In 15, 18-21
Ura lumii
În timpul revoltei din China din 1900, insurgenți au capturat un centru de misiune, au blocat toate porțile în afară de una, iar în fața uneia dintre porți au plasat o cruce întinsă la pământ. Apoi li s-au transmis celor din interior că oricine calcă crucea cu piciorul i se va acorda libertatea și viața, însă cine refuză va fi împușcat. Teribil de îngroziți, primi șapte studenți au călcat crucea cu piciorul, și li s-au acordat libertatea. Însă al optulea student, o tânără, a refuzat să comită acest act sacrileg. Îngenunchind lângă cruce în rugăciune pentru putere, s-a ridicat și a trecut cu atenție pe lângă cruce, și a ieșit afară ca sa înfrunte plutonul de execuție. Întăriți de exemplul ei, fiecare din cei 92 de studenți rămași au urmat-o spre plutonul de execuție (din Astăzi în Lume, Februarie 1989, p.17).
Isus în evanghelia de astăzi ne spune că: Dacă lumea vă urăște, să știți că pe mine m-a urât înainte de voi… Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi (vv.18-20). Ce vrea să spună Isus când spune lumea? Prin lume, în Scriptură, se făcea referință la acea societate de oameni care era ostilă lui Dumnezeu și i se opunea voinței sale. Când Isus vorbește despre persecuții, făcea referință și la suferința și persecuțiile de care vor avea parte discipolii săi, care vor cădea în mâinile evreilor și a romanilor din cauza vestirii învățăturii sale. Lumea care îl respinge pe Isus și pe discipoli săi va primi același tratament. Isus nu lasă nici o cale de mijloc discipolilor săi și nouă. Ori suntem pentru el ori împotriva lui, ori pentru împărăția luminii sau pentru împărăția întunericului.
De ce au fost persecutați creștini de-a lungul secolelor? Unul din motive ne este sugerat de către autorul Richard Neuhaus în cartea sa Fiind Bine și Făcând Bine, provocarea capitalismului creștin (p.98). Acesta scrie: atitudinea fundamentală a creștinilor față de cei din afara comunității este acea prin care ei sunt considerați potențiali membri ai comunității. Cu toate acestea, comunitatea are într-adevăr dușmani. Când creștini spun că Isus Cristos este Domn, ei spun că nimeni altcineva și nimic altceva nu este domn, iar aceasta este cea mai bună cale prin care îți poți face dușmani.
Suferința este o parte a existenței umane, fiindcă o viață cu Isus nu este un pat de trandafiri. Astfel, noi ar trebui să ne rugăm pentru o viață ușoară, în loc să ne rugăm să devenim persoane mai puternice în înfruntarea încercărilor vieții și să obținem cele mai bune lucruri pe care ni le oferă Dumnezeu.
Însă, astăzi, excepție fac țările necreștine. Persecuțiile la care s-a referit Domnul nu se mai simt. În viața de zi cu zi acestea pot lua forma excluderii; suferința provocată de părinți sau soții prea stricte, un soț prea arogant iar exemplele pot continua.
Aș dori să închei cu cuvintele doctorului Dale Turner numite, De ce eu. El spune: Mi se pare corect ca din moment ce ne întrebăm, De ce eu? în clipele grele, ar trebui să ne punem aceiași întrebare și în momentele în care primim daruri de la Dumnezeu. Să luăm de exemplu 100 de zile în care suntem perfect sănătoși, iar apoi ne văicărim asupra uneia plină de durere și de suferință. Conducem pe șosele de sute de ori fără accidente, iar apoi ne întrebăm De ce eu? în singurul moment în care avem un cauciuc dezumflat sau probleme la motor. Acceptăm în mod obișnuit momentul în care familia este împreună de sărbători, însă când suntem separați, rămânem blocați asupra singurătății noastre. Cât de des spuneți De ce eu? când numărați darurile? În loc să fim triști asupra a ceea ce nu avem, nu are mai mult sens să ne bucurăm de tot ceea ce avem? Amin.
