† Duminica a 27-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: III
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Is 5,1-7
Ps 79
Fil 4,6-9
Mt 21,33-43
LECTURA I
Via Domnului universului este casa lui Israel.
Citire din cartea profetului Isaia 5,1-7
Vreau să cânt o cântare de dragoste pentru iubitul meu. Iubitul meu avea o vie pe un deal mănos. 2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre şi a plantat viţă aleasă, a construit un turn în mijlocul ei şi a pus un teasc în ea, a aşteptat să facă struguri, dar a făcut aguridă. 3 Acum, locuitori ai Ierusalimului şi oameni ai lui Iuda: faceţi judecată între mine şi via mea! 4 Ce ar mai fi trebuit să fac pentru via mea şi nu am făcut? De ce, aşteptându-mă să facă struguri, a făcut aguridă? 5 Acum, vă voi face cunoscut ce-i voi face viei mele: îi voi îndepărta gardul şi va fi devastată; îi voi distruge zidul şi va fi călcată în picioare. 6 O voi preface în pustiu; nu va mai fi tăiată şi nici săpată şi vor creşte mărăcini şi spini. Voi porunci norilor să nu mai verse ploaie asupra ei. 7 Căci via Domnului Sabaot este casa lui Israel şi cei din Iuda, plantaţia lui preferată. Se aştepta judecată, şi iată vărsare de sânge; dreptate, şi iată strigăte!
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),9 şi 12.13-14.15-16.19-20 (R.: Is 5,7a)
R.: Via Domnului Sabaot este casa lui Israel.
9 Tu ai scos o vie din Egipt
şi ai alungat popoare, ca s-o sădeşti.
12 I-ai întins mlădiţele până la mare
şi lăstarii ei ajungeau până la fluviu. R.
13 Pentru ce i-ai spart acum zidul,
încât toţi trecătorii o jefuiesc?
14 O pustieşte mistreţul din pădure
şi o pasc animalele sălbatice. R.
15 Dumnezeule Sabaot, întoarce-te!
Priveşte din cer şi vezi, vizitează via aceasta!
16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta
şi pe fiul omului pe care l-ai întărit pentru tine! R.
19 Atunci nu ne vom mai abate de la tine,
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău.
20 Doamne, Dumnezeul Sabaot, fă-ne să ne întoarcem,
fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi! R.
LECTURA A II-A
Aceea să puneţi în practică! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 4,6-9
Fraţilor, nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu! 7 Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre în Cristos Isus. 8 În rest, fraţilor, gândiţi-vă la acestea: cele adevărate, cele demne, cele drepte, cele curate, cele plăcute, cele vrednice de laudă, ce e virtute, ce-i de laudă, 9 ceea ce aţi învăţat şi primit, ce aţi auzit şi văzut la mine, aceea să puneţi în practică! Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. In 15,16
(Aleluia) Eu v-am ales pe voi şi v-am constituit ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, spune Domnul. (Aleluia)
EVANGHELIA
Via o va da în arendă altor viticultori.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,33-43
În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: “Ascultaţi o altă parabolă: era odată un stăpân care a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat în călătorie. 34 Când s-a apropiat timpul culesului, i-a trimis pe servitorii săi la viticultori, ca să primească roadele sale. 35 Dar viticultorii, prinzându-i pe servitorii săi, pe unul l-au lovit, pe altul l-au ucis, pe altul l-au bătut cu pietre. 36 A trimis din nou alţi servitori, mai numeroşi decât primii, dar le-au făcut la fel. 37 În cele din urmă l-a trimis pe fiul său la ei, zicându-şi: «De fiul meu le va fi ruşine». 38 Însă viticultorii, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem, ca să avem moştenirea lui!» 39 Prinzându-l, l-au aruncat afară din vie şi l-au ucis. 40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face acelor viticultori?” 41 I-au zis: “Pe acei răi îi va ucide fără milă, iar via o va da în arendă altor viticultori, care îi vor da roadele la timpul cuvenit”. 42 Isus le-a zis: “N-aţi citit niciodată în Scripturi: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»? 43 De aceea, vă spun: Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Isus ne invită să trăim în așa fel încât în momentele în care lucrăm pentru stabilirea Împărăției sale în această lume, să ne și amintim că noi nu avem aici un loc veșnic. Să ne întoarcem acum spre cel care poate dobândi atât de multe prin micile noastre eforturi. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru Biserica din lume, ca sub îndrumarea sfântului părinte papa Francisc, via preaiubită a Domnului să producă roade spre mai marea sa glorie. R.
