† Duminica a 2-a a Paştelui
Culoare: alb
Psaltire: II
Liturghie proprie, Gloria, Credo
prefaţă pentru Paşti I,
Fap 4,32-35
Ps 117
1In 5,1-6
In 20,19-31
LECTURA I
O singură inimă şi un singur suflet.
Citire din Faptele Apostolilor 4,32-35
În zilele acelea, mulţimea celor care au crezut era o singură inimă şi un singur suflet. Niciunul dintre ei nu spunea că ceea ce are este al său, ci pe toate le aveau în comun. 33 Apostolii dădeau mărturie cu multă putere despre învierea Domnului Isus şi ei toţi se bucurau de mult har. 34 De fapt, nu era niciunul dintre ei care să ducă lipsă, căci toţi care posedau terenuri sau case, le vindeau, aduceau preţul celor vândute 35 şi îl puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 117(118),2-4.16ab-18.22-24 (R.: 1)
R.: Lăudaţi-l pe Domnul, pentru că este bun: veşnică este îndurarea lui!
sau:
Aleluia.
2 Să spună acum Israel că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
3 Să spună acum casa lui Aaron că este bun:
veşnică este îndurarea lui!
4 Să spună acum cei care se tem de Domnul:
veşnică este îndurarea lui! R.
16ab Dreapta Domnului a făcut lucruri minunate,
dreapta Domnului m-a înălţat.
17 Nu voi muri, ci voi trăi
şi voi istorisi faptele Domnului.
18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,
dar nu m-a lăsat pradă morţii. R.
22 Piatra pe care au dispreţuit-o zidarii
a ajuns în capul unghiului.
23 Domnul a făcut acest lucru
şi este minunat în ochii noştri.
24 Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul,
să ne bucurăm şi să ne veselim în ea! R.
LECTURA II
Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 5,1-6
Iubiţilor, oricine crede că Isus este Cristos este născut din Dumnezeu şi oricine îl iubeşte pe cel care a dat naştere îl iubeşte şi pe cel care s-a născut din el. 2 Prin aceasta cunoaştem că îi iubim pe copiii lui Dumnezeu, dacă îl iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile lui. 3 Pentru că aceasta este iubirea lui Dumnezeu: să păzim poruncile lui, iar poruncile lui nu sunt grele. 4 Oricine este născut din Dumnezeu învinge lumea. Şi aceasta este victoria cu care a învins lumea: credinţa noastră. 5 Însă cine învinge lumea dacă nu cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6 Acesta este cel care vine prin apă şi sânge, Isus Cristos. Nu numai prin apă, ci prin apă şi sânge. Şi Duhul este cel care dă mărturie pentru că Duhul este adevărul.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 20,29
(Aleluia) “Pentru că m-ai văzut, ai crezut, Toma, spune Domnul. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (Aleluia)
EVANGHELIA
După opt zile, Isus a venit.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31
În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!” 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit “Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: “L-am văzut pe Domnul!” Dar el le-a zis: “Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”. 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: “Pace vouă!” 27 Apoi i-a spus lui Toma: “Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” 28 Toma a răspuns şi i-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!” 29 Isus i-a spus: “Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
În această duminică a divinei milostiviri, să ne încredințăm pe noi înșine, grijile și rugăciunile noastre nesfârșitei milostiviri a lui Dumnezeu, încrezători că milostivirea lui Dumnezeu nu poate rămâne niciodată indiferentă nevoilor noastre. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru Biserică, mai ales pentru cei care au rămas fideli în momentele dificile. Ca credința și bunătatea poporului lui Dumnezeu să continue să inspire Biserica să fie o Biserică a umilinței, iubirii și slujiri. R.
- Dubiile sunt sănătoase și părți naturale ale credinței. În loc să ne tulbure ar trebui să ne încurajeze să tot întrebăm, să căutăm sensul și să ne aprofundăm credința. R.
- Toma a dorit să vadă semnele suferinței lui Isus. Ne rugăm ca ceilalți să vadă semnele distinctive ale creștinismului prin modul în care ne trăim viețile. Ca noi să dorim mereu să umblăm în lumina și iubirea lui Isus și astfel ceilalți să nu rămână în dubiu faptul că noi suntem cu adevărat creștini. R.
- Milostivirea lui Dumnezeu este vindecare, reînnoire și nesfârșită. Ne rugăm ca noi să ne încredințăm diferitele greșeli, sentimente și griji milostivirii infinite a lui Dumnezeu fiind convinși că milostivirea și iubirea lui Dumnezeu sunt mereu mai mari decât orice greșeală a noastră. R.
