Luni din săptămâna a 17-a de peste an
SS. IACOB, ap.; Valentina, fc. m.; Cristofor, m.
Culoare: verde
Psaltire: I
Liturghie la alegere
prefaţă comună
Ier 13,1-11
Ps Dt 32,18-21
Mt 13,31-35
Ant. la intrare Cf. Ps 67,6-7.36
Dumnezeu locuieşte în lăcaşul său cel sfânt; Dumnezeu îi adună pe toţi într-un gând în casa lui. El îi dă poporului său putere şi tărie.
Rugăciunea Zilei
Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nădăjduiesc în tine, fără tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporeşte-ţi îndurarea faţă de noi, pentru ca, prin puterea şi sub călăuzirea ta, astfel să ne folosim de bunurile trecătoare încât să ne bucurăm încă de pe acum de cele veşnice. Prin Dom-nul nostru Isus Cristos.
LECTURA I
Acest popor va ajunge ca acest brâu care nu mai este bun de nimic.
Citire din cartea profetului Ieremia 13,1-11
Aşa mi-a vorbit Domnul: “Mergi şi cumpără-ţi un brâu de in, pune-l pe coapsele tale, dar să nu-l înmoi în apă!” 2 Am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, şi l-am pus pe coapsele mele. 3 Apoi cuvântul Domnului a fost către mine a doua oară: 4 “Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi care este pe coapsele tale, ridică-te şi mergi la Eufrat şi ascunde-l acolo, în crăpătura stâncii!” 5 Am mers şi l-am ascuns la Eufrat, după cum îmi poruncise Domnul. 6 După multe zile, Domnul mi-a zis: “Ridică-te, mergi la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care ţi-am poruncit să-l ascunzi acolo!” 7 Am mers la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l ascunsem şi, iată, brâul se stricase, nu mai era bun la nimic. 8 Atunci cuvântul Domnului a fost către mine: 9 Aşa vorbeşte Domnul: “Aşa voi distruge mândria lui Iuda şi mândria cea mare a Ierusalimului. 10 Poporul acesta rău, care refuză să asculte cuvintele mele, care umblă în încăpăţânarea inimii lui şi merge după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se prosterne înaintea lor, va fi precum acest brâu care nu mai este bun la nimic. 11 Căci aşa cum se lipeşte brâul de coapsele omului, aşa am alipit de mine toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda – oracolul Domnului – ca să devină pentru mine un popor, un nume, o laudă şi o podoabă, dar nu au ascultat”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Dt 32,18-19.20.21 (R.: cf. 18a)
R.: L-ai neglijat pe Dumnezeu, cel care te-a creat.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
19 Domnul a văzut
şi s-a indignat cu mânie pe fiii şi fiicele sale. R.
20 El a zis: “Îmi voi ascunde faţa de la ei
şi voi vedea care le va fi sfârşitul.
Căci sunt o generaţie perversă,
fii în care nu este adevăr. R.
21 Ei m-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deşertăciunea lor;
eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat”. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Iac 1,18
(Aleluia) Tatăl a voit să ne dea naştere printr-un cuvânt de adevăr, ca să fim începutul creaturilor sale. (Aleluia)
EVANGHELIA
Grăuntele de muştar devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,31-35
În acel timp, Isus a mai prezentat mulţimilor o parabolă: “Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. 33 Le-a spus o altă parabolă: “Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină, până când dospeşte totul”. 34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: “Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”.
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioși
Fraților preaiubiți, Iacob și fratele lui Ioan, alături de Petru, au împărtășit o relație mai apropiată cu Isus decât cu ceilalți apostoli. Să ne rugăm ca trăirea cuvântului lui Dumnezeu să ne apropie mai mult de același Isus. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca papa Francisc să aducă duhul împăcării lui Isus în Canada, pentru a vindeca durerea impusă asupra lor. R.
- Ne rugăm ca paharul suferinței care a fost încredințat poporului indigen din Canada în trecut, să fie înlocuit de paharul binecuvântărilor. R.
- Ne rugăm ca creștini care împărtășesc același pahar al suferințelor lui Isus prin persecuție să cunoască că el îi va face părtași la bucuria gloriei sale. R.
