Joi din săptămâna a 6-a a Paştelui
Sf. Ioan I, pp. m.
Culoare: alb
Psaltire: II
Liturghie proprie,
prefaţă pentru Paşti (II, III, IV sau V)
Fap 18,1-8
Ps 97
In 16,16-20
Ant. la intrare Cf. Ps 67,8-9.20
Dumnezeule, când ieşeai înaintea poporului tău, croindu-i cale şi locuind în mijlocul lui, pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit, aleluia.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, care ai dăruit poporului tău răscumpărarea, fă-ne, te rugăm, să-ţi mulţumim pururi cu bucurie pentru învierea Domnului nostru Isus Cristos. El, care, fiind Dumnezeu.
LECTURA I
A rămas la ei; lucrau împreună şi discutau în sinagogă
Citire din cartea Faptele Apostolilor 18,1-8
În zilele acelea, după cuvântarea ţinută în Areopag, 1Paul a plecat de la Atena şi s-a dus la Corint. 2Un iudeu, cu numele de Acvila, originar de pe ţărmul Mării Negre, sosise de curând din Italia, cu soţia sa Priscila, ca urmare a decretului dat de împăratul Claudiu, prin care îi alungase pe toţi iudeii din Roma. 3Întâlnindu-i, a intrat în vorbă cu ei şi, cum erau de aceeaşi meserie – ţesători de pânză pentru corturi – s-a instalat la ei şi a început să lucreze. 4În fiecare sâmbătă, Paul lua cuvântul în sinagogă şi se străduia să-i convingă atât pe iudei cât şi pe greci. 5După ce Sila şi Timotei au sosit din Macedonia, Paul şi-a consacrat tot timpul cuvântului, dovedindu-le iudeilor că Isus este Mesia. 6Dar ei se împotriveau şi îl insultau. Ca răspuns, Paul şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Dacă acest lucru va atrage osânda voastră, voi veţi fi răspunzători; eu nu am nici o vină. De acum încolo mă voi duce la păgâni”. 7Părăsind sinagoga, s-a dus la un oarecare Tit Iustus, un convertit la iudaism, a cărui casă era chiar alături de sinagogă; 8mai marele sinagogii, Crispus, a crezut în Domnul împreună cu toată casa sa. De asemenea, ascultându-l pe Paul, mulţi corinteni îmbrăţişau credinţa şi primeau botezul.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 97,1.2-3ab.3cd-4 (R.: 2b)
R: Domnul cheamă la mântuire
toate popoarele.
sau
Aleluia.
1Cântaţi Domnului un cântec nou,
pentru că a făcut lucruri minunate;
dreapta şi braţul lui cel sfânt
i-au adus biruinţă. R.
2Domnul şi-a făcut cunoscută mântuirea,
şi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor;
3abşi-a adus aminte de bunătatea şi fidelitatea lui,
faţă de casa lui Israel. R.
3cdToate marginile pământului
au văzut biruinţa Dumnezeului nostru.
4Strigaţi către Domnul, cu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului,
izbucniţi în strigăte de veselie şi cântări de laudă. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 14,18
(Aleluia) Nu vă voi lăsa orfani, spune Domnul; eu mă duc şi vin iar la voi; şi inima voastră se va bucura. (Aleluia)
EVANGHELIA
Vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va întoarce în bucurie.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 16,16-20
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 16„Peste puţin timp nu mă veţi mai vedea şi încă puţin şi iarăşi mă veţi vedea”. 17Atunci unii dintre ucenici şi-au zis între ei: „Ce înseamnă ceea ce ne spune: «Peste puţin timp nu mă veţi mai vedea şi încă puţin şi iarăşi mă veţi vedea». Şi celălalt cuvânt: «Mă duc la Tatăl»”. 18Spuneau deci: „Ce înseamnă acest «puţin timp»? Nu ştim despre ce vorbeşte”. 19Isus a înţeles că voiau să-l întrebe şi le-a zis: „Discutaţi între voi pentru că v-am spus: Peste puţin timp nu mă veţi mai vedea şi încă puţin şi iarăşi mă veţi vedea. 20Adevăr, adevăr vă spun: Voi veţi plânge şi veţi suspina, în timp ce lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va întoarce în bucurie”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioșilor
Fraților preaiubiți, Domnul are puterea de a transforma durerea în bucurie fiindcă el a cucerit moartea și a fost înviat ca sursă a vieții veșnice. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm cu Maria, în a cărui lună mai dedicată ei ne aflăm, pentru Ucraina care a fost distrusă de război, pentru toți cei bolnavi și refugiați de acolo. R.
- Ne rugăm pentru toți cei care poartă povara durerii pierderii cuiva drag din cauza războiului, dar mai ales de cei care încă nu sunt capabili să își îngroape proprii lor morți. R.
- Ne rugăm pentru cooperarea și prietenia din Biserică, după cum a fost la Paul care trăia și lucra cu Aquila și familia sa iar mai apoi cu Iustus și familia lui. R.
- Ne rugăm ca duhul slujirii împărtășite dintre Paul, Silas și Timotei să fie un model pentru Biserica de pretutindeni. R.
- Ne rugăm și pentru toți cei care au cerut rugăciunile noastre, dar mai ales pentru cei pentru care nu se mai roagă nimeni. R.