- Dumnezeu este milostiv cu noi de aceea și noi trebuie să fim milostivi unul cu altul. Ne rugăm ca noi să căutăm iertarea pentru ceea ce am făcut greșit și ca Dumnezeu să ne de-a curajul și puterea de a oferi iertarea și milostivirea celor care ne-au greșit. R.
- Ne rugăm și pentru credincioși noștri răposați, ca Dumnezeu în marea sa milostivire să îi primească în împărăția sa veșnică. R.
Milostive Tată, ascultă cu îndurare și iubire rugăciunile poporului tău și te rugăm să răspunzi la ele cu generozitate. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin
FOAIA DUMINICALĂ
Duminica a 2-a a Paştelui (B) – 3
Fap 4,32-35
1In 5,1-6
In 20,19-31
Isus apare discipolilor
Un preot mai în vârstă a privit la un moment dat în timpul unei dimineți pascale asupra credincioșilor numeroși din biserică și i-a trezit cu acest anunț: Prieteni mei, fiind conștient că pe mulți dintre voi nu îi voi mai vedea până la paștele următor, aș dori să profit de această ocazie pentru a vă dori tuturor un crăciun fericit și un An Nou fericit. Diferența numărului de credincioși din Duminica Paștelui și din celelalte duminici din an este destul de evidentă. Mulți din creștini noștri, în ceea ce privește participarea la biserică, au devenit cu adevărat creștini de săptămâna sfântă; îi vezi doar în timpul săptămânii sfinte. Asemenea unui om care tot îl critica pe preotul lui. Am participat la această biserică timp de trei an, a spus acesta, iar de fiecare dată predica e despre același subiect. Chiar nu are nimic altceva mai bun de zis? Da, acest om a participat la biserică timp de trei ani de zile, însă el participa doar în Duminica de Paște motiv pentru care auzea numai predici despre învierea lui Isus.
De ce oare atât de mulți creștini bine intenționați sunt atât de reci și distanți când vine vorba de a participa Duminica la sfânta Liturghie? Răspunsul poate fi dat cu un singur cuvânt: dubiu sau criză de credință. După cum s-a întâmplat și cu toți discipoli adunați pentru adorarea de Duminică, ca credincioși ai lui Cristos, moment în care unul dintre ei, Toma nu era prezent. Unde era Toma? Un preot din Africa spusese că Toma este asemenea creștinilor din ziua de astăzi care nu se duc la Biserică în mod regulat în zilele de Duminică. Aceste persoane nu se află în Biserică când Isus vine să își întâlnească poporul pentru a-i putea întări în credință. Oameni de astăzi, asemenea oamenilor din toate timpurile, au o foame de Dumnezeu. Ei sunt continuu în căutarea semnificației vieții. Însă se îndoiesc indiferent de răspunsul pe care îl primesc la aceste întrebări existențiale în acești patru pereți ai Bisericii. Pentru acest motiv, ei sunt gata să petreacă mult mai mult timp în acțiuni sociale, în muncă, și în curse intelectuale decât participând la Liturghia Duminicală. Ca rezultat, dubiile lor rămân mereu prezente și active. Inițial, toți discipoli au avut dubiile lor. Însă datorită întâlnirii lor cu Domnul înviat în acea Duminică în care s-au adunat pentru a se ruga împreună, dubiile lor s-au transformat în credință, într-o credință foarte puternică. Însă apostolul Toma a pierdut această experiență.
Un factor care a contribuit la dubiu a fost frica. În momentul prezent, mare parte din viețile oamenilor sunt dominate de un constant sentiment de frica. Există frica de războaie, frica de dezastre și calamități, frica de 
terorism, frica de epidemii, frica de crize economice, frica de toate tipurile de probleme sociale, frica de moarte, frica de haos politic, frica de necunoscut și lista poate continua. Când sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a fost ales, el și-a început pontificatul cu aceste cuvinte, Nu vă temeți! Sfântul papă trăise perioada celui de-al doilea război mondial, cu naziști și comuniști. El cunoștea frica teribilă ce domina viețile oamenilor, uneori ajungând să îi și paralizeze. Așa că el a spus din nou Nu vă temeți! Însă mai presus de toate Isus ne spune, Nu vă temeți! Aceste cuvinte de asigurare și alinare sunt mai ales pentru cei care au dubii în privința credinței lor. Isus merge cu noi și este viu.
