1Sam 26,2.7-9.12-13. 22-23
1Cor 15,45-49
Lc 6,27-38
Din moment ce, cu toți avem dușmani, astăzi voi începe prin a vă destăinui una dintre cele mai bune metode prin care putem scăpa de dușmani. Metodă pusă în practică de către unul dintre cei mai vestiți președinți ai Statelor Unite, de Abraham Lincoln, metodă pentru care a și fost criticat în presa timpului, pentru faptul că era prea prietenos, până și cu dușmani lui politici. Când a fost întrebat, acesta a răspuns, Nu îmi elimin eu oare, dușmani prin ai face prieteni mei? Acesta este un lucru foarte adevărat, iubiți credincioși. Cea mai bună metodă prin care putem scăpa de toți dușmani noștri e aceea de a-i face prieteni noștri sau prin a-i iubi.
În textul evangheliei de astăzi, am avut ocazia să ascultăm marea speranță pe care Dumnezeu o așteaptă de la noi, aceea că noi va trebui să iubim, însă cu un alt tip de iubire. În evanghelie Isus a menționat expres, iubiții pe dușmani voștri. Cuvântul iubire poate fi explicat și prin următoarele cuvinte, fi bun sau binecuvântat sau a te ruga pentru. Așa să fie oare? Cu alte cuvinte, acest tip de iubire este cea mai mare formă de iubire, iubire pe care limba greacă o numește agape, care tradus înseamnă o iubire binevoitoare față de cealaltă persoană. Înseamnă că indiferent de ceea ce ne face cealaltă persoană, nouă, nu ne vom permite, niciodată, nouă înșine, să dorim nimic altceva decât binele ei. Celelalte două tipuri de iubire, e eros care reprezintă iubirea romantică pe care o vedem cel mai adesea la tineri îndrăgostiți, și philia sau iubirea frățească care e limitată doar la cei care ne sunt apropiați nouă.
Însă, întrebarea pe care, cu siguranță ne-o adresăm majoritatea dintre noi acum, e aceasta, Dar dacă celălalt abuzează de iubirea pe care noi o avem față de el sau ea, sau dacă nu o acceptă? Ce ne vom face atunci? Ce te vei face în acel moment? Îl vei lăsa să facă ceea ce dorește el? Dacă abuzează de iubirea pe care o avem față de el, pentru el, se va asemăna cu acel bărbat care după ce la ascultat pe Buddha cum vorbea despre întoarcerea răului cu rău, sau după cum e menționat în evanghelia de astăzi, dintre pentru dinte, a decis să vadă dacă Buddha însuși pune în practică ceea ce predică celorlalți. Acel bărbat la acuzat, i-a adresat tot felul de abuzuri și cuvinte calomnioase la acel mare învățător spunându-i și că este un mare nebun.
Buddha a ascultat cu multă răbdare. În momentul în care bărbatul a rămas fără lucruri de spus la adresa lui, Buddha i-a replicat, Fiul meu, dacă cineva refuză cadoul pe care o altă persoană îl face, la cine se va duce acel cadou?
Orice nebun știe asta, a răspuns bărbatul plin de dispreț. Cadoul se duce înapoi la cel care l-a făcut.
Fiul meu, i-a spus Buddha. Mi-ai adresat multe cuvinte și abuzuri verbale. Tind să refuz cadoul pe care tocmai mi l-ai făcut.
Bărbatul a rămas înmărmurit. Buddha însă a continuat, Fiul meu, cel care calomniază o persoană virtuoasă se aseamănă cu cel care scuipă la cer. Tot ceea ce a reuși să facă e să i se întoarcă pe față ceea ce a aruncat în sus. Sau se aseamănă cu cel care aruncă praf contra vântului. Praful nu își atinge ținta, fiindcă se întoarce înapoi, și îl lovește în față pe cel care l-a aruncat.
Așa că, iubiți credincioși, nu vă îngrijorați. Dacă iubirea voastră nu este reciprocă, ea se va întoarce înapoi la voi. Dacă cealaltă persoană aruncă cuvinte calomnioase și pline de răutate și alte fapte asemenea, nouă, iar noi nu le acceptăm și nici nu ni le închidem în minte asemenea prizonierilor, toate acestea se vor întoarce împotriva persoanei care le-a făcut.
Un mare predicator iezuit, pe nume Teilhard de Cahrdin, a spus la un moment dat că ființa umană se aseamănă cu celelalte specii de animale și plante, adică specie aflată în pericol. Iar asta datorită absenței a ceva fundamental, datorită absenței iubirii. Voința, disponibilitatea de a ne iubi unul pe altul este amenințată de supraviețuirea planetei și nu din cauza bombelor nucleare și atomice. Dacă nu ne grăbim să descoperim iubirea și să descoperim energia pentru a o putea valorifica cum trebuie, atunci rezultatul va fi unul singur, nu vom apuca să începem un alt secol.
Însă de ce oare suntem, noi creștini, chemați la iubirea față de dușmani, la a face binele celor care ne urăsc, la a-i binecuvânta pe cei care ne blestemă, la a ne ruga pentru cei care se poartă urât cu noi, la a întoarce celălalt obraz și la a-i oferi haina celui care nu are, la a oferi bani însă fără să așteptăm să îi și primim înapoi, la a nu judeca, la a fi milostiv și plin de compasiune dar mai ales la a ierta? Cu siguranță spunem acum în mințile noastre, Că e prea mult! Nu e corect! E nedrept! E drept oare să dai ceea ce se cuvine celui care se cuvine? De exemplu, dacă suntem loviți pe obrazul drept, iar noi ne supărăm și îl lovim și noi pe obrazul drept. Sincer să fim, asta nu înseamnă că îi dăm ceea ce i se cuvine lui, ci îi dăm ceea ce ni se cuvine nouă, mai ales că asta se numește răzbunare. Dreptatea lui Dumnezeu este destul de clară, violenței trebuie să i se răspundă cu pace, ura trebui învinsă cu iubire, injuria trebuie vindecată cu iertare iar răul trebuie controlat cu bunătate.
O sarcină destul de simplă. Iar asta fiindcă suntem copii ai lui Dumnezeu, ai Celui Preaînalt care el însuși este bun față de cei nerecunoscători și răi (v.35). De asemenea, mai e și vorba aceea, așa tată așa fiu. Un adevărat discipol va fi asemenea tatălui său, va iubi pe dușmani lui, va face bine celor care îl urăsc, va fi blând cu cei care nu apreciază ceea ce a făcut pentru ei. De asemenea, suntem creați după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, prin urmare, va trebui să îi iubim pe dușmani noștri după cum o face deja Dumnezeu dintotdeauna. Cei care își urăsc dușmani nu au nici un drept să susțină sau să afirme că sunt o imagine și asemănare a lui Dumnezeu.
Iubiți credincioși, voi încheia cu o rugăciune a generozității, rugăciune rostită de Ignațiu de Loyola.
Doamne, învață-mă să fiu generos.
Învață-mă să te slujesc așa cum ar trebui,
Să dau și să nu socotesc costul,
Să lupt și să nu iau în seamă rănile,
Să trudesc și să nu caut restul,
Să muncesc și să nu cer recompensă.
Știind bine că astfel fac voința ta. Amin
