Prov 9,1-6
Ef 5,15-20
In 6,51-58
Într-o carte intitulată, Isus în Euharistie, am găsit o poveste despre o persoană musulmană care propusese trei întrebări episcopului. Prima dintre ele era, Cum e posibil ca pâinea și vinul să devină Trupul și Sângele lui Cristos? Episcopul a răspuns, Tu în mod continuu schimbi mâncarea pe care o consumi și lichidele pe care le ei în celule de sânge pentru a-ți întări corpul. Așa că de ce ar fi atât de dificil pentru Dumnezeu Atotputernicul să preschimbe pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Cristos?
Așa că acesta a pus a doua întrebare, Însă cu e posibil pentru Cristos, ca să fie prezent într-o bucată atât de mică de ostie? Episcopul a răspuns: Ochii tăi sunt foarte mici însă cu o singură privire reușești să prinzi întreaga panoramă a cerului, munților, a câmpiilor și totul se intră de minune în ochiul tău mic. De ce ar fi atât de dificil pentru Cristos să fie prezent într-o ostie atât de mică?
A treia oară persoana musulmană a insistat, Însă cum e posibil pentru Cristos să fie prezent în toate ostiile din fiecare Biserică și capelă în același timp? Episcopul a răspuns din nou, Privește într-o oglindă mare și te vei vedea întreg dintr-o dată. Însă dacă spargi acea oglindă te vei vedea sute de bucăți de oglindă în același timp. De ce ar fi atât de imposibil pentru Domnul Dumnezeu să se facă pe sine însuși prezent în sute de ostii din întreaga lume în același timp? Pentru Dumnezeu nimic nu este imposibil.
Cu adevărat, Isus este prezent în fiecare ostie consacrată și în fiecare parte de ostie care mai poate fi considerată pâine în aparență. Acesta e motivul pentru care preotul purifică cu prudență patena, pixida, potirul după fiecare Sfântă împărtășanie pe care o distribuie credincioșilor. Acele bucățele mici sunt puse în potir și consumate cu apa purificatoare.
Un mic băiețel a fost trimis la un moment de preotul paroh al Bisericii sale pentru a cumpăra o pungă de ostii neconsacrate. În momentul în care sora care se ocupa de ostii i-a înmânat punga de ostii, băiatul a întrebat-o dacă le poate vedea: Da, însă nu le poți atinge, i-a răspuns sora. Și totuși, în momentul în care a deschis cutia, băiatul s-a și aplecat pentru a săruta ostiile. De ce ai făcut asta? L-a întrebat sora, încă nu au fost consacrate. Momentan încă sunt doar o pâine simplă. Știu, a răspuns băiatul, însă în curând, la sfânta Liturghie, ele vor fi Isus iar în momentul în care el vine, el va găsi săruturile mele că îl vor aștepta deja. El este prietenul meu.
O credință cu adevărat simplă și nebună din partea acestui băiețel mic; o iubire nebună și copilărească. O astfel de iubire și credință e ceea ce avem nevoie pentru a putea aprecia pe deplin marele dar al Preasfintei Euharistii.
Acesta e motivul pentru care în textul evangheliei de astăzi, Isus a spus, …iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii….Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură…. (vv51b; 55). Oricine mănâncă Trupul său și bea Sângele său va trăi veșnic.
Reclamele de la TV, radio și ziare sunt foarte atrăgătoare pentru noi, mai ales că ele se folosesc de nevoile noastre umane de hrană și băutură în mod deosebit. De exemplu, pentru satisfacerea setei, Pepsi ne spune: Pepsi alegerea noilor generatii. Sau Coca adaugă viață. Dacă avem probleme asupra modului în care să ne păstrăm bani, atunci băncile ne spun că, Da putem! Țineți bani și multe altele asemenea.
Scopul tuturor acestor reclame e de a ne vinde o viață bună. Prin a promite că produsele lor ne vor satisface fiecare dorință umană însă doar pentru o perioadă scurtă de timp. Cine însă ne poate satisface dorința noastră de viață veșnică? E nimeni altul decât Isus însuși, care ne-a și spus că oricine mănâncă trupul meu și bea sângele meu va trăi veșnic.
Și noi, asemenea lui Cristos putem deveni o prezență reală pentru ceilalți prin a deveni adevărați prieteni pentru ei, fiindcă un prieten nu ajunge niciodată prea devreme ci mereu prea târziu. Un prieten adevărat însă niciodată nu consideră prea devreme ci mereu e așteptat chiar și mult mai devreme și prin urmare prea târziu. Un prieten e mereu bine primit. El e mereu așteptat. Fiindcă un prieten este o binecuvântare, EL este asemenea mâncării și băuturii. El este asemenea balsamului pe inimă, o rază de soare ce pătrunde, un părtaș la bucuria și durerea noastră, o comoară și parte a noastră pe care să o prețuim. Un prieten adevărat e acolo în acele momente în care toți ceilalți nu vor să fie. Un prieten adevărat este acolo ori de câte ori toți ceilalți te uită. Amin
