† Duminica a 20-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: IV
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Ier 38,4-6.8-10
Ps 39
Evr 12,1-4
Lc 12,49-53
Ant. la intrare Ps 83,10-11
Dumnezeule, scutul nostru, pri-veşte şi vezi faţa Unsului tău. Căci mai bună este o zi în curţile tale, decât o mie în altă parte.
Rugăciunea Zilei
LECTURA I
Ieremia, semn de împotrivire.
Citire din cartea profetului Ieremia 38,4-6.8-10
În zilele acelea, căpeteniile i-au zis regelui: “Să fie dat la moarte omul acesta, căci el face să cadă mâinile oamenilor de război care au rămas în cetatea aceasta şi mâinile întregului popor, spunându-le cuvinte ca acestea; omul acesta nu caută pacea acestui popor, ci răul!” 5 Şi a răspuns regele Sedecia: “Iată, el este în mâinile voastre, căci regele nu poate nimic împotriva voastră!” 6 Atunci ei l-au luat pe Ieremia şi l-au aruncat în cisterna lui Machia, fiul regelui, care se afla în curtea gărzii; l-au coborât pe Ieremia cu funii. În cisternă nu era apă, ci numai mâl; şi Ieremia s-a cufundat în mâl. 8 Ebed-Melec a ieşit din casa regelui şi i-a spus regelui: 9 “Stăpâne al meu, rege, rău au făcut oamenii aceştia în tot ceea ce i-au făcut lui Ieremia, profetul, pe care l-au aruncat în cisternă; el va muri acolo de foame, pentru că nu mai este pâine în cetate”. 10 Regele i-a poruncit lui Ebed-Melec, etiopianul: “Ia cu tine de aici treizeci de oameni şi scoateţi-l pe Ieremia, profetul, din cisternă înainte să moară!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 39(40),2.3.4.18 (R.: 14b)
R.: Grăbeşte-te, Doamne, şi vino în ajutorul meu!
2 Cu dor l-am aşteptat pe Domnul,
iar el s-a plecat spre mine
şi mi-a ascultat strigătul. R.
3 M-a scos din prăpastia dezolării,
din noroi şi mocirlă,
mi-a pus picioarele pe stâncă,
mi-a întărit paşii. R.
4 El a pus în gura mea un cântec nou,
un imn de laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi vor vedea şi vor fi cuprinşi de teamă
şi îşi vor pune încrederea în Domnul. R.
18 Eu sunt umilit şi sărman,
dar Dumnezeu are grijă de mine.
Tu, ajutorul şi eliberatorul meu,
Dumnezeul meu, nu întârzia! R.
LECTURA II
Să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte!
Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-4
Fraţilor, prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară, să îndepărtăm orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, 2 cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă deci la cel care a îndurat o împotrivire atât de mare din partea păcătoşilor, ca nu cumva să vă lăsaţi descurajaţi şi obosiţi în sufletele voastre! 4 Luptând contra păcatului, voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 10,27
(Aleluia) Oile mele ascultă glasul meu, spune Domnul; eu le cunosc, iar ele mă urmează. (Aleluia)
EVANGHELIA
N-am venit să aduc pace, ci dezbinare.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 12,49-53
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă! 50 Am să fiu botezat cu un botez şi cât sunt de preocupat până se va împlini! 51 Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Nicidecum, vă spun, ci dezbinare. 52 Căci, de acum înainte, cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. 53 Vor fi dezbinaţi tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților preaiubiți, în cea de-a doua lectură de astăzi ni s-a cerut să nu ne îndepărtăm privirea de la Isus care ne conduce în credință. Ca și comunitate creștină să ne rugăm acum nu doar pentru noi înșine ci și pentru Biserică și pentru toți oameni. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru Biserică, pentru papa Francisc și pentru episcopul nostru Iosif, ca urmând exemplul lui Ieremia, Paul și Isus Cristos, și noi să rămânem fideli și curajoși în a da mărturie pentru Dumnezeu. R.
- Ne rugăm pentru lume, ca toți oameni să fie tratați cu respect, indiferent de religie, rasă sau bogății. R.
- Ne rugăm pentru familii, ca ele să fie inspirate de familia sfântă a lui Isus, Maria și Iosif în a fi comunități de iubire și înțelegere reciprocă. R.
- Ne rugăm ca noi să revenim mereu la Dumnezeu pentru îndrumare mai ales când avem de făcut alegeri dificile. R.
- Ne rugăm pentru cei bolnavi din case sau spitale, ca ei să aibă parte de experiența apropierii lui Dumnezeu prin grija familiei și a prietenilor lor. R.
- Ne rugăm pentru toți credincioși răposați, ca ei să se bucure de compania lui Dumnezeu și a tuturor sfinților din ceruri. R.
