† Duminica a 24-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: IV
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Ex 32,7-11.13-14
Ps 50
1Tim 1,12-17
Lc 15,1-32
Ant. la intrare Cf. Sir 36,18
Dăruieşte-le, Doamne, pacea ta celor care nădăjduiesc în tine, pentru ca profeţii tăi să fie aflaţi credincioşi; ascultă rugăciunile slujitorului tău şi ale poporului tău sfânt!
Rugăciunea Zilei
LECTURA I
Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă.
Citire din cartea Exodului 32,7-11.13-14
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: “Coboară, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a pervertit! 8 S-au abătut repede de la calea pe care le-o poruncisem; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Acesta este dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din ţara Egiptului»”. 9 Domnul i-a zis lui Moise: “Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. 10 Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i va mistui; dar pe tine te voi face un popor mare”. 11 Moise l-a înduplecat pe Domnul Dumnezeul său, zicând: “Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţ puternic? 13 Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Israel, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi descendenţa voastră ca stelele cerului şi voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de care am vorbit; şi ei o vor stăpâni pentru totdeauna!»” 14 Domnul a iertat răul pe care spusese că vrea să-l facă poporului său.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 50(51),3-4.12-13.17 şi 19 (R.: cf. Lc 15,18)
R.: Mă voi ridica şi mă voi duce la tatăl meu.
3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu! R.
12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu!
13 Nu mă alunga de la faţa ta
şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine! R.
17 Doamne, deschide-mi buzele
şi gura mea va vesti lauda ta!
19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui! R.
LECTURA II
Cristos a venit ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei 1,12-17
Preaiubitule, îi mulţumesc lui Cristos Isus Domnul nostru, care m-a întărit pentru că m-a găsit vrednic de încredere, punându-mă în slujirea sa, 13 deşi mai întâi am fost un defăimător, un persecutor şi un insultător, dar am aflat îndurare, căci, în necredinţa mea, o făceam din neştiinţă. 14 Însă harul Domnului nostru s-a revărsat din plin, împreună cu credinţa şi iubirea care sunt în Cristos Isus. 15 Vrednic de crezut şi de primit cu toată încrederea este cuvântul: “Cristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoşi”, între care eu sunt primul, 16 însă de aceea am aflat îndurare, pentru ca Cristos Isus să-şi arate mai întâi în mine toată îndelunga lui răbdare, făcând din mine un model pentru cei care aveau să creadă în el spre viaţa veşnică. 17 Regelui veacurilor, Celui Nepieritor, Celui Nevăzut şi unicului Dumnezeu să-i fie cinste şi glorie în vecii vecilor. Amin.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE 2Cor 5,19
(Aleluia) Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine şi punând în noi cuvântul reconcilierii. (Aleluia)
EVANGHELIA*
Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-32
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus, ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci le-a spus această parabolă: 4 “Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? 5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se 6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» 7 Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. 8 Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde una dintre ele, nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte? 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se converteşte”. 11 Apoi le-a spus: “Un om avea doi fii. 12 Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. 13 Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu. 14 După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. 15 Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. 16 Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. 17 Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! 18 Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; 19 nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!’» 20 Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. 21 Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». 22 Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! 23 Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, 24 căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. 25 Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. 26 Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. 27 El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». 28 Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. 29 El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied, ca să mă bucur cu prietenii mei. 30 Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». 31 Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»”
Cuvântul Domnului
* forma prescurtată:
EVANGHELIA
Va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 15,1-10
În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus, ca să-l asculte. 2 Fariseii şi cărturarii însă murmurau spunând: “Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. 3 Atunci le-a spus această parabolă: 4 “Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi umblă după cea pierdută până când o găseşte? 5 Iar când o găseşte, o pune pe umerii săi bucurându-se 6 şi, venind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că mi-am găsit oaia pierdută!» 7 Vă spun că, tot aşa, va fi mai mare bucurie în cer pentru un păcătos care se converteşte decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. 8 Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde una dintre ele, nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu grijă până o găseşte? 9 Iar când o găseşte, îşi cheamă prietenele şi vecinele, spunându-le: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem!» 10 Tot aşa, vă spun, va fi mai mare bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se converteşte”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților preaiubiți, inspirați de această istorioară atât de provocatoare a Fiului risipitor din textul evangheliei de astăzi, să ne rugăm pentru nevoile Bisericii și ale lumii, încrezători că Tatăl nostru iubitor ne va răspunde la toate rugăciunile noastre. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru papa Francisc și pentru episcopul Iosif, ca ei să slujească poporul lui Dumnezeu cu compasiune, iertare și iubire. R.
