Ier 1,4-5.17-19
1Cor 12,31-13,13
Lc 4,21-30
Vreau să vă povestesc una dintre cele mai frumoase parabole despre prietenie, pe care am avut ocazia să o citesc zilele acestea.
Doi prieteni s-au întâlnit la un moment dat într-un oraș din Maroc după o lungă perioadă de despărțire.
Aveau multe lucruri să-și povestească.
Dar, după ce a plecat însoțitorul, s-a aprins discuția obișnuită. Așa se întâmplase de fiecare dată când se întâlneau. Religia îi despărțeau. Şi argumentările, replicile, provocările, întrebările, contestațiile se succedau în ritm alert.
La un moment dat, musulmanul parcă a găsit soluția ideală:
– Ascultă-mă. Spui că în Isus Cristos ești în posesia adevărului. În schimb, eu sunt convins că greșești. Adevărul stă de partea lui Mahomed, și Coranul este cu mult superior Evangheliei. Așadar, tu ești cel care greșește. Dar asta nu are importanță. Lucrul important este că suntem și rămânem prieteni.
Creștinul a replicat:
– Da. Dar când vom ajunge dincolo, vom fi obligați să ne separăm. Nu putem să ne aflăm amândoi de partea adevărului.
– Şi aici greșești, prietene. Când vom fi în viața de dincolo, ne vom tine așa strâns de mână încât cel care are adevărul îl va trage pe celălalt spre el.
Isus mereu spune cuvinte de iubire cu privire la credincioși care sunt sincer și convinși de alte religii. După cum am putut auzi și în povestioara cu care am început. Dar și în textul evangheliei de astăzi.
Despre ce a fost vorba în evanghelia de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Pe scurt Isus s-a întors în satul său natal, Nazaret. Mai exact, Duminica trecută am putut vedea cum Isus s-a întors în satul său Natal, după ce deja câștigase o faimă a sa proprie, după ce deja devenise cunoscut și apreciat de mulți, ba chiar de proprii săi consăteni, cum mai spunem noi. La evrei, ca și la noi creștini Duminica, obiceiul era ca lumea să se adune la sinagogă, iar în cazul nostru la Biserică, sau cel puțin așa ar trebui, iar Isus cunoștea lucrul acesta, așa că s-a dus direct în sinagogă, unde a citit din cartea profetului Isaia.
Ei bine textul evangheliei de astăzi este continuarea a ceea ce s-a petrecut la Nazaret, după episodul pe care l-am auzit Duminica trecută. Adică explicarea scripturii de către Isus, după care a urmat represaliile pentru cuvintele rostite. Cei aflați în sinagogă i-au cerut lui Isus, ca din moment ce ei erau apropiați lui, cunoscuți, să înfăptuiască pentru ei lucruri și mai mari decât cele din Cafarnaum, făcute de el până atunci în alte cetăți străine de ei. Însă Isus ce le răspunde? Isus le răspunde prin a le reaminti de unele episoade din trecutul lor, că nici unul din mari lor profeți nu a fost primit în patria sa, după cum făceau și ei cu el. și a făcut două referințe, care sunt acelea? Una la Ilie cu văduva din Sarepta Sidonului, o străină, și a doua la Elizeu cu vindecarea lui Naaman sirianul, tot un străin.
Ceea ce a urmat bănuiesc că bănuiți cu toți. Cei din sinagogă, evrei sau enervat tare și au vrut să îl arunce pe Isus de pe stâncă. Însă Isus a plecat din Nazaret.
De ce credeți că s-au enervat evrei pe Isus, consăteni lui? Fiindcă Isus a săvârșit fapte minunate pentru străini, indiferent de credințele, de trecutul sau prezentul lor, și a refuzat să facă pentru ei care erau de al lui. După cum și voi, de exemplu, dacă m-ați întâlni pe stradă și mi-ați cere bomboane. Însă eu în loc să vă dau vouă, aleg să le dau părinților voștri, să le mănânce ei. Cum a-ți reacționa? V-ați enerva asemenea acelor evrei.
Însă ceea ce nu trebuie să uităm e faptul că iubirea lui Isus nu trebuie să o facem exclusivă, fiindcă nu este. Ea este destinată tuturor, creștini sau nu, români sau nu. Asemenea adevărului care i-a unit pe cei doi prieteni din povestioara precedentă.
De aceea, ceea ce va trebui noi să facem astăzi, dar și în zilele care urmează e să ne rugăm ca iubirea lui Isus euharisticul să ne ajute ca să putem acționa pentru toți cei din jurul nostru. Ca toți oameni să devină o mare, frumoasă și fericită familie, după cum am zis acu câteva duminici, cu un singur Domn, o singură credință dar mai ales, cu un singur Tată pentru toți. Amin
