† Duminica a 25-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: I
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
Is 55,6-9
Ps 144
Fil 1,20c-24.27a
Mt 20,1-16a
LECTURA I
Gândurile mele nu sunt gândurile voastre.
Citire din cartea profetului Isaia 55,6-9
Căutaţi-l pe Domnul cât timp se lasă găsit, chemaţi-l cât timp este aproape! 7 Să-şi părăsească nelegiuitul calea sa şi păcătosul, gândurile sale! Să se întoarcă la Domnul şi el se va îndura de ei, la Dumnezeul nostru, căci el este mărinimos în iertare. 8 Căci gândurile mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile mele – oracolul Domnului. 9 Cât de înălţate sunt cerurile faţă de pământ, la fel de înălţate sunt căile mele faţă de căile voastre şi gândurile mele faţă de gândurile voastre.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 144(145),2-3.8-9.17-18 (R.: 18a)
R.: Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă.
2 Te voi binecuvânta în toate zilele
şi voi lăuda numele tău în veac şi pentru totdeauna.
3 Domnul este mare şi preaînălţat,
măreţia lui este fără margini. R.
8 Domnul este îndurător şi plin de dragoste,
el este îndelung răbdător şi plin de îndurare;
9 Domnul este bun faţă de toţi,
el îşi arată dragostea faţă de orice făptură. R.
17 Drept este Domnul pe toate căile sale
şi credincios în toate lucrările sale.
18 Domnul este alături de toţi cei care-l cheamă,
de toţi cei care-l cheamă în adevăr. R.
LECTURA A II-A
Pentru mine, a trăi este Cristos.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni 1,20c-24.27a
Fraţilor, să fie preamărit Cristos în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte, 21 căci pentru mine a trăi este Cristos, iar a muri este un câştig. 22 Dar dacă a trăi în trup îmi este de folos pentru lucrare, nu ştiu ce să aleg. 23 Sunt constrâns de acestea două: am dorinţa să mă despart de viaţa aceasta şi să fiu cu Cristos, şi aceasta ar fi cu mult mai bine. 24 Însă este mai necesar pentru voi să rămân în trup. 27a Numai să vă purtaţi în chip vrednic de evanghelia lui Isus Cristos.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE cf. Fap 16,14b
(Aleluia) Deschide, Doamne, inimile noastre, ca să pătrundă în ele cuvântul Fiului tău! (Aleluia)
EVANGHELIA
Ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: “Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă 4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!» 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. 6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» 8 Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa». 13 Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» 16a Astfel, ultimii vor fi primii”.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre. Textul evangheliei de astăzi ne provoacă la cel mai profund nivel, fiindcă dreptatea și generozitatea depășesc standardele noastre. Să aducem acum cererile noastre înaintea sa, știind că el ne va oferi o ureche ascultătoare. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
-
- Pentru ca, asemenea sfântului apostol Paul, și noi să fim atât de convinși de iubirea lui Dumnezeu încât moartea să nu inducă nici o frică asupra noastră. R.
-
- Pentru toți care muncesc, ca ei să găsească împlinire în munca lor și să primească răsplata cuvenită pentru toate eforturile lor. R.
-
- Pentru copii noștri, ca toți cei care au grijă de ei să îi învețe valorile generozității și sensibilității față de nevoile celor din jur. R.
-
- Pentru schimbarea inimii în modul în care ne tratăm reciproc, ca noi să nu cerem niciodată ca ceilalți să ne câștige respectul. R.
- Pentru harul de a nu invidioși pe ceilalți ci să ne bucurăm de darurile pe care ei le-au primit și să apreciem multele binecuvântări pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra fiecăruia dintre noi. R.
- Pentru cei răposați, mai ales pentru cei dragi ai noștri. Ca ei să fie acum cu Domnul și să fie glorificați în el. R.
Dumnezeule Tată, tu ne iubești cu o iubire cu mult peste ce am sperat sau imaginat noi vreodată. Tu ești atent față de fiecare nevoie a noastră înainte ca noi să o cunoaștem. Privește cu blândețe asupra noastră acum când invocăm numele Fiului tău, Isus Cristos Domnul nostru. Amin.