Doamne Dumnezeul nostru, tu mereu asculți toate rugăciunile noastre. Dă-ne te rugăm harul de a accepta mereu voința ta în viețile noastre. Te rugăm toate acestea în numele Mântuitorului nostru Isus Cristos, care viețuiește și domnește în toți veci vecilor. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtăşanie In 6,51-52
Eu sunt pâinea vie, care s-a coborât din cer, spune Domnul. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci.
După Împărtășanie
Prin aceste taine care ne-au făcut părtaşi de viaţa lui Cristos, te rugăm cu umilinţă, Doamne, ca, în bunătatea ta, să ne faci pe pământ tot mai asemănători cu chipul tău, ca să ne învrednicim de unirea deplină cu el în ceruri. El, care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor.
Duminica a 20-a de peste an (C) – 1
Ier 38,4-6.8-10
Evr 12,1-4
Lc 12,49-53
Cum a putut Isus să fie oare atât de neglijent în cuvintele sale când a spus că Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă! Tocmai de aceea și problema principală din textul evangheliei de astăzi este focul. Însă la ce sa referit Isus oare?
Isus folosește cuvântul foc într-un mod simbolic. Iar asta fiindcă în Vechiul Testament, focul este un simbol al prezenței lui Dumnezeu. De exemplu, în acest text din Vechiul Testament unde putem citi Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos (Dt 4,24). Cu alte cuvinte, focul este un simbol al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului său.
În Noul Testament, focul a devenit un simbol al curățirii, purificării sau transformării unei persoane la o stare mult mai perfectă. Cel mai bun exemplu în această privință, desigur, sunt Rusaliile, coborârea Duhului Sfânt sub formă de limbi de foc asupra apostolilor și asupra nouă tuturor, a celor care cunoaștem efectul acestui mare eveniment. Apostoli s-au transformat din niște oameni fricoși în niște misionari curajoși și predicatori ai evangheliei.
În textul evangheliei de astăzi Isus dorește ca acest foc să coboare asupra noastră astfel încât noi să ne putem schimba și să devenim niște creștini mult mai angajați și dedicați, creștini care sunt mereu gata să îl urmeze și să îl imite, să lucreze pentru el, ba chiar să moară pentru el ca discipoli în lume. Astfel, în continuare vă invit să reflectăm asupra unor afirmații pe care le-a făcut un mare predicator verbit în urmă cu câțiva ani, în care spunea că noi ca și creștini ar trebui să învățăm să fim sfinți în ciuda stării noastre de păcătoși, să învățăm să ne rugăm în ciuda suferințelor noastre, să învățăm să fim umili în ciuda nevoilor noastre de apreciere și recunoștință. Iar aceste lecții sunt căi prin îl putem imita pe Cristos, și le vom lua pe rând.
Să învățăm să fim sfinți în ciuda stării noastre de păcătoși. Când am auzit cuvântul sfânt, mi-am amintit de o experiență a unui preot pe care o citisem pe internet, care spunea că își amintește că denumise unul dintre ceilalți seminariști, coleg cu el, ca omul sfânt însă în acel caz ei se refereau la sfânt într-un mod cu totul diferit. Îl numeau sfânt pentru că mereu întârzia la Sfânta Liturghie, mereu întârzia la rugăciune, meditație și reflecții, mereu întârzia la orele de curs, însă mereu ajungea la timp la masă.
Datorită tocmai acestei stări a noastre de păcătoși, multe vise ale noastre sunt distruse, încrederi, relații, prietenii distruse. Sunt sigur că fiecare dintre noi are propriile povești și experiențe de distrugeri, frângeri. Însă cea mea rea formă de distrugere pe care am comis-o cu toți și pe care va trebui să o și admitem este aceea pe care noi am făcut-o lui Cristos și trupului său, Biserica iar asta din cauza stării noastre de păcat. Însă, după cum spusese și apostolul că acolo unde abundă păcatul, harul lui Dumnezeu se revarsă și mai mult.
Acesta este motivul pentru care, fiecare dintre noi este chemat să fie sfânt și nu episcop, preot și călugăr. Într-unul din documentele Conciliului al II-lea din Vatican numit Lumen Gentium, găsim un întreg capitol dedicat asupra chemării universale la sfințenie. Cu toți suntem chemați să fim sfinți. Isus însuși a spus, Fiți sfinți după cum Tatăl vostru ceresc sfânt este. Prin urmare, ca popor sfânt al lui Dumnezeu va trebui să revenim cu toți la bazele vieții noastre creștine, adică la căință, rugăciune și fapte bune.
Să învățăm să ne rugăm în ciuda suferințelor noastre. Rugăciunea este atât de importantă pentru noi creștini. Nu avem cum să prosperăm în viețile noastre fără rugăciune. Asemenea unei mașini care e legată de combustibil sau peștele de apă, tot la fel este și creștinul cu rugăciunea.