- Pentru toți cei care au grijă de hrana noastră zilnică prin roadele muncii lor în agricultură și în lumea naturii, ca ei să fie inspirați de demnitatea muncii lor. R.
- Să cerem acum Domnului să ne ajute să rămânem fideli lui în tot ceea ce facem dar mai ales să nu distrugem splendoarea moștenirii noastre creștine. R.
- Pentru săraci și cei marginalizați din societatea noastră, ca noi mereu să avem inimi deschise în ușurarea mizeriei lor. R.
- Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne acorde eliberarea de toate grijile și să ne ofere adevărata pace a minții ce provine din eforturile noastre de a căuta și de promova ceea ce e bun, nobil și adevărat. R.
- Pentru cei dragi ai noștri care au plecat dintre noi, ca Domnul să le ofere bucuria Împărăției care a fost pregătită pentru ei în ceruri. R.
Doamne Dumnezeul nostru, te rugăm să ne binecuvântezi în tot ceea ce spunem și facem, pentru ca astfel să putem fi oamenii rodnici pe care tu aștepți să fim dar mai ales pentru creșterea și înflorirea împărăției tale. Te rugăm să asculți astăzi glasurile noastre, mai ales acum când îți înălțăm toate aceste cereri ale noastre prin Cristos Domnul nostru. Amin
Duminica a 27-a de peste an (A) – 3
Is 5,1-7
Fil 4,6-9
Mt 21,33-43
În anul 1978, un om călătorea din orașul Cincinnati din Statele Unite pentru a putea participa la funeraliile lui Max Ellenbusch. Max fusese ca un tata pentru acest om timp de 20 de ani. Nimic ne-obișnuit cu excepția faptului că, pe când acesta avea doar 15 ani, luase mașina mamei sale și îl ucise pe fiul în vârstă de doar cinci ani a lui Max. Aceasta se întâmplase cu doar o săptămână înainte de Crăciunul anului 1978.
Imediat după accident, instanța de judecată a avut surpriza de a-l auzi pe Max renunțând la acuzații. În schimb, el dorea să ofere șoferului mașinii-morții un loc de muncă și ajutorul necesar în educarea sa. Max a făcut toate acestea dar mai presus de toate a adoptat acest băiat de 15 ani în familia sa. Max a împărtășit casa sa, timpul și înțelegerea sa cu tânărul zbuciumat.
Acum sigur stăm și ne întrebăm mirați, Cum a putut Max să facă una ca asta? Niciodată nu m-aș putea împrieteni cu un adolescent care tocmai mi-a ucis fiul de cinci ani. Max poate că deja era un pic nebun de a făcut atât de multe încât a devenit asemenea unui tată pentru el.
Ei bine, dacă Max a fost un pic nebun, atunci așa este și Dumnezeu. Parabola din textul evangheliei de astăzi îl descrie pe Dumnezeu ca un stăpân care a pregătit o vie superbă și care a oferit-o oamenilor lui ca să aibă grijă de ea. Când a sosit momentul recoltei, el și-a trimis servitori de două ori însă oameni i-au ucis pe toți. Iar asta fiindcă oameni nu doar că doreau partea lor din recoltă, ci deveniseră egoiști și doreau totul. Via este desigur, Israelul, oameni erau evrei iar servitori sunt mesagerii, profeți și conducători poporului care aveau datorita de ai conduce înapoi la el, însă ei au tot continuat să îi ucidă, din nou și din nou și din nou. Într-un final, Dumnezeu și-a trimis propriul fiu fiindcă a crezut că pe el îl vor respecta, însă l-au ucis și pe el. El știa deja ce avea să se întâmple însă el tot l-a trimis pe propriul său fiu. Am putea spune că era un pic nebun. Iar asta fiindcă iubirea lui Dumnezeu pentru noi este necondiționată. Însă, ca și consecință a acțiunilor lor, evrei au pierdut via care fusese oferită apoi „păgânilor”, adică nouă tuturor, celor care am primit darul credinței lui Isus.