Duminica a 25-a de peste an (A) – 3
Is 55,6-9
Fil 1,20c-24.27a
Mt 20,1-16a
Niciodată nu e prea târziu. Niciodată nu e prea târziu să ne întoarcem la Domnul. Niciodată nu e prea târziu să fim primiți de Domnul. Niciodată nu e prea târziu din a ne opri să trăim aceste vieți lipsite de sens pentru a trăi o viață plină de sens. Niciodată nu e prea târziu să părăsim păcatul și să fim primiți de milostivirea lui Isus. Niciodată nu e prea târziu să fim primiți în brațele iubitoare ale lui Isus. Isus a spus parabola lucrătorilor în vie, parabolă pe care tocmai am auzit-o și noi, tocmai pentru a ne putea învăța că niciodată nu e prea târziu să ne întoarcem la el. Niciodată nu e prea târziu să primim harul lui Isus. Domnul continuă să meargă în piețe la fiecare oră pentru a invita oameni să vină în via sa.
Cei din parabolă care s-au plâns că au dus greul zilei, în căldură, au primit aceeași plată ca cei care au lucrat numai o singură oră, însă ei nu reflectă atitudinea noastră. Atitudinea lor este atitudinea celor angajați în economie. În schimb, pentru noi este o bucurie să muncim în via Domnului toată ziua. Dacă nu lucrăm în via Domnului atunci am pierde din timpul prețios petrecut cu Domnul. În loc să murmurăm despre cei care au venit târziu în vie, cel mai probabil când se aflau pe patul de moarte, ar trebui să ne simțim privilegiați că putem lucra în via Domnului. Ce bucurie de partea noastră să vedem oameni cum vin în via Domnului indiferent de cât de târziu o fac.
Un astfel de exemplu ne-a fost relatată de către vestitul episcop Fulton Sheen în timpul unor zile de reculegere pentru familiile dintr-o parohie. El relatase un incident ce a avut loc pe când slujea ca preot în orașul New York. La un moment dat fusese chemat urgent într-un apartament unde o fetiță pe nume Kitty se afla pe moarte. Era una dintre cele mai mizerabile camere în care fusese până atunci. El a întrebat-o dacă dorește să se împace cu Domnul. Fetița a spus că nu are cum fiindcă este cea mai rea fetiță din întreg orașul New York. Ea nu adusese destui bani de pe străzi, așa că soțul ei a otrăvit-o iar acum ea murea din cauza acelei otrăvi. Părintele Sheen imediat i-a răspuns că ea nu era cea mai rea fetiță din orașul New York fiindcă cea mai rea fetiță se gândește mereu că e cea mai bună fetiță. După ce i-a mărturisit unele parabole ale lui Isus ea a fost de acord să se spovedească. Pr. Sheen a uns-o și după alte câteva minute ea deja începea să se simtă mai bine. A fost vindecată fizic și mai important decât atât e faptul că ea a fost vindecată spiritual. După recuperarea ei, ea a devenit ceea ce noi am numi astăzi, un apostol pentru acele persoane pentru care lucrase, pe care i-a și adus la părintele Sheen. Când aceștia se prezentau părintelui, spuneau că Părinte eu sunt persoana despre care va vorbit Kitty. Kitty a primit milostivirea lui Isus și a devenit ceea noi am putea numi, un apostol al divinei milostiviri.
Isus ne-a relatat parabola lucrătorilor în vie tocmai pentru a ne învăța că nu e niciodată prea târziu din a ne întoarce la el. Niciodată nu e prea târziu să primim harul său. Niciodată nu e prea târziu să fim primiți de Domnul. Niciodată nu e prea târziu să ne oprim din a trăi vieți fără sens pentru a putea trăi o viață plină de sens. Niciodată nu e prea târziu să părăsim păcatul și să fim primiți de milostivirea lui Isus. Niciodată nu e prea târziu să ne întoarcem la Domnul. Acesta este și mesajul Domnului transmis nouă prin profetul Isaia din prima lectură de astăzi:
Căutați-l pe Domnul cât timp se lasă găsit,
chemați-l cât timp este aproape!
7Să-şi părăsească nelegiuitul calea sa
și păcătosul, gândurile sale!
Să se întoarcă la Domnul și el se va îndura de ei,
la Dumnezeul nostru, căci el este mărinimos în iertare (Is 55,6-7).
