duminică, 19 iulie 2020

† Duminica a 16-a de peste an

Ss. Epafra, ep. m.; Macrina, călug.

Culoare:    verde

Psaltire:    IV

Liturghie proprie, Gloria,

Credo, prefaţă duminicală

Înţ 12,13.16-19

Ps 85

Rom 8,26-27

Mt 13,24-43 (13,24-30)

LECTURA I

Celor păcătoşi le dai posibilitatea să se întoarcă la tine.

Citire din cartea Înţelepciunii 12,13.16-19
Nu este alt Dumnezeu în afară de tine, care te îngrijeşti de toţi ca să arăţi că nu ai judecat în mod nedrept. Puterea ta este începutul dreptăţii şi, fiind stăpânitor peste toate, te face să fii indulgent cu toţi. 17 Îţi arăţi puterea faţă de cel care nu crede în desăvârşirea puterii şi-i dojeneşti pe cei care cunosc cutezanţa. 18 Tu eşti stăpânitorul puterii, ne judeci cu blândeţe şi ne guvernezi cu multă îngăduinţă, căci puterea este aproape de tine oricând ai vrea. 19 L-ai învăţat pe poporul tău, prin astfel de lucrări, că cel drept trebuie să fie iubitor de oameni şi-i faci pe fiii tăi să spere că le dai convertire de păcate.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL

Ps 85(86),5-6.9-10.15-16a (R.: 5a)
R.: Tu, Doamne, eşti bun şi iertător.

5 Tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele! R.

9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni,
se vor prosterna în faţa ta, Doamne,
şi vor cinsti al tău nume,
10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate,
tu singur eşti Dumnezeu! R.

15 Tu, Doamne, eşti Dumnezeu îndurător şi îngăduitor,
încet la mânie şi plin de milostivire şi adevăr.
16 Priveşte-mă şi fie-ţi milă de mine;
dă slujitorului tău puterea ta
şi mântuieşte-l pe fiul slujitoarei tale! R.

LECTURA A II-A

Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,26-27
Fraţilor, de asemenea, şi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Duhul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite. 27 Însă cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                    cf. Mt 11,25

(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului,
pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA*

Lăsaţi să crească împreună până la seceriş.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,24-43
În acel timp, Isus le-a prezentat mulţimilor o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său. 25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat. 26 Când a răsărit grâul şi a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina. 27 Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?» 28 El le-a spus: «Un om duşmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?» 29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să scoateţi din rădăcină şi grâul. 30 Lăsaţi să crească împreună până la seceriş! În timpul secerişului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu!»” 31 Le-a mai prezentat o parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui”. 33 Le-a spus o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul”. 34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: „Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii”. 36 Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el şi i-au spus: „Explică-ne parabola neghinei din ogor!” 37 El, răspunzând, le-a zis: „Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea 42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să asculte!”

Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE                             cf. Mt 11,25
(Aleluia) Te preamăresc pe tine, Părinte, stăpânul cerului şi al pământului,
pentru că ai descoperit celor mici, misterele împărăţiei tale. (Aleluia)

EVANGHELIA

Lăsaţi să crească împreună până la seceriş.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,24-30
În acel timp, Isus le-a prezentat mulţimilor o altă parabolă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său. 25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat. 26 Când a răsărit grâul şi a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina. 27 Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?» 28 El le-a spus: «Un om duşmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?» 29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să scoateţi din rădăcină şi grâul. 30 Lăsaţi să crească împreună până la seceriş! În timpul secerişului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu!»”

Cuvântul Domnului

RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR

Să aducem acum toate cererile noastre înaintea Tatălui nostru ceresc să îl rugăm să ne de-a harul de a accepta voința sa în viața noastră. Să spunem împreună:

       R. Ascultă-ne Doamne!

  • Ne rugăm pentru toți cei care slujesc în poziții de conducere în Biserică, ca să primească înțelepciunea și curajul de a ne îndruma pe noi toți. R.

