† Duminica 1 din Advent
Sf. Saturnin, ep. m.
Culoare: violet
Psaltire: I
Liturghie proprie, Credo,
prefaţă pentru Advent I
Is 63,16b-17.19b; 64,2b-7
1Cor 1,3-9
Mc 13,33-37
LECTURA I
O, dacă ai rupe cerurile şi te-ai coborî!
Citire din cartea profetului Isaia 63,16b-17.19b; 64,2b-7
Tu, Doamne, eşti tatăl nostru; numele tău este “Răscumpărătorul nostru” din veşnicie. 17 De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la căile tale şi ne-ai împietrit inima ca să nu se teamă de tine? Întoarce-te de dragul slujitorilor tăi, al triburilor moştenirii tale! 19b O, dacă ai despica cerurile şi ai coborî! Munţii s-ar topi înaintea ta. 64,2b Ai coborât şi, în faţa ta, munţii s-au cutremurat. 3 Din veşnicie nu s-a auzit şi nu a ajuns la ureche, ochiul nu a văzut alt Dumnezeu, în afară de tine, ca să facă astfel de lucruri pentru cel care se încrede în el. 4 Tu vii în întâmpinare celui care se bucură şi face dreptatea umblând pe căile tale şi aducându-şi aminte de tine. Iată, tu te-ai mâniat şi noi am păcătuit împotriva ta dintotdeauna. Oare vom mai fi mântuiţi? 5 Noi toţi eram precum cel impur, toate faptele noastre de dreptate, ca o haină întinată; noi toţi ne veştejeam ca frunza, păcatele noastre ne spulberau ca vântul. 6 Nu este cine să invoce numele tău, care să se ridice şi să se sprijine de tine, pentru că ţi-ai ascuns faţa de la noi şi ne-ai făcut să ne topim prin păcatele noastre. 7 Acum, Doamne, tu eşti tatăl nostru; noi suntem lutul, iar tu, olarul. Noi toţi suntem lucrarea mâinii tale.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 79(80),2ac şi 3b.15-16.18-19 (R.: 4)
R.: Dumnezeule, fă-ne să ne întoarcem, fă să strălucească faţa ta şi vom fi mântuiţi!
2ac Păstor al lui Israel, ascultă,
tu, care şezi peste heruvimi, arată-te în strălucirea ta;
3b fă să se ridice puterea ta
şi vino să ne mântuieşti! R.
15 Dumnezeule Sabaot, întoarce-te!
Priveşte din cer şi vezi, vizitează via aceasta.
16 Ocroteşte ceea ce a plantat dreapta ta
şi pe fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine! R.
18 Mâna ta să fie peste omul dreptei tale,
peste fiul omului, pe care l-ai întărit pentru tine.
19 Atunci nu ne vom mai abate de la tine,
tu ne vei da viaţă şi vom invoca numele tău. R.
LECTURA A II-A
Aşteptăm revelarea Domnului nostru Isus Cristos!
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,3-9
Fraţilor, har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 4 Îi mulţumesc Dumnezeului meu întotdeauna cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Cristos Isus, 5 pentru că în el aţi fost îmbogăţiţi în toate, în tot cuvântul şi în toată cunoaşterea. 6 Astfel, mărturia lui Isus Cristos a fost întărită în voi, 7 aşa încât să nu duceţi lipsă de niciun har în timp ce aşteptaţi revelarea Domnului nostru Isus Cristos, 8 care vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua Domnului nostru Isus Cristos. 9 Credincios este Dumnezeu de care aţi fost chemaţi la comuniunea cu Fiul său, Isus Cristos Domnul nostru.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Ps 84(85),8
(Aleluia) Arată-ne, Doamne, îndurarea ta şi dă-ne mântuirea ta! (Aleluia)
EVANGHELIA
Vegheaţi, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 13,33-37
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Aveţi grijă! Vegheaţi, pentru că nu ştiţi când va fi timpul! 34 Aşa cum un om, plecând în călătorie, îşi lasă casa şi dă putere servitorilor săi, fiecăruia lucrarea lui, iar portarului i-a poruncit să vegheze; 35 vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când vine stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau în zori, 36 ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind! 37 Iar ceea ce vă spun vouă o spun tuturor: Vegheaţi!”
Cuvântul Domnului
Rugăciunea credincioșilor
Astăzi începem un nou an bisericesc. În acest timp al adventului suntem invitați să intrăm într-o nouă perioadă de veghe și de așteptare. O așteptare într-o speranță fericită pentru venirea Mântuitorului nostru. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca toți cei care proclamă evanghelia să rămână vigilenți și să poată prezenta fața blândă și iubitoare a lui Cristos tuturor, prin scripturi, inspirându-i să îi urmeze pe calea adevărului și a vieții. R.
- Ne rugăm pentru lumea noastră, țara și lideri noștri politici, ca ei să poată guverna cu dreptate și onestitate. Ca să pună mereu pe primul loc nevoile persoanelor cele mai vulnerabile din societatea noastră. R.
