† Duminica a 15-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: III
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Is 55,10-11
Ps 64
Rom 8,18-23
Mt 13,1-23 (13,1-9)
LECTURA I
Ploaia face pământul să rodească.
Citire din cartea profetului Isaia 55,10-11
Aşa vorbeşte Domnul: “Aşa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri şi nu se întorc acolo fără să ude pământul şi să-l facă să rodească, să încolţească şi să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui care mănâncă, 11 la fel va fi cuvântul meu care a ieşit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place şi să aibă succesul pentru care l-am trimis”.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 64(65),10abcd.10e-11.12-13.14 (R.: cf. Lc 8,8a)
R.: Doamne, binecuvântează pământul ca să aducă roade bogate!
10abcd Tu vizitezi pământul,
tu îi potoleşti setea cu îmbelşugare;
tu îl copleşeşti cu bogăţii.
Râul lui Dumnezeu este plin cu apă. R.
10e Tu faci să crească grâul pentru oameni.
Astfel, pregăteşti pământul:
11 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploaie şi răsadurile i le binecuvântezi. R.
12 Încununezi tot anul cu bunătăţile tale:
pe urmele tale curge belşugul.
13 Se ivesc păşuni în pustiu,
colinele sunt încinse cu veselie. R.
14 Păşunile se înveşmântă cu turme,
văile se îmbracă cu grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă. R.
LECTURA A II-A
Creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,18-23
Fraţilor, eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. 19 Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci creaţia a fost supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa 21 că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu. 22 De fapt, noi ştim că toată creaţia suspină şi suferă durerile unei naşteri până în timpul de acum, 23 dar nu numai ea, ci şi noi, cei care avem ca prim dar al lui Dumnezeu Duhul, şi noi suspinăm în noi înşine, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)
EVANGHELIA*
Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-23
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. 2 S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, 3 iar el le spunea multe în parabole: “Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!” 10 Apropiindu-se, discipolii i-au spus: “De ce le vorbeşti în parabole?” 11 Iar el, răspunzând, le-a zis: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei cerurilor, dar acelora nu le-a fost dat, 12 căci celui care are i se va da şi-i va prisosi, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are. 13 De aceea le vorbesc în parabole, pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu audă, nici să nu înţeleagă 14 şi să se împlinească profeţia lui Isaia care spune: «De ascultat veţi asculta, dar nu veţi înţelege şi de privit veţi privi, dar nu veţi vedea. 15 Căci inima acestui popor a devenit insensibilă, urechile lor cu greu aud, iar ochii şi i-au închis ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, iar eu să-i vindec». 16 Însă fericiţi sunt ochii voştri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud! 17 Adevăr vă spun: mulţi profeţi şi drepţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi şi n-au văzut şi să audă ce auziţi şi n-au auzit. 18 Aşadar, ascultaţi parabola semănătorului! 19 Oricine ascultă cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine Cel Rău şi răpeşte ceea ce a fost semănat în inima lui: acesta este ce s-a semănat de-a lungul drumului. 20 Ce a fost semănat pe loc pietros este cel care ascultă cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie, 21 dar nu are rădăcini în sine, este de scurtă durată; când vine o încercare sau o persecuţie din cauza cuvântului, imediat se scandalizează. 22 Ce a fost semănat între spini este cel care ascultă cuvântul, dar grija acestei lumi şi pofta amăgitoare a bogăţiei înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod. 23 Iar ce a fost semănat în pământ bun este acela care ascultă cuvântul şi-l înţelege. Acesta aduce rod şi face care o sută, care şaizeci, care treizeci”.
Cuvântul Domnului
* forma prescurtată:
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Lc 8,11
(Aleluia) Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, Cristos este semănătorul; cine l-a aflat pe Cristos va trăi în veci. (Aleluia)
EVANGHELIA
Iată, semănătorul a ieşit să semene.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,1-9
În ziua aceea, ieşind Isus din casă, s-a aşezat pe ţărmul mării. 2 S-a adunat lângă el o mulţime atât de mare încât el s-a urcat să se aşeze în barcă şi toată mulţimea stătea pe ţărm, 3 iar el le spunea multe în parabole: “Iată, semănătorul a ieşit să semene! 4 Şi, în timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului. Venind păsările cerului, au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit pentru că nu avea pământ adânc; 6 iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut între spini. Spinii, crescând, au înăbuşit-o. 8 Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod: care o sută, care şaizeci, care treizeci. 9 Cine are urechi, să asculte!”
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Isus este darul lui Dumnezeu pentru noi; asemenea ploii ce cade din ceruri, el satisface cele mai profunde dorințe ale noastre. Cristos este de asemenea semănătorul și asemenea seminței sădite în pământ, el ne dă o viață nouă. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm pentru Biserica dar mai ales pentru sfântul părinte papa Francisc, ca asemenea lui Cristos să continue să sădească semințe ale credinței și ca mulți să fie mișcați în a răspunde învățăturilor sale.