Odată ce oameni se întorc la Domnul și intră în via sa, indiferent de cât de târziu o fac, ei au parte de o nouă bucurie profundă și de un nou sens în viețile lor fiindcă acum ei îl au pe Domnul în viețile lor. Un astfel de exemplu este un tânăr care scrisese în 2002 pentru o campanie din Irlanda intitulată Puterea schimbării, despre renunțarea la droguri după ce i-a permis Domnului să intre în viața sa.
Când merg în pat noaptea, am pace în inima mea. Am pace în mintea mea. Îmi pot pune capul pe pernă ca să dorm știind că mă voi trezi dimineața fără nici o rușine, fără vină și fără ca păcatul să atârne de viața mea. Aceasta este iubirea, aceasta este puterea evangheliei lui Isus Cristos. Am renunțat la droguri pentru totdeauna, am avut privilegiul să aduc mulți dependenți de droguri și alți oameni aflați în durere la o relație personală cu Isus. Pentru mine, aceasta demonstrează puterea evangheliei lui Isus Cristos de a schimba viețile.
Sfântul apostol Paul a găsit această nouă viață în Isus după ce l-a întâlnit pe Isus pe drumul spre Damasc. În cea de-a doua lectură de astăzi, am auzit ceea ce scrisese Paul Filipenilor, pentru mine a trăi este Cristos (Fil 1,21). El a continuat spunând că moartea va fi un câștig fiindcă după moarte el va fi pe deplin cu Cristos. Însă chiar și acum în timpul vieții sale pământești el putea să spună că pentru mine a trăi este Cristos. După alte două capitole din aceiași scrisoare către Filipeni Paul descria minunata transformare din viața sa, de la a fi un persecutor al Bisericii la a trăi complet în Cristos.
...după zel, prigonitor al Bisericii, iar în ce privește justificarea care vine din Lege, fără cusur. 7Dar cele care erau pentru mine un câștig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere 8ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparație cu superioritatea cunoașterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi ca să-l câștig pe Cristos 9şi să mă aflu în el… (Fil 3,6-9).
Oameni din Santiago Atitlán au descoperit această nouă viață în Domnul prin preotul lor Fericitul Stanley Rother a cărui beatificare fusese cu câțiva ani în urmă. În parohia lui fusese doar o singură vocație la sfânta preoție de la fondarea ei din 1547 însă în prezent, datorită lui, sunt deja nouă preoți și alți șapte se pregătesc să devină preoți în seminar. Când o persoană îl găsește cu adevărat pe Domnul, viața acelei persoane îi va afecta pe toți. Niciodată nu e prea târziu să ne întoarcem la Domnul. Niciodată nu e prea târziu să fim primiți de Domnul. Niciodată nu e prea târziu din a ne opri să trăim aceste vieți lipsite de sens pentru a trăi o viață plină de sens. Niciodată nu e prea târziu să părăsim păcatul și să fim primiți de milostivirea și de brațele iubitoare ale lui Isus. Niciodată nu e prea târziu să primim harul lui Isus. Isus continuă să iese în piețe la fiecare oră pentru a invita oameni în via sa. Când noi răspundem chemării sale de a intra în via sa atunci vom fi capabili să spunem și noi asemenea lui Paul, pentru mine a trăi este Cristos (Fil 1,21). Amin
Duminica a 25-a de peste an (A) – 3
Niciodată nu e prea târziu. Niciodată nu e prea târziu să ne întoarcem la Domnul. Niciodată nu e prea târziu să fim primiți de Domnul. Niciodată nu e prea târziu din a ne opri să trăim aceste vieți lipsite de sens pentru a trăi o viață plină de sens....
Duminica a 25-a de peste an (A) – 2
Nu ar fi corect din partea mea să spun că mulți dintre noi la un moment dat sau altul am dorit să strigăm, Pur și simplu, nu e corect!
Duminica a 25-a de peste an (A) – 1
Această parabolă este o minunată demonstrație a distanței căilor lui Dumnezeu față de căile noastre. Și totuși, noi nu suntem necunoscători ai acestei practici de a da ceea ce este necesar fără a lua în considerare ceea ce merită de fapt.
