
Să-i cântăm Domnului, căci strălucită este biruinţa sa. Domnul e puterea şi lauda mea, el a devenit mântuirea mea, aleluia!
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, dă-ne harul, să căutăm mai intens iubirea ta, pe care, cu îndurare, ne-ai dezvăluit-o mai adânc în aceste zile, pentru ca, eliberaţi de întunericul greşelii să îmbrăţişăm cu mai multă tărie învăţăturile adevărului tău. Prin Domnul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
Citire din Faptele Apostolilor 8,26-40
În acel timp, un înger al Domnului i-a vorbit lui Filip, spunând: “Ridică-te şi mergi spre sud, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustiu!” 27 Iar el, ridicându-se, s-a dus. Şi iată că un bărbat etiopian, eunuc, demnitar al reginei Candace a etiopienilor, care era mai mare peste întregul ei tezaur, fusese la Ierusalim ca să se prosterne. 28 Se întorcea acum aşezat în carul său şi citea din Profetul Isaia. 29 Duhul i-a spus lui Filip: “Du-te şi apropie-te de carul acela”. 30 Atunci Filip a alergat şi l-a auzit pe eunuc citind din Profetul Isaia. El l-a întrebat: “Înţelegi ce citeşti?” 31 El i-a răspuns: “Cum aş putea, dacă nimeni nu mă îndrumă?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să se aşeze lângă el. 32 Fragmentul din Scriptură pe care îl citea era acesta: “Ca o oaie a fost dus la înjunghiere şi ca un miel fără glas înaintea celui care îl tunde, aşa nu şi-a deschis gura. 33 Pentru umilinţa lui, judecata i-a fost anulată; cine ar putea număra descendenţa lui? Căci viaţa lui a fost luată de pe pământ”. 34 Eunucul i-a răspuns lui Filip şi i-a zis: “Te rog, despre cine vorbeşte profetul aici: despre el însuşi sau despre un altul?” 35 Atunci, deschizându-şi gura, Filip a început de la Scriptura aceasta să-i anunţe vestea cea bună despre Isus. 36 Şi în timp ce mergeau, au ajuns la o apă, iar eunucul a zis: “Iată, apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?” 37 Atunci Filip i-a spus: “Dacă crezi din toată inima, vei fi mântuit”. Iar el a răspuns: “Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”. 38 A poruncit să stea carul, au coborât amândoi în apă, şi Filip, şi eunucul, şi Filip l-a botezat. 39 Dar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut, dar şi-a urmat drumul bucurându-se. 40 Iar Filip, dintr-odată, s-a aflat la Azot şi cutreiera toate cetăţile predicând evanghelia, până când a ajuns la Cezareea.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 65(66),8-9.16-17.20 (R.: 1)
R.: Strigaţi-i de bucurie lui Dumnezeu voi, toţi locuitorii pământului!
sau:
Aleluia.
8 Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru,
faceţi să răsune glasul laudei sale!
9 El aduce sufletele noastre la viaţă
şi nu îngăduie să ni se clatine piciorul. R.
16 Toţi cei care vă temeţi de Dumnezeu, veniţi şi ascultaţi
şi vă voi spune tot ce a făcut Domnul pentru mine!
17 Am strigat către el cu gura mea
şi buzele mele au început să-l preamărească! R.
20 Binecuvântat să fie Dumnezeu
care nu respinge rugăciunea mea
şi nu îndepărtează de la mine îndurarea lui! R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 6,51ab
(Aleluia) “Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci”. (Aleluia)
EVANGHELIA
Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,44-51
În acel timp, Isus le spunea mulţimilor: “Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. 46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. 47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mana în pustiu şi au murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioșilor
Fraților preaiubiți, botezul bărbatului etiopian a fost un moment de mare har pentru Biserică, din moment ce porunca lui Cristos, mergeți în toată lumea, a fost realizată. De aceea să spunem și noi acum împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca vestea cea bună a morții, învierii și vieții lui Isus să fie proclamată până la marginile pământului. R.
- Ne rugăm ca bucuria și credința bărbatului etiopian să fie o sursă de încurajare pentru toți credincioși parohiei noastre. R.
- Ne rugăm ca Biserica din Etiopia să găsească în botezul urmașului lor de către apostolul Filip, o sursă de binecuvântare în acest moment de celebrare a bucuriei Pascale. R.
- Ne rugăm ca acele comunități private de Euharistie din cauza numărului mic de preoți din ținutul lor, să arate Bisericii importanța găsirii de noi căi în modelarea vieții sacramentale din viitor. R.
- Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați să fie primiți în împărăția Regelui Veșnic. R.
Dumnezeule veșnic, fă te rugăm ca întreaga lume să ajungă la cunoașterea iubirii mântuitoare și a veștii cele bune a lui Isus Cristos, Domnul Nostru, în toți veci vecilor. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie 2Cor 5,15
Cristos a murit pentru toţi, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru acela care amurit şi a înviat pentru ei, aleluia.