Această parabolă mai este și un avertisment pentru noi creștini și pentru fiecare dintre noi în mod personal. Oare e de ajuns simplul fapt că suntem creștini, să îndeplinim obligațiile minime, precum mersul la sfânta Liturghie Duminica, primirea sfintei împărtășanii? Oare căsătorie înseamnă doar simpla îndeplinire a datoriilor minime?
Cunosc un soț care este fidel și dedicat soției lui, care își înconjoară soția cu cuvinte nesfârșite ale iubirii lui veșnice. Însă, într-o bună zi i-a spus soției lui, Care e problema? Ți-am făcut totul. Nu am comis adulter, nu am jucat jocuri de noroc nu te-am lovit deloc.
Soția însă i-a răspuns, Asta e problema. Nu ai făcut absolut nimic. Nu ai făcut absolut nimic pentru a-ți arăta afecțiunea…
Această parabolă este un avertisment pentru noi fiindcă, noi ca și creștini, va trebui să acceptăm mesagerii lui Dumnezeu, profeți, învățători, ierarhia însăși, pe papa și oricine dorește să ne ajute în citirea semnelor timpului și să vedem în ei mâna iubitoare a lui Dumnezeu care ne urgentează să aducem roade bune. Aceste semne vor identifica imediat acele zone din credința noastră slabă în care se află probleme profunde, precum imoralitatea din familie, corupția din guvern și nedreptatea scandaloasă din vârful până la fundul societății noastre de astăzi. Nu avem cum să ne permitem să ne complăcem și să stăm liniștiți cu formele noastre tradiționale de pietate sperând că a fi creștin ne va asigura mântuirea. Poporul evreu a fost și el un popor extrem de religios dar tot au pierdut Împărăția fiindcă roadele lor nu se puteau găsi nicăieri.
A fi un creștin adevărat nu înseamnă să spui, Că nu am făcut nimic greșit. Creștinismul nu ține de ceea ce nu am făcut ci de ceea ce facem sau putem face.
Mulți creștini merg la sfintele Liturghii în zilele de Duminică și primesc sfânta Împărtășanie. Toate acestea sunt lucruri foarte bune. Însă dacă noi rămânem doar la acest nivel și nu depunem nici măcar un mic efort în a ne crește credința, atunci neglijăm unul din scopurile principale ale Euharistiei, acela de a ne arăta iubirea față de Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, sau de a lupta cu nedreptățile evidente sau de a înlătura mizeriile fraților și surorilor noastre care suferă. De asemenea, prin iubirea celor care ne urăsc, prin iertarea chiar și a celor care au săvârșit păcate grave împotriva noastră. Dacă vom face toate acestea noi vom deveni mai mult asemenea lui Dumnezeu care îi iubește necondiționat pe cei care comit păcate grave împotriva sa.
În încheiere vă invit să muncim mai mult în a face ca credința noastră să producă roade bogate de dreptate și iubire. Altfel, Domnul va lua de la noi via sa. Amin
Duminica a 27-a de peste an (A) – 3
În anul 1978, un om călătorea din orașul Cincinnati din Statele Unite pentru a putea participa la funeraliile lui Max Ellenbusch. Max fusese ca un tata pentru acest om timp de 20 de ani. Nimic ne-obișnuit cu excepția faptului că,...
Duminica a 27-a de peste an (A) – 1
Isus ne spune că noi trebuie să muncim din greu pentru mântuirea noastră
Duminica a 27-a de peste an (A) – 2 (predică pentru copii)
Întâlnim atât de des becul astăzi încât nici măcar nu ne mai dăm seama de existența ei, nu ne mai dăm seama de ea.