- Ne rugăm ca noi să nu punem niciodată bunurile materiale mai presus de relația noastră cu Dumnezeu și relația noastră cu cei pe care îi iubim și cu cei cu care ne întâlnim. R.
- Ne rugăm pentru harul lui Dumnezeu de a ne ajuta să vedem toți oameni prin ochii lui. R.
- Ne rugăm ca noi să nu închidem niciodată ușa vieții noastre nimănui și ca mereu să fim generoși în răspunsul dat celor aflați în nevoie. R.
- Ne rugăm pentru harul căinței pentru păcatele egoismului nostru pe care le-am comis împotriva lui Dumnezeu și unul celuilalt. Ca să primi iertarea prin sacramentul reconcilierii. R.
- Ne rugăm pentru toți cei care au murit, ca ei să se bucure de pacea și bucuria veșnică din împărăția Sa cerească. R.
Dumnezeule milostiv și nespus ne generos, suntem recunoscători pentru toată grija și iubirea pe care o arăți fiecăruia dintre noi și facem toate aceste rugăciuni ale noastre, prin Fiul tău Isus Cristos, Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtăşanie Ps 35,8
Cât de minunată este bunătatea ta, Dumnezeule! Fiii oamenilor îşi găsesc adăpost la umbra aripilor tale.
După Împărtășanie
Te rugăm, Doamne, ca lucrarea acestui dar ceresc să pună stăpânire pe sufletele şi trupurile noastre, pentru ca nu pornirile firii, ci puterea lui să ne călăuzească viaţa. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 24-a de peste an (C) – 1
Ex 32,7-11.13-14
1Tim 1,12-17
Lc 15,1-32 (15,1-10)
Sfânta maică Tereza de Calcuta câteva sfaturi pentru trăirea unei vieții bune. Ea spunea că Oameni adesea sunt ne-rezonabili, ilogici și concentrați pe propria persoană. Ea spunea că trebuie să îi iertăm oricum. Dacă ești bun, oameni te vor acuza că ești egoist, așa că noi va trebui să fim buni oricum. Dacă ai parte de succes vei câștiga câțiva prieteni falși și câțiva dușmani adevărați, așa că izbândă oricum. Dacă ești onest și sincer, oameni te vor înșela, așa că fi onest și sincer oricum. Ceea ce construiești în câțiva ani, unii vor distruge peste noapte, așa că construiește oricum. Binele pe care îl faci astăzi, adesea oameni îl uită mâine, așa că fă binele oricum. Dă lumii tot ceea ce ai mai bun, și tot nu va fi de ajuns, așa că dă lumii tot ce ai mai bun oricum. Veți observa la o analiză finală, că totul e între tine și Dumnezeu. Niciodată nu va fi între tine și ei.
Ca răspuns la reclamația adusă de farisei și cărturari din textul evangheliei de astăzi lui Isus prin care el se face pe sine însuși prieten cu vameși ori colectori de taxe și păcătoși, el le dă ca răspuns trei parabole diferite. În primele două parabole am văzut cum un păstor găsește oaia pierdută iar în a doua am auzit despre o femeie ce a găsit drahma pierdută. Aceste două parabole sunt comparate cu bucuria lui Dumnezeu când un păcătos pierdut este regăsit. În cea dea treia parabolă, care este numită și parabola Fiului Risipitor, Isus revelează faptul că Dumnezeu este asemenea Tatălui care îl primește înapoi pe fiul risipitor care plecase de acasă și cheltuise nebunește partea sa de avere. Ba mai mult, tatăl continuă să îl iubească și pe al doilea fiu mai în vârstă și mai plin de resentimente care refuzase să se alăture petrecerii de bun venit a fratelui său mai mic.
