† Duminica a 10-a de peste an
Culoare: verde
Psaltire: III
Liturghie proprie, Gloria,
Credo, prefaţă duminicală
1Rg 17,17-24
Ps 29
Gal 1,11-19
Lc 7,11-17
Ant. la intrare Cf. Ps 26,1-2
Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele: de cine mă voi înfricoşa? Prigonitorii şi duşmanii mei se clatină şi cad.
Rugăciunea Zilei
LECTURA I
Iată, fiul tău trăieşte!
Citire din cartea întâi a Regilor 17,17-24
În zilele acelea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare. 18 Femeia i-a zis lui Ilie: “Ce este între mine şi tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi aminteşti nelegiuirea şi să faci să-mi moară fiul?” 19 El i-a zis: “Dă-mi-l pe fiul tău!” El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. 20 Apoi l-a chemat pe Domnul şi a zis: “Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduieşte la ea şi să faci să-i moară fiul?” 21 S-a întins de trei ori peste copil, l-a chemat pe Domnul şi a zis: “Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” 22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie şi s-a întors sufletul copilului în el şi a fost viu. 23 Ilie a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă şi l-a dat mamei lui. Şi a zis Ilie: “Iată, fiul tău este viu!” 24 Femeia i-a zis lui Ilie: “Acum ştiu că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 29(30),3-4.5-6.11 şi 12a şi 13b (R.: 2a)
R.: Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat.
3 Doamne Dumnezeul meu, eu am strigat către tine
şi tu m-ai vindecat.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor,
tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în groapă. R.
5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui,
lăudaţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă,
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul, iar dimineaţa, bucuria. R.
11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine!
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12a Tu ai schimbat geamătul meu în dans,
13b Doamne Dumnezeul meu, în veci te voi lăuda! R.
LECTURA II
Dumnezeu mi l-a descoperit pe Fiul său în mine ca să-l vestesc păgânilor.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Galateni 1,11-19
Fraţilor, vă fac cunoscut că evanghelia predicată de mine nu este după om: 12 nici n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci am primit-o prin revelaţia lui Isus Cristos. 13 Aţi auzit, desigur, de purtarea mea când eram în iudaism; cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi încercam s-o distrug. 14 Şi pentru că eram plin de zel pentru tradiţia primită de la strămoşi, îi întreceam în iudaism pe mulţi de o vârstă cu mine din neamul meu. 15 Dar când i-a plăcut lui Dumnezeu, cel care m-a pus deoparte încă din sânul mamei mele şi m-a chemat prin harul său, 16 mi l-a revelat pe Fiul său în mine ca să-l vestesc neamurilor păgâne imediat, fără să mă sfătuiesc cu cineva. 17 Şi fără să urc la Ierusalim, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în Arabia, apoi m-am întors din nou la Damasc. 18 Trei ani după aceea, am urcat la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chefa şi am rămas la el timp de cincisprezece zile. 19 Dar nu am văzut pe nimeni altul dintre apostoli, în afară de Iacob, fratele Domnului.
Cuvântul Domnului
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Lc 7,16bc
(Aleluia) Un mare profet s-a ridicat printre noi şi Dumnezeu a vizitat poporul său. (Aleluia)
EVANGHELIA
Tinere, îţi zic, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 7,11-17
În acel timp, Isus s-a dus într-o cetate numită Nain. Mergeau împreună cu el discipolii şi o mare mulţime. 12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei sale, şi aceasta era văduvă; şi multă lume din cetate era cu ea. 13 Când a văzut-o, Domnului i s-a făcut milă de ea şi i-a zis: “Nu plânge!” 14 Apropiindu-se, a atins sicriul, iar cei care-l duceau s-au oprit. Şi a spus: “Tinere, îţi zic, scoală-te!” 15 Mortul s-a ridicat şi a început să vorbească, iar el l-a dat mamei sale. 16 Pe toţi i-a cuprins teama şi-l glorificau pe Dumnezeu, zicând: “Un mare profet s-a ridicat printre noi” şi “Dumnezeu a vizitat poporul său”. 17 Vestea aceasta despre el s-a răspândit în toată Iudeea şi în toată împrejurimea.
Cuvântul Domnului
RUGĂCIUNEA CREDINCIOȘILOR
Fraților preaiubiți, fără ca măcar să fie întrebat Isus a venit în ajutorul văduvei din Nain care tocmai își pierduse fiul. În evanghelie am auzit cum lui Isus i s-a făcut milă de ea. Lui Isus îi pasă cu adevărat de noi, de aceea să ne deschidem și noi inimile și să îl rugăm să ne asculte toate aceste cereri ale noastre. Să spunem împreună:
R. Ascultă-ne Doamne!
- Ne rugăm ca bunul Dumnezeu să își reverse binecuvântarea sa asupra tuturor celor chemați să fie discipoli lui: papa nostru Francisc, episcopi, preoți, și toți membri comunități noastre. R.
- Ne rugăm ca noi să găsim mereu moduri constructive prin care să învingem conflictele din familia și comunitatea noastră. R.