- Știm că inimile noastre pot fi închise și adesea incapabile de a înțelege simplitatea cuvintelor lui Dumnezeu. Îl rugăm astăzi să trimită Duhul său asupra noastră astfel încât viețile noastre să fie transformate de primirea cuvintelor sale.
- Ne rugăm ca cuvântului lui Dumnezeu să pătrundă în noi asemenea unei săbii cu două tăișuri, tot la fel inimile noastre să fie deschise iar mințile noastre să nu se mire ci să asculte ceea ce El are să ne spună.
- Cu toate că secerișul este bogat, secerători sunt destul de puțini, ne rugăm ca cei care vor fi chemați de Duhul lui Dumnezeu din comunitatea noastră să se ofere pe ei înșiși slujirii sale spre binele Bisericii, ca ei să fie generoși în răspunsul lor.
- Ne rugăm pentru membri propriei noastre familii care nu mai sunt printre noi. Ca semințele vieții divine date lor la botez să înflorească pe deplin în împărăția cerească a lui Dumnezeu.
Dumnezeule atotputernic, tu ești începutul și sfârșitul nostru. Tu ești prezent mereu în viețile noastre. Tu ești mereu gata să răspunzi rugăciunilor noastre, ori de câte ori ne întoarcem la tine în momentele noastre de nevoie. Punem acum toate cererile noastre în fața ta și te rugăm să ni le acorzi prin Cristos Domnul nostru. Amin
Duminica a 15-a de peste an (A) – 1
Is 55,10-11;
Rom 8,18-23;
Mt 13,1-23
Max Lucado în cartea sa întitulată Un fulger Ușor (1995), povestește că odată un om l-a provocat pe Dumnezeu să vorbească: Arde acest tufiș după cum ai făcut și cu Moise, Doamne, și te voi urma. Prăbușește acel zid după cum ai făcut și cu Iosue, Doamne, și voi lupta. Potolește valurile după cum ai făcut în Galilea, Doamne, și voi asculta. Atunci omul a stat lângă tufiș, a stat aproape de zid, și a stat aproape de mare, așteptând ca Dumnezeu să vorbească.
Iar Dumnezeu l-a auzit pe om, așa că Dumnezeu i-a răspuns. El a trimis foc, însă nu la tufiș, ci asupra Bisericii. El a dărâmat un zid, însă nu din cărămidă ci din păcat. El a potolit o furtună, însă nu din mare ci din suflet. Iar Dumnezeu a așteptat ca omul să răspundă. Și a așteptat…Și a așteptat…Și a așteptat…. Însă din cauză că omul se uita la tufiș și nu la inimă, la cărămizi și nu la vieți, la mare și nu la suflet, a decis că Domnul nu făcuse nimic.
Într-un final, s-a uitat spre Dumnezeu și a întrebat: Ți-ai pierdut puterile? Dar Dumnezeu s-a uitat spre el și a zis: Ți-ai pierdut auzul?
Principala învățătură a misiunii lui Isus este Împărăția cerurilor. Însă a înțelege mai bine la ce se referă Împărăția cerurilor este destul de dificil din moment ce până și Isus însuși este uneori iluzoriu, iar în anumite privințe, nu explică. Preferă să vorbească în parabole asemenea celei de astăzi. El compară Împărăția cerurilor cu un semănător ce iese la câmp și împrăștie sămânța ce cade în soluri diferite. Prin urmare, fiecare din aceste soluri reprezintă un anumit tip de inimă aratând modul în care fiecare ascultător primește cuvântul și Împărăția lui Dumnezeu.
Desigur, noi înțelegem că semănătorul este Dumnezeu însuși, iar sămânța este cuvântul lui Dumnezeu și împărăția sa, iar diferitele tipuri de soluri ne reprezintă pe noi. Cineva a spus că la o primă vedere, Dumnezeu nu pare a fi un fermier foarte economic. La urma urmei, majoritatea semințelor care sunt aruncate nu vor prinde rădăcini niciodată. De fapt aceasta nu este o poveste despre sămânță și semănător. Este o poveste despre diferitele tipuri de soluri, sau altfel spus, este răspunsul diferitelor tipuri de oameni și a inimilor lor la Împărăția lui Dumnezeu.
Cred că această parabolă este folosită și într-un curs de pregătire a mirilor pentru căsătorie, după cum menționase un preot într-o predică de-a sa. Cuplurile sunt rugate să reflecteze asupra a cât de departe este deschiderea lor în ascultarea și împărtășirea cuvântului lui Dumnezeu cu toți ceilalți. Patru tipuri diferite de pământ ne face să înțelegem ce fel de inimă avem în ascultarea, trăirea și împărtășirea cuvântului lui Dumnezeu altora. Să medităm împreună, asupra stării inimii noastre în momentul în care sămânța împărăției sale și a cuvântului său ne sunt aruncate. În acest sens să examinăm diferitele condiții ale inimilor noastre menționate în această parabolă.
