Lc 6,12-19
În textul evangheliei de astăzi vom vedea cum Isus a plecat pe un munte pentru a se ruga întreaga noapte Tatălui său. Iar asta fiindcă ziua următoare era una extrem de importantă, aceea în care îi numise pe cei doisprezece apostoli ai săi. Dacă stăm să privim la acești doisprezece bărbați pe care i-a ales Cristos, vom observa că nu erau persoane excepționale sau ieșite din comun. Nu erau extra calificați precum Iuda Iscarioteanul, care se ocupa de punga lor cu bani. Pur și simplu au fost aleși.
Însă, de ce oare Isus, Fiul lui Dumnezeu trebuia să își petreacă întreaga noapte în rugăciune? El este Dumnezeu prin urmare nu avea de ce să se roage. Noi suntem cei care avem nevoie atât de mult de rugăciune iar asta fiindcă suntem ființe umane, prin urmare nu suntem perfecți. Isus dorește să ne arate că rugăciunea este foarte importantă în relația noastră cu Dumnezeu. Dacă Isus însuși a avut nevoie atât de mult de legătura sa cu Dumnezeu, cu atât mai mult avem noi nevoie de a sta și de a fi mereu în legătură cu Dumnezeu. Va trebui să ne rugăm mereu, după cum o făcea și Isus de fiecare dată când avea loc un eveniment important dar mai ales înainte de a lua decizii importante în viața sa sau a altora. Va trebui să ne consultăm mai întâi cu Dumnezeu, iar asta pentru a arăta că dorim să facem totul, nu prin voința noastră și pentru a duce la îndeplinire voința lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, toate atașamentele noastre în viață și marele noastre fapte pe care le vom face vor trebui atribuite lui Dumnezeu.