- Ne rugăm ca cei care nu cunosc iubirea lui Dumnezeu în viețile lor să găsească pacea prin evanghelie. R.
- Ne rugăm ca noi să nu uităm să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru harurile pe care le-a dat comunității noastre. R.
- Ne rugăm și pentru toate intențiile pe care le păstrăm în adâncul inimii noastre. R.
- Ne rugăm și pentru toți credincioși noștri răposați, ca și ei să se odihnească în pace. R.
Doamne Dumnezeul nostru, ajută-ne te rugăm să fim mult mai conștienți de sfințenia ta. Fă ca viețile noastre să reflecte un profund respect față de tine și față de cei din jurul nostru pentru ca astfel să fim pescari tăi de oameni. Prin Cristos Domnul nostru. Amin
Asupra Darurilor
Ant. la Împărtăşanie Ps 17,3
Doamne, tu eşti stânca mea, fortăreaţa mea şi eliberatorul meu, Dumnezeul meu, ajutorul meu!
După Împărtășanie
Puterea tămăduitoare a tainelor tale, Doamne, să ne elibereze cu blândeţe de toate pornirile strâmbe şi să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Prin Cristos, Domnul nostru.
Duminica a 10-a de peste an (C) – 1
1Rg 17,17-24
Gal 1,11-19
Lc 7,11-17
Cât de mult dăruiești? Cineva a spus la un moment dat că bani și bogățiile, bunurile pe care le dăruiești sunt singurele lucruri ce ne vor obține veșnicia. Cu alte cuvinte, bani și bogățiile sunt singurele care sunt contabilitate ca investiții în ceruri. Restul îl lăsăm în urmă, să fie împărțit, și să devină o sursă de ceartă. Așa că data următoare când vă gândiți să oferiți ceva micuț celor aflați în nevoie, gândiți-o de două ori. Fiindcă ai putea totodată să oferi prea puține pentru tine însuți, pentru veșnicia ta.
Miracolul lui Isus din textul evangheliei de astăzi, a învierii fiului văduvei din Nain, conform unui mare predicator, într-una din omiliile sale asupra acestui pasaj evanghelic, este adesea comparat cu cel al lui Ilie, care înviase fiul unui văduve din Sarepta Sidonului, din prima lectură de la această sfântă Liturghie, din 1Rg 17,17-24. Și totuși sunt diferențe destul de mari între cele două. În prima, cea a lui Ilie, a fost femeia cea care a dus problema la Ilie. Cu alte cuvinte a fost un fel de rugăciune. În cazul lui Isus, învierea fiului văduvei din Nain, femeia nu s-a apropiat de Isus și nimeni nu a făcut-o în numele ei, ci Isus însuși a fost cel care s-a apropiat de văduvă. Prin urmare, nu a fost implicată nici o formă de rugăciune. A doua diferență, învierea făcută de Ilie, a fiului văduvei din Sarepta, femeia deja dăduse dovadă de credința ei în Dumnezeul lui Ilie când acesta făcuse pâine pentru Ilie din ultima ei făină și din 
uleiul care îi mai rămăsese. În cazul văduvei din Nain, nu există nici o dovadă de credință. Și a treia mare diferență, văduva din Sarepta făcuse unele fapte bune omului lui Dumnezeu, adică îi dăduse de mâncare și îi oferise adăpost. Însă văduva din Nain nu făcuse astfel de fapte bune, cel puțin din câte știm noi. Prin urmare, e destul de ușor să vedem de ce Ilie a făcut un astfel de miracol văduvei din Sarepta. Însă de ce Isus a săvârșit acest miracol pentru văduva din Nain? Singurul răspuns plauzibil este acela că Isus era sincer și adevărat față de adevărata sa natură ca Dumnezeu, adică de Dumnezeu milostiv. Natura sa de iubire necondiționată, mai ales față de cei aflați în nevoia de milostivirea lui Dumnezeu.
Textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre compasiune. Dintre cele patru evanghelii, sfântul Luca reușește să redea cel mai bine compasiunea lui Isus. Iar în acest episod putem vedea cel mai bine cum Isus își manifestă compasiunea prin învierea din morți a singurului fiu al unei văduve. În timp ce Isus intra în orașul Nain din Galileea, două mulțimi se întâlnesc, se apropie din direcții diferite. Una este o mulțime mare de oameni ce îl însoțeau pe Isus. Cealaltă mare mulțime ieșea din oraș într-o procesiune funebră. Puține procesiuni, chiar și în ziua de astăzi evocă o asemenea venerație ca cea în care se merge încet spre cimitir. Există o frumusețe în gestul lui Isus de a-l da înapoi mamei pe singurul ei fiu, după ce l-a înviat din morți. Acest miracol îi provoacă pe oameni să spună Dumnezeu a vizitat poporul său! În același timp, el se revelează pe sine însuși nouă, că el este Domnul vieții. Că el este cu adevărat pro-viață. Viața vine de la el și aparține numai lui. El ne-a creat pentru a putea împărtăși cu el plinătatea vieții sale veșnice. Isus ne-a spus destul de clar în evanghelia după Ioan, Eu am venit ca să aibă viață și s-o aibă din belșug (In 10, 10).