La un moment dat, cineva mă întrebase dacă ceea ce a fost scris în cartea Codul lui Da Vinci, este adevărat sau nu. Am avut ocazia să citesc și eu cartea dar să vizionez și filmul în care joacă actorul Tom Hanks, rolul acelui simbolist de la Harvard, Robert Langdon, personajul principal al romanului. A fost o lectură cu adevărat plăcută și extrem de amuzantă. Însă adevărata problemă e faptul că unii, inclusiv autorul Dan Brown, a luat în serios acea relatare a sa a originilor creștine. În timp ce citeam acea carte, ajunsesem eu însumi să mă întreb, cum pot oameni să creadă conținutul acestei cărți? Cu siguranță romanul este foarte atractiv și confirmă toate prejudiciile mele. Tot ceea ce sper e ca oameni să nu se oprească din citit la Dan Brown. Mult mai multe lucruri îl așteaptă pe cel care dorește să cunoască și restul poveștii.
Iar răspunsul meu pe care îl dau cuiva care îmi adresează această întrebare a fost tot sub formă de întrebare, Ai citit Biblia? Iar el mi-a răspuns¸ Nu am citit-o părinte! Atunci citește Biblia iar apoi vin-o la mine și îți voi da răspunsul la întrebarea ta. Poate că mulți dintre noi au citit această carte, însă întrebarea e, Am citit noi Biblia de la Geneză la Apocalips, după cum am citit această carte?
Cele două exemple pe care le-am menționat sunt exemple de atitudini sceptice. Textul evangheliei de astăzi ne oferă un exemplu de om care s-a simțit la fel de sceptic. Numele lui a fost Toma, cunoscut și ca Toma necredinciosul. În fiecare Duminică secundă de Paște dăm cinste acestui mare sfânt creștin. Unii dintre ei l-au numit patronul sfânt al scepticilor nedumeriți. Când s-a confruntat cu o susținere uimitoare, el a și cerut dovada. Ba chiar a enunțat și un test rezonabil. Decât dacă! Nu a fost de ajuns ca afirmația lui să fie buna. Toma era direct și un om sincer. El dorea adevărul. Sincer îmi place de el fiindcă nu i-a fost frică să întrebe ceea ce ceilalți ar considera ca fiind o întrebare stupidă. El nu le-a spus colegilor lui, Voi aveți părerea voastră, eu o am pe a mea. Nu, el chiar dorea să cunoască adevărul, să îl atingă și să îl îmbrățișeze. Aceasta ar trebui să fie atitudinea noastră când auzim ceva de la biserică care ne tulbură sau ne șochează.
În ciuda dubiilor sale, Toma nu a rămas închis acestei revelații, acestei întâlniri. Opt zile mai târziu el a fost nevoit să se confrunte cu dovada vie. Este destul de liniștitor faptul că există printre rândurile apostolilor și un om precum apostolul Toma care să nu fie nici vicios și nici rigid.
Uni dintre noi au venit astăzi cu dubii și cu întrebări asupra credinței noastre în Cristos. Însă să nu uitați că noi nu suntem niciodată singuri. Sfântul Toma a avut ezitările sale. Isus nu ne cere să abandonăm, să lăsăm în urmă experiența noastră, motivele și raționamentul nostru. Însă înainte să luam dovezile și să le examinăm, va trebui să ne eliberăm pe noi înșine de toate aceste dureri, de toate aceste furii, mânii, resentimente care ne-ar putea întuneca mintea. Va trebui să iertăm și să cerem iertare. Apoi să venim la Isus pentru a găsi un loc în rănile sale deschise și să credem în El. Amin
Duminica a 2-a a Paştelui (B) – 3
Fap 4,32-35 1In 5,1-6 In 20,19-31 Isus apare discipolilor Un preot mai în vârstă a privit la un moment dat în timpul unei dimineți pascale asupra credincioșilor numeroși din biserică
Duminica a 2-a a Paştelui (B) – 2
În textul evangheliei de astăzi, l-am auzit pe Isus spunând, Pacea să fie cu voi de trei ori. De ce a spus oare Isus aceasta?...
Duminica a 2-a a Paştelui (B) – 1
Sfântul apostol Toma este unul din cei 12 discipoli aleși de Isus pentru a fi apostoli săi. De-a lungul vieții sale mereu a crezut în Isus....