  • În prima lectură am auzit că dreptatea are sursa ei în putere; dă-ne Doamne un sens al dreptății în relația noastră cu cei din jur. R.

  • Ne rugăm ca „semințele bune ale credinței” să fie plantate în mințile și inimile nevinovate ale copiilor noștri, mai ales de părinți și profesori lor, astfel încât să crească în înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu. R.

  • Ne amintim în rugăciunile noastre de toți cei care sunt bolnavi în trup și minte: dă-le puterea și curajul de a purta crucea suferințelor lor în viața lor de zi cu zi. R.

  • Psalmul responsorial ne-a amintit că Domnul nostru este „ușor la mânie și abundent în iubire”: să încercăm să îl imităm pe Domnul nostru în această săptămână care urmează, să fim ușori la mânie și rapizi în iubire. R.

  • Ne amintim și de cei care au murit, mai ales de cei din comunitatea noastră. Adu-i Doamne la lumina gloriei tale din împărăția ta cerească. R.

Dumnezeule preabun și milostiv, întărește iubirea ce ne unește comunitatea în armonie și pace și te rugăm să ne acorzi toate aceste rugăciuni pe care le punem acum în fața ta. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Image module

Duminica a 16-a de peste an (A) – 2

 

Înţ 12,13.16-19

Rom 8,26-27

Mt 13,24-43 (13,24-30)

În evanghelia lui Matei la capitolul 22, versetul 39, Isus spune, Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dar dacă am schimba cuvântul iubire cu judecată și am reformula porunca spunând, Judecăți aproapele ca pe tine însuți. Care ar fi reacția voastră?

Iar asta fiindcă asta e exact ceea ce sa întâmplat în textul evangheliei de astăzi. Servitori au emis propria lor judecată spunând, Vrei să mergem ca să o smulgem?

Fără să ne dăm seama, zi de zi clasificăm oameni din jurul nostru în două categorii, grâul care sunt oameni bun și neghina sau buruiana care sunt oameni răi.

Un mare predicator avea o foarte frumoasă descriere a ceea ce este grâul și neghina. Pentru el oameni grâu sunt cei care privesc la noi cu respect care ne tratează ca persoane cu demnitate și valoare. Cu alte cuvinte, doar cei care au voință bună și pe care îi iubim. Cuvântul iubire presupune și valoarea imensă și costul mare al cuiva din inima noastră. Oameni buruiana sau neghină sunt cei care privesc la noi ca și cum nu am valora nimic și care sunt veșnic nemulțumiți de noi. Cu alte cuvinte doar cei care au voință rea sau vără pic de valoare. Iar a nu avea valoare înseamnă să nu contezi absolut deloc în ochii celuilalt. Dorim ca aceste persoane să plece din calea noastră fiindcă ne fac de rușine. Mulți creștini sunt cunoscuți pentru faptul că încalcă normele morale și religioase și legile doar pentru a putea evita rușinea.

Un alt motiv pentru care dorim ca aceste persoane neghine să plece din calea noastră e datorită mâniei noastre. Însă să nu uitați aceasta că mânia este cel mai devastator păcat al omului. Aceasta este singurul păcat pe care oricine este capabil să îl comită. Conform lui Billy Graham, Mânia este părintele crimei. E trăgaciul pistolului asasinului, care împrăștie otrava ucigașului și împinge pumnalul criminalului. Conform altei persoanei, Mânia naște alte opt tipuri de vicii. Toate calitățile rele și faptele rele provin din mânie. Dacă ai putea eradica mânia, toate calitățile rele vor muri și ele imediat. Cele opt vicii sunt, nedreptatea, nechibzuința, persecuția, gelozia, luarea în posesie a bunurilor altuia, crima, cuvintele dure și cruzimea.

Însă conform lui Aristotel, Oricine poate fi mânios, asta e ușor; însă a fi mânios pe persoana potrivită cu nivelul potrivit și la momentul potrivit și pentru scopul potrivit, în modul potrivit asta nu e în puterea oricui și nu e deloc ușor.