- Ne rugăm pentru pace. Ca întreaga omenire să învețe să crească în iubire și în înțelegere pentru ca astfel să se pună capăt tuturor violențelor. R.
- Ca ochii noștri să fie deschiși pentru a vedea cu claritate măiestria creației lui Dumnezeu în frumusețea și creația fiecărei vieții umane pe care o întâlnim în activitățile noastre de zi cu zi. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această prezență constantă în lumea noastră. R.
- Ne rugăm și pentru toți cei care a murit, mai ales pentru cei pe care nu îi mai pomenește nimeni, ca și ei să învie la viața fără de sfârșit alături de Maria, îngeri și de toți sfinți. R.
Tată atotputernic, tu aperi poporul tău cu puterea mâinilor tale. Tu ești păstorul cel bun care nu dorește ca nici una din oile sale să se piardă. Ascultă te rugăm toate aceste rugăciuni ale noastre și dă-ne tot ceea ce avem nevoie pentru a te urma. Prin Cristos Domnul Nostru. Amin.
Foaia Duminicală
Duminica 1 din Advent (B) – 1
Is 63,16b-17.19b; 64,2b-7
1Cor 1,3-9
Mc 13,33-37
Aș dori să încep cu un mic test. Vă aflați în pat, dormind și visând. În vis un leu mare vă urmărește. Voi încercați să fugiți dar deodată vă apare un tigru în fața voastră. Vă întoarceți spre altă direcție, însă pe oricare direcție a-ți lua vedeți un animal feroce ce vine spre voi. Cum o să scăpați? Iar răspunsul este unul foarte simplu: vă treziți.
Prin trezire o persoană pătrunde într-o lume complet nouă, într-o realitate complet diferită. Diferită de cea din vis, de lumea viselor. Ceea ce reprezenta o problemă imensă în vis deodată nu a mai reprezentat nici o problemă în lumea reală. Grijile și problemele din vis își pierd importanța iar noile griji și priorități le i-au locul. De exemplu, descoperi, sau îți dai seama că problema ta nu mai constă în modul în care vei scăpa de acele animale sălbatice ci în modul în care vei învinge lenea matinală pentru a ajunge devreme la muncă. Am mai putea face referință și la schimbarea ce are loc între conștiința din vis și conștiința de după trezire. O schimbare la fel de semnificativă are loc când ne mutăm dintr-o stare de adormire spirituală sau de a fi treaz din punct de vedere spiritual și alert față de realitatea spirituală.
Contextul în care se afla poporul evreu în textul pe care l-am auzit în prima lectură de la această liturghie luată, din cartea profetului Isaia este cel de după exilul din Babilon. Poporul se afla într-o mare strâmtorare, ba chiar disperată iar autorul exprimă această stare a poporului printr-o lamentațiune sau plângere. Dumnezeu este invocat aici ca Domnul, un cuvânt care accentuează așteptarea unui tratament mai bun din partea lor. Numele sau titlul de Tată ridică și mai tare această așteptare. Israel este conștient de vina pe care o are, însă este conștient și că Dumnezeu poate coborâ din ceruri pentru a pune lucrurile în ordine, după cum a făcut cu poporul său în timpul exodului când a coborât și a binecuvântat poporul cu prezența sa pe muntele Sinai. Autorul este conștient de vina poporului, însă subliniază faptul că puterea supremă a lui Dumnezeu poate transforma Israelul după cum dorește el, asemenea olarului care modelează lutul după cum îi place.
Psalmul responsorial accentuează condiția de părere de rău a Israelului. Puterea lui Dumnezeu este evidențiată prin faptul că doar el poate remedia situația. Israel este și el amintit prin imaginea vinului care are nevoie de o îngrijire continua din partea Domnului. Ajutorul este cerut de la conducătorul Israelului, iar reforma este promisă.
Apoi, pasajul de la a doua lectură, de la această liturghie, luată din prima scrisoare a sfântului apostol Paul către Corinteni, apostolul îi mulțumește lui Dumnezeu pentru darul lui Cristos și pentru conducători creștinilor care au dat mărturie de Cristos. Paul așteaptă ziua Domnului, expresie care, la origine, este o frază din Vechiului Testament, ce este folosită acum de Cristos pentru a indica credința în divinitatea lui Cristos. În ziua Domnului nostru Isus Cristos, Cristos se va revela pe el însuși în putere pentru mântuirea definitivă a poporului său. Pasajul se încheie cu referința apostolului la chemarea creștinilor de către Dumnezeu. Termenul este unul tehnic și se referă la chemarea lui Dumnezeu de a face parte din opera mântuirii ca ucenic al fiului său.