În timpul lui Isus, viața în Palestina era destul de grea și destul de dificilă, mai ales pentru femei. Viața socială și economică era dominată de bărbați iar femeile erau considerate clasa secundă, astfel fiind nevoite să depinde complet de soții lor care trebuiau să câștige pâinea. Când soțul unei femei murea, ea devenea responsabilă de creșterea copiilor. Fără un bărbat care să îi aducă cele necesare, femeia era redusă practic la statutul de cerșetor. Acum putem înțelege cu toți de ce Isus, când a murit pe cruce, ne-a încredințat-o nouă pe mama sa, a încredințat-o prietenului său Ioan, unul dintre apostoli. El împlinea datoria sa de a ne-o da pe mama sa. Nimeni, în tradiția societății iudaice nu era mai demn de milă decât o văduvă care își pierduse propriul și singurul fiu. Era cu adevărat o dublă tragedie fiindcă ea era nevoită să trăiască pentru tot restul vieții într-o sărăcie lucie, tristețe, și mizerie. Prin învierea fiului ei, și prin al da înapoi ei, Isus practic o re-împuternicește și îi dă un motiv pentru care să își ridice capul și să îl țină sus în cadrul comunității. Isus îi restaurează acestei femei integritatea, onoarea și demnitatea, precum și linia socială și economică ce îi fusese luate prin moarte.
Prin urmare, ca discipoli și ucenici ai lui, în acest pasaj evanghelic, Isus ne învață că noi trebuie să fim mereu asemenea lui, că trebuie să avem un spirit și un act de compasiune. Poate că noi nu săvârșim minuni ca Isus însă ne putem arăta compasiunea prin multe metode diferite, precum asistarea unei persoane nevoiașe. Prin a se invita pe sine însuși și prin a se întoarce, Isus protestează practic împotriva normelor societății, a practicilor culturale și a politicilor economice ce discriminează femeile și genul lor.
Am dat zilele acestea de o minunată poveste, pe care Cardinalul Sin, obișnuia să o spună, în care e vorba despre un grup de pescari ce s-au dus la convenție regională de vânzări din Chicago, Illinois, din Statele Unite. În graba lor spre terminal, unul din ei lovise accidental o masă plină cu mere. Fără a se opri și
a privi înapoi, ei au reușit să ajungă la avion în timp util, însă ei tot erau cât pe ce să îl fi pierdut.
Toți în afară de unu! Fiindcă acesta se oprise și simțise un junghi, spasm de compasiune față de fetița a cărui stand cu mere fusese dărâmat. El le spusese prietenilor săi să meargă fără el, și le-a explicat că va lua zborul următor. Apoi s-a întors în acel loc în care merele fusese răsturnate pe toată podeaua terminalului. Și fericit a fost că a rămas.
Fetița de 16 ani de fapt era complet oarbă. Vânzătorul a îngenunchiat pe podea cu ea, a adunat toate merele, după care le-a pus înapoi pe masă și a ajutat-o să le rearanjeze ca să arate frumos. În timp ce făcea aceasta a observat că multe dintre ele fusese lovite și deteriorare. Le-a luat pe acestea și le-a pus într-un coș separat.
Când a terminat, și-a scos portofelul și a spus fetiței. I-a acești 40 de dolari pentru dauna pe care am provocat-o. În timp ce acest vânzător se îndepărta, fetița oarbă dezorientată a strigat după el. Domnule…. După care a făcut o pauză și s-a uitat înapoi la acei ochi lipsiți de vedere. Ea a continuat. Ești Isus Cristos?
De aceea va trebui să ne reamintim că cu toți vom fi judecați de Dumnezeu nu pentru cantitatea de bani pe care o avem în bancă, nu pentru cât de multe mașini avem în parcare sau în curtea noastră. Ci pentru modul în care am dat dovadă de milostivire față de cei mai mici frați ai lui Cristos. În parabola judecății finale, Domnul a spus căci am fost flămând și mi-ați dat să mănânc, am fost însetat și mi-ați dat să beau, am fost străin și m-ați primit, gol și m-ați îmbrăcat, bolnav și m-ați vizitat…Intră în împărăția cerurilor (Mt 25,31).
Fiți milostivi precum Tatăl nostru ceresc este milostiv cu noi! Amin
Alte teme de predici sau cateheze
- Dătători de viață.
- Dătătorul de viață în gândirea ebraică.
- Dinstincția dintre înviere și resuscitare.
- Miracolul de la Nain: simbolul învierii.
- Moralitatea luării vieții umane.
- Avortul, eutanasia, războiul, pedeapsa capitală.
- Consecințele evangheliei exclsiv dăruită de Dumnezeu.
- Dinstincția dintre cei 12, Paul și Iacob.
- Paul și Chefa: importanța consultării în Biserică.
Duminica a 10-a de peste an (C) – 1
1Rg 17,17-24 Gal 1,11-19 Lc 7,11-17 Cât de mult dăruiești? Cineva a spus la un moment dat că bani și bogățiile, bunurile pe care le dăruiești sunt singurele lucruri ce