- Ne rugăm și pentru toți credincioși noștri răposați, ca ei să se odihnească în pace în casa Regelui Veșnic. R.
Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne te rugăm harul ca noi să facem mereu drepte și corecte relațiile noastre cu cei din jurul nostru. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtășanie Mt 28,20
Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor, aleluia.
După Împărtășanie
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, prin învierea lui Cristos, ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică, te rugăm, înmulţeşte în noi roadele tainei pascale şi revarsă în inimile noastre puterea hranei aducătoare de mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru.
Joi din săptămâna a 6-a a Paştelui – 1
In 16,16-20
Durerea transformată în bucurie
Afirmația lui Isus de astăzi, încă puțin, în limba greacă fiind cuvântul mikron, este folosit de șapte ori în acest pasaj evanghelic atât de scurt de astăzi. Ceva e pe punctul de a se întâmpla cât de curând, însă ei nu știau ce anume. De asta și erau atât de speriați. Fiindcă ei își dădeau seama că era ceva legat de moarte: cuvântul folosit aici este cel de jale, plângere, cuvinte folosit în mod deosebit pentru acea durere de la moartea cuiva drag.
În momentul în care Isus a spus, încă puțin, El a făcut referință la moartea sa iminentă. El a prezis că moartea sa îi va face pe discipoli lui să aibă parte de această experiență a durerii imense a pierderii și bucurie imensă pentru toți cei care și-au unit forțele împotriva lui.
Un exemplu concret este cel descris în cartea Pe moarte și murind, pe care autoarea Elisabeth Kubler-Ross ni l-a prezentat. Pentru ea, sunt cinci nivele de durere, prin care persoanele cu boli în fază terminală trebuie să treacă pentru a se obișnui cu boala lor cruntă. Aceste cinci etape ale durerii sunt următoarele.
Primul este negarea. Care e primul lucru pe care îl fac? Prima reacție e cea de uimire de șoc. Prima reacție universală la auzul unei astfel de vești e cel de Nu. A doua etapă care urmează imediat e cea de negare. Pacienți cu boli în fază terminală adesea spun: Asta nu mi se poate întâmpla, sau Nu mie!
Al doilea e cel al mâniei. La acest nivel auzim replici de genul. Să luăm exemplul unei mașini care e pe moarte: Ar fi trebuit să scap de tine cu mult timp în urmă. Ne lovim oare mâna de volan în astfel de momente? Unii Poate că da. Ar trebuit să te las în ploaie ca să ruginești.
Al treilea e cel al negocierii. Ca în acele momente în care noi mergem la muncă și realizăm că vom întârzia, adesea spunem: Te rog mașină, dacă ai mai porni încă odată îți promit că îți voi cumpăra o baterie nouă, te curăț, îți iau cauciucuri noi, și te voi ține în stare perfectă.
Al patrulea e cel al depresiei. Iată unul din exemplele a ceea ce spunem de multe ori când suntem deprimați: O Doamne, ce mă fac. Voi întârzia la muncă. Renunț. Locul meu de muncă e în pericol și nu prea mai îmi pasă. Ce e de făcut?
Al cincilea e cel al acceptării. Bine. E mort. Cred că mai degrabă aș suna la tractări auto și să găsesc un al mod de a lucra. E timpul să îmi văd de ale zilei. Mă voi ocupa de ea mai târziu. Sunt unele dintre afirmațiile pe care adesea le spunem atunci când acceptăm situația.
Toată această situația a discipolilor însă avea să fie întoarsă de către învierea lui Isus. Până în acel moment, discipoli au avut parte de experiența unei bucurii profunde și uimitoare, iar pentru soldați care păzeau mormântul una cu adevărat terifiantă (Mt 28,4), iar pentru marele preot avea să fie una în care a cumpărat tăcerea soldaților (Mt 28,11-15). E o situație de răsturnare de situație.
Viața noastră creștină e oarecum modelată tocmai după ce a spus Isus încă puțin, adică un ciclu continuu de dispariții și apariții fără sfârșit. De exemplu, atunci când ne rugăm, sunt momente în care nu simțim ca pe o prezență reală sau ca fiind prezent în inimile noastre atunci când dorim să experimentăm legătura intimă cu El. Asta e ceea ce noi numim ca dezolare în rugăciune. Însă dacă noi perseverăm în rugăciune și dacă continuăm să trăim viața noastră creștină pe cât de bine putem, atunci inevitabil vor fi și momente în care vom simți din nou prezența lui Isus. Asta e ceea ce noi numim consolare sau alinare în rugăciune. Aceste alternări de dezolare și consolare sunt cele care învăluie și formează însăși viața noastră creștină. Ele sunt cele care ne fac continuu să creștem în credință și încredere. După o perioadă, credința va deveni atât de puternică încât Isus va fi mereu văzut și simțit de acea pereche de ochi speciali ai sufletului. Abia atunci bucuria noastră creștină va fi permanentă. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Bucuria Duhului.
- A-l vedea pe Cristos din nou.
- Durerea și bucuria în viața lui Paul.
Joi din săptămâna a 6-a a Paștelui – 1
In 16,16-20 Durerea transformată în bucurie Afirmația lui Isus de astăzi, încă puțin, în limba greacă fiind cuvântul mikron, este folosit de șapte ori în acest pasaj evanghelic atât de