Și iarăși, conform lui Thomas Jefferson, Când ești nervos, numără până la zece înainte să vorbești, dacă ești foarte nervos numără până la o sută.

În continuare aș dori să vă ofer câteva sfaturi asupra modului în care să nu judecăm și cum să ne controlăm mânia.

În primul rând, fii răbdător. Cred că această răbdare e atât de necesară pentru viață precum e aerul și apa pe pământ. Adevărata răbdare nu face nici o excepție, e binevoitoare cu toți, e blândă cu toți, vorbește cu toți și îi slujește pe toți. Iartă injuriile, e generoasă în oferirea ajutorului blândă în corectarea fraternă fiindcă atunci când corectăm pe cineva va trebui să exersăm mai întâi răbdarea, blândețea dar mai ales să așteptăm timpul potrivit, să o facem într-un mod blând și simplificând toleranța. Răbdarea  nu exclude deloc mânia.

În al doilea rând, să fii plin de compasiune. Putem învinge răul în lume prin caritate și compasiune. Sfântul Ioan Crisostomul ne-a sfătuit la un moment dat, Nu îți dorești să primești milostivire? Arată tu mai întâi milostivire față de aproapele. Putem arăta milostivirea și compasiunea prin iertare celor care ne-au greșit fiindcă Cristos ne-a învățat să iertăm, nu de șapte ori ci de șaptezeci de ori șapte. Cu alte cuvinte, va trebui să fie pentru totdeauna.

Conform lui George Kaitholil, noi ar trebui să iertăm și să uităm toate ofensele. Dacă nu uităm, atunci iertarea nu e completă și ofensele vor continua să clocotească în interiorul tău. Iartă din toată inima, o iertare formală nu e iertare deloc, nu elimină amărăciunea din interior. Una e să spui un lucru și alta e să gândești alt lucru.

În al treilea rând, nu elimina oameni neghină. Iar asta fiindcă dacă vom merge mai în profunzime, putem spune că câmpul este inima umană. În realitate, inima umană este complet bună și complet rea. Ea este semănată atât cu neghină cât și cu grâu în diferite proporții și este și teatrul unei lupte imense dintre Dumnezeu și Satan. Acești doi protagoniști încearcă în orice mod să asigure moștenirea noastră în împărățiile lor proprii.

În ceea ce privește celelalte inimi, cazul e complet diferit, unul la care nu avem deloc acces. Ceea ce putem e să evaluăm, fără îndoială, acțiunile aproapelui meu atunci când mă ajută, pot spune dacă a fost o faptă bună. Când mă sugrumă pot spune că asta a fost o faptă rea. Însă nu pot, sub nici o formă, să îmi exprim nici o opțiune a stării sale spirituale din acel moment în care el a săvârșit acele fapte. Poate ajută dintr-un motiv egoist sau sugrumarea mea este justificabilă. Acesta este motivul pentru care Isus a oprit smulgerea neghinei.

De asemenea pentru a elimina păcătoși, care sunt neghina, din societate e echivalent cu eliminarea nu doar a păcătoșilor actuali ci cu potențiali sfinți.

Pe de altă parte, nimic nu e complet pervertit. Până și cea mai neagră inimă nu e complet neagră. Dumnezeu dă până și celui din urmă răsadul oportunității de a crește și de a deveni un superb spic de grâu. Dumnezeu este atât de răbdător în ai aștepta să crească. Oare nu ar trebui să fim și noi? Răbdarea este o virtute atât de necesară în ziua de astăzi. Problema e că dorim rezultate imediate, soluții imediate la probleme. Poate că acesta e motivul pentru care avem cafea instant, lapte instant, noodle instant până și copii instanții.

Așa că întrebarea e, care sunt motivele noastre pentru care dorim ca aceste persoane neghine să fie dezrădăcinate din câmp? Putem noi face ceea ce Cristos ne-a poruncit nouă, ca discipoli ai săi, să fim răbdători și să avem compasiune față de cei pe care noi îi considerăm persoane neghine? Amin.