Prima este inima împietrită. Isus spune: unele semințe cad pe drum…. Drumul este locul pe unde umblăm cu toți, este public, nu este un loc de interes, conduce în altă parte. Drumul nu are interioritate și este impenetrabil. Prin urmare, nu poate exista nici o formă de deschidere. Acestora le mai spunem oameni cu inimile împietrite, sau catolici închiși. Un preot verbit, zicea că lor le mai spunem oameni superficiali. Pentru ei cuvântul lui Dumnezeu, Biserica și sacramentele sunt expirate, de modă veche, irelevante, ne-necesare, neimportante și nu au nimic de-a face cu viețile lor. De aceea, uni ar prefera să stea acasă, să se uite la televizor sau să meargă la cinema pentru a se uita la un film ba chiar să meargă prin magazine, mall-uri. Preferă să îl adore pe Dumnezeul distracției decât pe Cristos regele. Se mai poate referi și la acei oameni prinși că îi înșală pe alți. Ei susțin gânduri și idei care sunt opuse propriilor lor ideii.
A doua este inima distrată. Isus spune: Unele semințe cad pe pământ pietros… Inima poate fi asemenea unei pietre sau asemenea unui bolovan: solid, impenetrabil, închis în sine, separată, neiubitoare și neiubită… De-a lungul anilor a circulat o metaforă: Voi îndepărta din trupul vostru inima de piatră și le voi da o inimă de carne (Ez. 11,19). Este reprezentată de o inimă de suprafață dar care are o mică deschidere. Acestor oameni li se mai spune oameni cu inima de plastic. Același preot verbit, le-a mai spus oameni fără motiv sau răsfățați. Acești oameni încep totul plini de entuziasm participând la cateheze, liturghii și altele însă când apar suferințe și dificultăți în viețile lor, adesea se îndepărtează și renunță. Ei renunță la ceea ce au, chiar și la propria lor credință în Dumnezeu. Nu pot ține nici un angajament real.
A treia este inima înfrântă. Isus spune: Unele semințe cad printre spini… Au o șansă de a crește acolo, însă acolo mai cresc și multe altele. Atenția noastră este divizată într-o mie de părți, și numai una este disponibilă pentru cuvântul lui Dumnezeu. Mai este reprezentată de către o inimă nesigură care are deschidere însă acea inimă are și multe grijii. Acestor oameni le spunem persoane cu inima de prăjitură sau persoane ale căror inimi au căutat mereu bunăstarea materială iar ei rareori s-au uitat spre cer pentru ai mulțumi lui Dumnezeu care este adevăratul proprietar al lucrurilor pe care le au ei. Același preot verbit i-a numit oameni egoiști. Acești oameni sunt atât de ocupați și atât de preocupați de acumularea bunurilor materiale încât rugăciunile, iubirea și slujirea altora este complet uitată. Mersul la Sfânta Liturghie Duminica este o rutină pentru ei și doar o simplă obligație, și nu fiindcă doresc să îi mulțumească lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că suntem contra bunăstării materiale ci mai degrabă avertizăm că dezvoltarea și progresul uman include și aspectul spiritual.
A patra este inima plină de speranță și bucurie. Isus spune: unele semințe cad pe pământ fertil… Este un pământ bun asupra căruia nu se aplică nici una din cele spune adineaori. Apoi inima este adâncă, moale și tăcută. Abia atunci vom putea auzi complet cuvântul lui Dumnezeu. Reprezintă și o inimă mare, deschisă și generoasă. Acestor oameni le spunem cei cu inima curată sau cei a căror inimă este ascultătoare și extrem de bună. Ei sunt acei oameni care aud cuvântul lui Dumnezeu, răspund la el plin aplicarea asupra propriei vieți, oferind roade pline de fapte bune.
În încheiere, întrebarea care trebuie să ne-o punem fiecare astăzi este: Ce fel de pământ reprezint pentru Cuvântul lui Dumnezeu? Sunt asemenea cărării unde sămânța nu poate încolți, sau asemenea pământului pietros unde sămânța încolțește dar nu are rădăcini sau asemenea pământului spinos unde cuvântul lui Dumnezeu este sufocat până la moarte de grijile lumești sau asemenea pământului bun care aduce mult rod? Amin.
Duminica a 15-a de peste an (A) – 3
Există o vorbă care spune că Ignoranța față de lege nu scuză pe nimeni. Chiar dacă nu cunoaștem care este această lege, asta nu ne scuză ori iartă de la respectarea acelei legi fiindcă tot avem posibilitatea de a cerceta și de afla informațiile referitoare la această problemă....
Duminica a 15-a de peste an (A) – 2
Imaginați-vă ziua în care Isus a spus oamenilor parabola semănătorului. Poporul era obișnuit cu Isus învățând în parabole despre împărăția lui Dumnezeu, fiindcă Isus dădea cele mai multe învățături ale sale despre împărăție în parabole....
Duminica a 15-a de peste an (A) – 1
El compară Împărăția cerurilor cu un semănător ce iese la câmp și împrăștie sămânța ce cade în soluri diferite. Prin urmare, fiecare din aceste soluri reprezintă un anumit tip de inimă aratând modul în care fiecare ascultător primește cuvântul și Împărăția lui Dumnezeu.