În textul evangheliei, Domnul nostru folosește exemplul stăpânului unei case care a plecat într-o călătorie. Servitorii acelui stăpân nu au fost informați asupra momentului exact în care se va întoarce stăpânul din călătorie. Prin urmare, ei trebuie să fie vigilenți dacă nu vor să aibă parte de o surpriză neplăcută la reîntoarcerea sa. Stăpânul, desigur, este Cristos, iar servitorii sunt conducătorii Bisericii, cu slujitorul șef prezentat în cazul nostru ca cel care păzește ușa, care are și responsabilitatea solemnă de a permite sau de a refuza intrarea în locuința stăpânului.
Dumnezeu ne vorbește prin aceste pasaje biblice. Însă pentru a înțelege ceea ce vrea să ne spună vom fi nevoiți să traducem acest pasaj în întrebări din momentul în care ele au fost scrise până în zilele noastre. Și vom face aceasta prin evaluarea semnificației religioase ale pasajelor din contextul original și vom vedea care sunt implicațiile originale pentru noi astăzi.
Din pasajul de la primă lectură din Isaia învățăm că Israelul când se află în momente de mari strâmtorări începe să se gândească la păcatele lui însă mai presus de toate la Dumnezeu ca Tată care este capabil să îl salveze din dezastrul actual. El este atotputernic și poate schimba Israelul și evenimentele din nou asemenea olarului care își remodelează lutul.
În psalmul responsorial, această cerință de ajutor este reînnoită, cu cererea ca conducătorul Israelului să fie întărit.
Apostolul Paul în textul de la lectura a doua privește mai departe la expresia ziua Domnului din Noul Testament când Domnul Isus se va revela în toată splendoarea pentru ai salva pe cei pe care i-a chemat. În evanghelie ni s-a spus să fim vigilenți dacă dorim să îl primim pe Domnul atunci când va veni.
Astăzi întrăm în timpul Adventului, un timp special de pregătire pentru venirea Domnului nostru Isus Cristos. Portretul evanghelistului Marcu al portarului ce veghează pentru ai deschide Domnului în momentul în care va apărea neanunțat este o imagine a ceea se așteaptă ca noi să facem în întregul an liturgic, calendaristic și nu doar în timpul adventului. Portarul stă treaz pentru al putea recunoaște și pentru al primi pe Domnul, primindu-l de bunăvoie. Recunoașterea este crucială fiindcă Domnul nu vine întotdeauna pe căi ușor de recunoscut. La Betleem a venit sub forma unui copil iar oameni nu l-au recunoscut. În parabola judecății finale, pe care am auzit-o Duminica trecută, Isus a spus că va veni la oameni sub forma celor nevoiași și dezavantajați ai acestei lumii iar mulți nu îl vor recunoaște. Însă adevărați oameni de credință, credincioși l-au recunoscut și l-au slujit în acești oameni care trăiesc în locurile oarbe ale societății. Credința este mai întâi o cale de a vedea, iar apoi o cale de a trăi.
Cei care au fost răi și care au fost trimiși în iad la judecata finală, probabil așteptau sosirea finală a Domnului însă nu au reușit să îi recunoască sosirea de zi cu zi, trecerea Domnului pe lângă ei din fiecare zi. Lucrul cel mai șocant la această parabolă este faptul că Cristos vine în viețile noastre sub forma oamenilor obișnuiți și a evenimentelor din viața noastră de fiecare zi. Noi trebuie să fim treji în credință pentru al recunoaște și al sluji pe Cristos în aceste întâlniri din locurile comune și din cadrul rutinei noastre din moment ce nu va ajuta cu nimic faptul de al recunoaște în ziua finală, când va veni pentru judecata finală dacă noi nu îl recunoaștem și nu îl slujim zi de zi.
Înainte de a încheia, să spunem împreună un cuvânt dintr-o frază de-a lui Isus: Cât despre ziua și ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngeri în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl. Această frază poate fi înțeleasă în mod literar, că Isus nu cunoaște data în care lumea se va sfârși. Dar mai poate fi înțeleasă și ca o strategie menită să îi descurajeze pe discipoli de la o eventuală cercetare a problemei. În orice caz, implicația pentru noi este aceiași: puneți capăt speculațiilor privitoare la data ultimei zile. Deschideți-vă ochii credinței pentru a-l vedea pe Dumnezeu prezent și activ în viața noastră și în lumea noastră. Deschide-ți inima și casa lui Dumnezeu care vine zi de zi sub forma femeilor și bărbaților nevoiași. Această cale este cea mai bună metodă de a ne pregăti să îl primim pe Domnul atunci când va veni la sfârșitul lumii. Amin
Duminica 1 din Advent (B) – 3
Marcăm trecerea timpului prin celebrarea diverselor ocazii speciale, precum zilele de naștere și aniversările. Unele zile sunt mai speciale pentru noi decât alte zile. Zilele de căsătorie sunt zile speciale după cum sunt speciale și aniversările de nuntă....
Duminica 1 din Advent (B) – 2
Am auzit zilele acestea o poveste despre o femeie care s-a dus la un preot pentru a se spovedi....
Duminica 1 din Advent (B) – 1
Aș dori să încep cu un mic test. Vă aflați în pat, dormind și visând. În vis un leu mare vă urmărește....