După Împărtășanie
Te rugăm, Doamne, îndură-te şi fii alături de poporul tău, pe care l-ai îndestulat cu tainele cereşti, şi dă-i harul, ca, lepădând omul cel vechi, să ajungă la înnoirea vieţii. Prin Cristos, Domnul nostru.
Joi din săptămâna a 3-a a Paștelui – 1
In 6, 44-51
Discursul despre pâinea vieții
Karl Rahner în articolul său, Convertire în enciclopedia Teologică, Sacramentum Mundi (Vol II, p. 4) spune că Din punct de vedere biblic și dogmatic, întoarcerea liberă a omului la Dumnezeu, trebuie să fie mereu ca un răspuns, făcut dacă se poate, de harul lui Dumnezeu, unei chemări de la Dumnezeu.
Catehismul Bisericii Catolice (n.1432) ne oferă o idee asemănătoare: inima omului este grea și împovărată. Dumnezeu trebuie să dea omului o inimă nouă. Convertirea este mai presus de toate o lucrare a harului lui Dumnezeu care ne face inimile să se întoarcă la Dumnezeu: condu-ne înapoi la tine, O Doamne, ca să putem fi reînnoiți (Lam 5,21) Dumnezeu ne dă puterea să începem din nou.
Isus în evanghelia de astăzi spune că Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l cheamă Tatăl (v44). După cum ne putem da seama acest verset evanghelic se referă la convertire. Acesta conține și un indiciu asupra modului în care Dumnezeu continuă munca de convertire a tuturor. El continuă printr-o atragere interioară și o extragere a păcătosului. Cu alte cuvinte, convertirea este inițiativa lui Dumnezeu. Dumnezeu începe convertirea. Nu noi suntem cei care ne uităm după el, ci el este cel care se uită după noi și ne aduce la convertire. Însă, el are nevoie de cooperarea noastră, fiindcă depinde de noi dacă și unde vom merge la Isus, atunci când Tatăl ne va chema. Apoi Isus va putea lucra în noi.
Acest verset se mai poate referi și la credința. Tatăl ne-a chemat să credem în Isus Cristos și în Biserică. Iar noi credem că ne-a chemat la El și să credem în El nu prin propriile noastre puteri și inițiative ci, printr-un dar al harului divin, la inițiativa lui Dumnezeu. Această chemare a Tatălui culminează în totală inițiere în viața divină prin sacramentul botezului, mirului și al euharistiei. Aceste sacramente ale inițierii ne adoptă în viața Sfintei Treimi. Botezul nostru rămâne în noi, astăzi, ca un titlu al noului har de sus.
Însă acesta nu e genul de credință pe care acest student la teologie îl are cu Dumnezeu în povestioara pe care vă voi spune. Se spune că un student la teologie i-a spus profesorului său: Nu mai pot să cred în Dumnezeu. Profesorul l-a surprins pe student spunându-i: Poate ar trebui să te felicit pentru că nu mai crezi în Dumnezeu. Ce vrei să spui prin asta? L-a întrebat studentul. Profesorul său a replicat: probabil ideea de Dumnezeu pe care o ai tu în minte este deformată și că trebuie să o respingi. De cele mai multe ori cei care nu mai cred în Dumnezeu nu îl au pe adevăratul Dumnezeu pe care Isus l-a vestit. Dumnezeul pe care ei îl au este un simplu produs al propriei lor imaginații care nu există nicăieri, o imagine deformată a lui Dumnezeu. Dacă și noi trebuie să îl descoperim pe Dumnezeul cel adevărat, trebuie să ne întoarcem la Isus.
Aceste verset se mai poate referi și la sfințenie. Cu toți suntem chemați să fim sfinți. Una dintre cele mai mari contribuții la Conciliul Vatican II este învățătura chemării universale la sfințenie. Cu toți suntem chemați să fim sfinți. Nu doar episcopi, preoți și persoane consacrate sunt chemate la sfințenie, ci cu toți. Isus ne reamintește că nu suntem chemați să fim sfinți din cauza popularității noastre, calităților personale și a inteligenței extraordinare. Ci suntem chemați să fim sfinți fiindcă tot ceea ce avem vine de la Dumnezeu. Nici să nu vă gândiți la sfințenie fără Dumnezeu din moment ce Dumnezeu însuși este sursa sfințeniei! Suntem părtași ai sfințeniei sale. Suntem făcuți după imaginea sa. Trebuie să fim umili și să recunoaște că fără Dumnezeu nu putem face nimic. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Adevărurile centrale ale credinței noastre.
- Identificarea lui Isus ca Slujitor al lui Dumnezeu.
- Credința și viața veșnică.
- Adevărata pâine a cerului.
Joi din săptămâna a 3-a a Paştelui – 1
Isus în evanghelia de astăzi spune că Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l cheamă Tatăl (v44). După cum ne putem da seama acest verset evanghelic se referă la convertire.
Joi din săptămâna a 3-a a Paştelui – 2
O femeie bătrână era dusă în sala de operație. Vizibil nervoasă, ea i-a spus doctorului, Domnule doctor vă rog, fiți blând cu mine, aceasta este prima oară când sunt operată....