Când m-am uitat în dicționar la cuvântul risipitor, am găsit că acesta mai înseamnă și extravaganță, abundență, generozitate. Prin urmare putem trage concluzia că pentru mine personal, cel puțin, nu doar fiul cel mai tânăr a fost risipitor ci și cel mai în vârstă și tatăl erau risipitori. De ce? Și le vom lua pe rând.
Să începem cu fiul cel mai mic. Fiul cel mai mic era risipitor fiindcă el abunda de păcat, de greșeli și de nebunie am putea spune. Parabola începe cu o cerere. Fiul cel mai mic își ia partea de avere, și pleacă să vadă lumea. Ce rezultă? Cheltuirea a tot ceea ce avea. Acesta îi spune Tatălui său, Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine. Da, conform obiceiurilor iudaice avea tot dreptul să facă aceasta, să ceară partea sa din averea familiei, să o vândă ori să plece și să își facă propriul noroc.
În cazul primului fiu, al celui mai mic, avem parte de o primă vedere asupra păcatului. Adică, păcatul mereu implică folosirea greșită a ceva bun. Observați doar în cazul acestei povești în care fiul mai mic cere partea sa de avere, partea care i se cuvine. De fapt el nu făcea o cerere nepotrivită. El nu cerea ceva rău. El cerea ceva bun pe care tatăl lui oricum avea de gând să îl ofere. Păcatul lui a venit în momentul în care a folosit greșit darul bun, dar pe care l-a și irosit asupra a ceea ce evanghelia numește o viață de desfrâu. Mai exact, în viețile noastre de exemplu, Dumnezeu ne-a dat darul vorbirii însă noi adesea îl folosim greșit pe bârfe, pe calomnii, pe înjurături, pe minciuni, și pe multe alte păcate pe care le putem săvârși cu limba. Un alt exemplu e faptul că Dumnezeu ne-a dat darul sexualității însă noi îl folosim greșit, în loc să îl folosim doar în cadrul vieții de căsătorie după cum fusese plănuit și de Domnul, noi îl folosim și pe cealaltă parte a vieții, cea care iese din viața de căsătorie, pe relații adultere, violuri, promiscuități și alte păcate ale trupului. Așa că, un act este un păcat în momentul în care folosim greșit ceea ce este bun și oferit nouă de Dumnezeu, care este atot-iubitor și atot-milostiv față de noi.
Apoi, ceea ce mai găsim interesant în cazul primului fiu, adică a celui mai mic, e faptul că el săvârșește toată această risipă într-un ținut străin. Nu cred că acest fapt a fost chiar o coincidență. Vedeți voi, ori de câte ori oameni comit un păcat, încep apoi să se căiască foarte mult, ba chiar disperat, încearcă să fugă de Tatăl ceresc, asemenea băiatului din poveste care a încercat să fugă de Tatăl său. Pentru noi, cei care comitem păcate, adesea facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a le păstra secrete, ca nimeni să nu afle de ele. Însă asta e de fapt cea mai mare greșeală fiindcă într-un final toate păcatele ne vor ajunge din urmă, după cum păcatul băiatului l-a ajuns din urmă. Și am văzut în parabolă că el și-a cheltuit toți bani, apoi a izbucnit o mare foamete iar el a ajuns să nu aibă nici măcar ce să mănânce. Așa că a ajuns să mănânce împreună cu porci.
Știți ce facem cu păcatul? Adesea ne asigurăm că va apare ca unul bun, drăguț care să rămână și un secret. De exemplu, cum numiți acum trăitul împreună fără a fi căsătoriți? Căsătorie de probă. Cum numiți acum minciuna? O farsă, glumă. De exemplu în america nu mai ai voie să saluți oameni pe stradă cu Crăciun fericit ci cu Sărbători fericite, iar asta din cauza faptului că crăciunul te duce cu gândul la cuvântul Cristos care nu mai există. Iar exemplele pot continua la nesfârșit. Iată de ce ori de câte ori săvârșim păcate dorim ca acestea să rămână secrete. Nu dorim să le mărturisim preotului. Ci dorim să le mărturisim lui Dumnezeu fiindcă preotul este pe jumătate om asemenea nouă, ori dacă venim, venim cu aceiași poezie rostită fără să o conștientizăm, și multe altele asemenea.