- Ne rugăm ca cei care se află în funcții de conducere în Biserică, să nu caute puterea asupra celorlalți, ci mai degrabă să fie plini cu duhul slujirii. R.
- Ne rugăm ca fiecare dintre noi să caute acea comoară care se află în noi, Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul, Prietenul și Fratele. R.
- Ne rugăm ca națiunile pământului care îl cinstesc pe sfântul Iacob ca și patron al lor, să călătorească prin viață cu inimile setate pe Împărăția lui Dumnezeu. R.
- Ne rugăm ca toți credincioși noștri răposați, să se odihnească în pace în casa Regelui Veșnic. R.
Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunate sunt lucrările tal pentru noi, pe care le săvârșești cu o iubire atât de mare pentru noi. Primește te rugăm această mulțumire și recunoștință sfântă pe care ți-o aducem acum în numele tău. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Te rugăm, Doamne, primeşte aceste daruri pe care le avem din bunătatea ta; tainele preasfinte, prin care lucrează puterea harului tău, să sfinţească viaţa noastră de acum şi să ne ducă la fericirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru.
Ant. la Împărtășanie Ps 102,2
Binecuvântează-l, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita nicicând de binefacerile sale.
După Împărtășanie
Am primit, Doamne, dumnezeiasca taină, memorial veşnic al pătimirii Fiului tău; dă-ne, te rugăm, fericirea să ne fie spre mântuire acest dar pe care ni l-a dăruit el însuşi, în iubirea sa negrăită. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
Luni din săptămâna a 17-a de peste an – 1
Mt 13,31-35
Lucrurile mari mereu pornesc de la cele mici. Când Dumnezeu dorește ca noi să experimentăm roadele împărăției precum pacea, iubirea și dreptatea el ni le va da sub formă de semințe sau altfel spus sub forma unei plămadă sau drojdie.
De ce oare împărăția lui Dumnezeu funcționează astfel? Aceiași întrebare a fost adresată și de către personajul principal al unui film intitulat O Doamne din ani 70. Actorul care jucase rolul principal, al unui vânzător de magazin alimentar, se întâlnește cu Dumnezeu în zona în care se aflau alimentele înghețate. Actorul dorea să știe de ce Dumnezeu a ales să acționeze prin om, Ce ar putea ieși bun din aceasta? De ce nu poți fi pur și simplu, Dumnezeu, să îți folosești puterile pentru a aduce ordinea în această lume haotică, odată pentru totdeauna?
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, ne prezintă un răspuns. Cooperarea omului este absolut necesară. Grăuntele de muștar, cea mai mică dintre semințe, are puterea și dinamismul de a crește într-unul dintre cei mai măreți copaci. Însă are nevoie de pământ din care să își tragă seva necesară. Asemenea drojdiei, împărăția are nevoie de o măsură de făină. Credința în împărăție este pământul și măsura de făină. Ele au puterea fie de a omorî sămânța și de a înăbuși drojdia fie de a o ajuta să își de-a drumul complet. Indiferent de ceea ce se întâmplă Dumnezeu mereu va înmulți făina și va semăna sămânța.
Dumnezeu i-a răspuns acestui personaj principal din film, niciodată nu ai de unde să știi, o sămânță aici, o sămânță dincolo, una din ele tot se va prinde și va crește.
Alte teme omiletice și catehetice
- Colaboratori în împărăția lui Dumnezeu.
- Recunoașterea lucrării lui Dumnezeu.
- Zelul pentru împărăție.
Luni din săptămâna a 17-a de peste an – 2
Textul evangheliei de astăzi ne prezintă două figuri, sămânța de muștar, ca fiind cea mai mică dintre toate, și plămada considerată a fi un simbol al coruperii. Nesemnificativul și nevrednicul, sunt cele alese de Domnul pentru a reprezenta uimirea lui Dumnezeu și ezitarea-minții în privința faptelor....
Luni din săptămâna a 17-a de peste an – 1
Textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, ne prezintă un răspuns. Cooperarea omului este absolut necesară...