Mulți oameni m-au tot rugat să mă rog pentru ei, însă trebuie să admit faptul că nu mi-am îndeplinit promisiunea față de toți. Da, am promis că mă voi ruga pentru ei, însă rugăciunea mea este scurtă fiindcă am atât de multe lucruri de făcut, precum vizionarea emisiunii de televiziune preferată sau ascultarea de muzică sau multe altele care nu sunt atât de rezonabile.
De ce mulți dintre noi nu ne rugăm? Un autor a spus la un moment dat că sunt mai multe motive pentru care nu ne rugăm. În primul rând fiindcă, iar acest prim aspect ne va fi destul de familiar, că suntem cu toți infectați de virusul activismului. Îndeplinim, producem și aducem rezultate care sunt măsura obișnuită, normală cu care oameni măsoară nivelul succesului nostru și a realizărilor noastre. Un preot care a construit și a ridicat clădiri e observat mult mai tare și repede decât unul care își petrece majoritatea timpului în rugăciune și cu Domnul.
În al doilea rând, unii oameni merg și cer altora să se roage pentru ei fiindcă pentru aceștia rugăciunea este o ocupație lipsită de sens. Tot la fel s-a întâmplat și cu mine pe când mă aflam într-o biserică și mă rugam. Moment în care a venit la mine cineva care mă căuta. Când ma văzut că mă rugam, a venit la mine și mi-a zis Hei, aici erai. Credeam că faci vro ceva, dar văd că nu faci nimic. De fapt, stăteam și mă rugam și meditam în acel moment în care m-a găsit și mi-a zis că nu făceam nimic.
Al treilea motiv care este și cel mai dureros dintre toate motivele pentru care nu ne rugăm e și cel pe care mulți dintre noi nu sunt dispuși să îl și accepte. Ne este frică de ce va ieși la iveală, slăbiciunile, păcatele și altele, pe scurt că ne este frică de Dumnezeu. Ar putea fi acesta motivul pentru care sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a spus cu autoritate Nu vă temeți, în prima sa predică ca sfânt pontif din anul 1978. Nu vă temeți de Dumnezeu.
Să învățăm să fim umili în ciuda nevoii noastre de apreciere și recunoaștere. Un mare predicator a spus că afirmarea și recunoașterea sunt nevoii legitime care sunt parte din personalitatea noastră umană. Însă, în această lume în care mare parte din atenția noastră se concentrează asupra propriilor noastre nevoii și griji, umilința nu este un cuvânt extrem de popular. Și totuși, cineva a spus că umilința este virtutea preferată Domnului, iar asta fiindcă o găsim prezentă în toate cele patru evanghelii, în care măreția este comparată și egală cu a fi mic, cu a fi cel mai de jos și cu a fi bolnav, sărac, suferind, cu copii și cu păcătoși. Tot ceea ce e mic și tot ceea ce nu e chiar atât de însemnat e scos în evidență de evanghelii. Este într-adevăr o contra-cultură.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra acestei Litanii a umilinței pe care am găsit-o citată într-o carte a unui mare predicator, și voi menționa doar unele
dintre acele iaculatorii,
O Isuse, blând și smerit cu inima – ascultă-mă
De dorința de a fi apreciat – mântuiește-mă, Isuse
De dorința de a fi iubit – mântuiește-mă, Isuse
De dorința de a fi căutat – mântuiește-mă, Isuse
De dorința de a fi onorat – mântuiește-mă, Isuse
De dorința de a fi lăudat – mântuiește-mă, Isuse
De dorința de a fi preferat – mântuiește-mă, Isuse
De dorința de a fi consultat – mântuiește-mă, Isuse
De dorința de a fi aprobat -mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi umilit – mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi disprețuit – mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi refuzat – mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi calomniat – mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi uitat – mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi batjocorit – mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi abandonat – mântuiește-mă, Isuse
De frica de a fi suspectat – mântuiește-mă, Isuse. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Durerea profetului.
- Exemple contemporane ale poziției profetice.
- Reacțiile umane și durerea profeției.
- Sedecia: slăbiciune în autoritate.
- Botezul ca sinonim pentru suferințe.
- Explicarea lui Cristos ca agent al păcii și al diviziunii.
- Relații: primatul spiritual asupra celui material.
- Puterea exemplului: modele creștine.
- Credința ca foc purificator, separând binele de rău.
Duminica a 20-a de peste an (C) – 2
Sfântul Thomas More a fost nu doar un scolastic faimos și un mare scriitor, ci a fost și un slujitor public, un judecător, un diplomat, un membru al consiliului privat al regelui Angliei dar mai ales...
Duminica a 20-a de peste an (C) – 1
Cum a putut Isus să fie oare atât de neglijent în cuvintele sale când a spus că Foc am venit să arunc pe pământ și ce altceva vreau decât să se aprindă! Tocmai de aceea și problema principală din textul evangheliei de astăzi este focul...