Ceea ce trebuie noi să reținem e faptul că prin această parabolă noi suntem chemați la convertire. Această convertire însă are loc doar în acele momente în care acceptăm cu umilință starea noastră de oameni păcătoși și de păcat și că Dumnezeu este gata oricând să ne ierte și să ne accepte din nou.
Mergem mai departe la cel de-al doilea fiu, la cel mai mare care și el este unul risipitor iar asta fiindcă el abundă în muncă și datorie. În cazul lui, motto-ul
acestuia era, datoria pe primul loc înaintea plăcerii. El era un om al onoarei, solid, extrem de muncitor, consistent, disciplinat și sobru. În fiul cel mai mare vedem virtuțile însă vedem și viciile clasei de mijloc, adică viciile morale. Care sunt aceste vicii morale, de mijloc? Acestea sunt, aroganța, atitudinea de eu știu cel mai bine, intoleranța față de cei care nu îndeplinesc standardele noastre, insensibilitatea și spiritul de neiertare. Fiul cel mai mare afișase toate aceste vicii în acel moment în care a refuzat să intre pentru a-l primi cum se cuvine pe fratele lui pierdut și regăsit, când a refuzat până și explicațiile tatălui său și invitația. Pentru el, era o problemă de dreptate, însă în fața lui Dumnezeu aceasta nu era nimic altceva decât egoism, egoismul propriei persoane și a refuzului de a ierta.
Și într-un final și tatăl era risipitor fiindcă el abunda de milă și iertare. Chiar dacă acesta ar putea fi numit nebun că și-a dat în prim plan proprietatea copilului său înainte ca acesta să moară, că a dat fiului său tot ceea ce a dorit datorită iubirii. Aici Dumnezeu ne este prezentat ca un tată blând și iubitor care este ușor cu copii săi, care e mereu gata să ierte și să fie milostiv, indiferent de ce se întâmplă. Dacă acesta este modul în care Dumnezeu se relaționează la noi, atunci putem vedea că Dumnezeu posedă iubirea-tandră ce se găsește în mame cât și acea calitate de iubire-dură care se găsește în tați. O iubire care nu e de pe buze ci vine din inimă.
Așa că dacă dorim să fim risipitori, atunci ar trebui să fim risipitori ori abundenți, nu în păcate, mândrie, centrați pe propria persoană, aroganți, atitudinea de eu știu mai bine, intoleranți, insensibili și cu spiritul de ne-iertare ci va trebui să fim milostivi și iertători asemenea Dumnezeului nostru. Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Iubirea lui Dumnezeu pentru păcătos.
- Vițelul de aur: Unde e prezent astăzi?
- Prima poruncă a decalogului.
- Definirea importanței capitolului 15 din evanghelia lui Luca de astăzi.
- Cu care din cele trei personaje din parabola Fiului risipitor te identifici?
- Înstrăinarea spirituală în biserică și lume.
- Actul de căință.
- Distingerea autorului biblic de inspirație.
- Cum poate un păcătos să devină bun?
Duminica a 24-a de peste an (C) – 2
O mamă a spus la un moment dat că fața copilului meu este fața pe care doar o mamă o poate iubi. Însă putem schimba aceste cuvinte astfel, Dumnezeu iubește fețele pe care până și mamele nu le pot iubi. Aceste minunate cuvinte ne-ar putea inspira să ducem o viață mult mai bună în această lume...
Duminica a 24-a de peste an (C) – 1
Sfânta maică Tereza de Calcuta câteva sfaturi pentru trăirea unei vieții bune. Ea spunea că Oameni adesea sunt ne-rezonabili, ilogici și concentrați pe propria persoană. Ea spunea că trebuie să îi iertăm oricum. Dacă ești bun, oameni te vor acuza că ești egoist, așa că noi va trebui să fim buni oricum....
